Alexandru Coita, Director Strategie BRM: Dacă piaţa şi reglementările vor permite, BRM va intra cu instrumente financiare derivate din 2016

Publicat pe Categorii Interviuri InvesTenergy, Semnal
Prima Pagina Actual Semnal Alexandru Coita, Director Strategie BRM: Dacă piaţa şi reglementările vor permite, BRM va intra cu instrumente financiare derivate din 2016

• Sperăm că se va înţelege faptul că o competiţie în zona platformelor de tranzacţionare este benefică şi BRM să intre pe zona de energie en-gros

Prima platformă de tranzacţionare electronică a fost lansată de Bursa Română de Mărfuri încă la începutul anului 2000. De atunci, BRM continuă să inoveze pe piaţa bursieră, dezvoltând alte instrumente de tranzacţionare – platforma de achiziţii publice, de gaze naturale, STEG – realizate de echipa proprie de specialişti. Marea provocare a BRM este să lanseze tranzacţionarea pe contracte futures, fiind deja pregătită să promoveze o piaţă a instrumentelor financiare derivate – de tip futures și options pentru gaze naturale și energie electrică, precum și să continue să dezvolte bursa cerealelor. Despre contractele futures în România, utilitatea acestora, planurile de viitor ale BRM, dar şi despre alte teme de interes privind tranzacţionarea cu gaze şi energie în ringurile BRM, am discutat cu Dl. Alexandru COITA, Director de strategie al Bursei Române de Mărfuri.

Coita
Domnule Coita, vă propun să discutăm despre contractele futures, instrumentele indispensabile care asigură managementul riscului pentru dezvoltarea sustenabilă a economiei. Ce sunt contractele futures, necesitatea acestora. Cât de dorite sunt acestea în România?

– Contractele futures sunt instrumente folosite la ordinea zilei în absolut toate economiile şi în pieţele financiare dezvoltate. Vorbim despre contractele financiare care au ca activ suport mărfurile şi care pot fi duse la îndeplinire fie printr-o tranzacţie care să aibă ca obiect marfa respectivă, fie printr-o tranzacție cash. Utilitatea lor este duală: în primul rând, un contract futures se realizează între doi actori, în care unul este de acord să vândă o cantitate dintr-o marfă la o dată specificată şi la un anumit preţ şi un cumpărător, care la rândul său, se obligă să plătească la scadenţă un preţ pentru cantitatea respectivă de marfă. Diferenţa dintre un contract forward şi unul futures este ca în primul caz vorbim de un contract de vânzare-cumpărare la termen, pe cand un contract futures devine instrument financiar care poate fi înstrăinat oricând, de la momentul tranzacţionării până la scadenţa contractului.

Prima utilititate a contractelor futures este de a asigura cumpărătorului la o anumită dată o anumită cantitate de marfă. Practic, ai garantat un preţ, faci hedging, te acoperi faţă de volatilitilitatea din piaţă. Poţi să îţi securizezi un cash-flow pentru compania ta. În egală măsură, pentru vânzător este acelaşi avantaj, acela de a securiza o achiziţie viitoare de marfă contra unei creşteri abrupte a preţurilor în viitor.

În concluzie, contractul futures este un instrument de management al riscului. Utilititatea lui este imediată şi evidentă dacă ne uităm mai ales la piaţa cerealelor, unde avem o volatilitate ridicată a preţului care ţine în primul rând de ciclul recoltei, dar şi de condiţiile meteorologice. Pentru a evita această volatilitate, producătorii au şansa să lucreze cu contracte futures care să le garanteze un venit predictibil şi în egală măsură cumpărătorii, cel mai bun exemplu fiind marii procesatorii de cereale, firme de panificaţie pot să îşi securizeze la rândul lor un cost predictibil pentru materia primă pe care o achiziţionează.

A doua utilitate a contractelor futures ţine de posibilitatea de a câştiga prin tranzacţionarea acestor contracte. Actorii din piaţă pot vinde şi cumpăra aceste contracte aşa cum procedează cu acţiunile, având posibilitatea să obţină profituri din aceste tranzacţii – să le spunem speculative. Chiar dacă cuvântul are o conotaţie negativă, în realitate astfel de tranzacţii aduc foarte multă lichiditate în piaţă.

Dacă în România vorbim la nivel de deziderat, în alte ţări dezvoltate, precum cele scandinave, vă pot spune că la nivelul produselor energetice – electricitate, gaze naturale – tranzacţiile cu contracte futures şi derivate reprezintă între 4 şi 6 ori tranzacţiile fizice din piaţă. Gândiţi-vă că volumele tranzacţionate pe futures ar putea fi de 4 ori consumul României. Este vorba despre o lichiditate fantastică care este benefică pe piaţa de capital şi cea financiară şi care atrage investitori, inclusiv din afara graniţelor.

Problema este că România a rămas în urmă în ce priveşte dezvoltarea acestor produse. Dacă ne uităm la regiune, vedem că în Ungaria astfel de tranzacții sunt uzuale, existând o casă de compensații puternică, iar Polonia a lansat o piață a contractelor futures pe energie. Asta ca să nu vorbim de Viena, unde produsele derivate având ca active suport mărfurile au o piață lichidă și matură. În România suntem încă într-un stadiu incipient. Asta se reflectă și într-o insuficientă educare a actorilor din piață, fapt absolut firesc pentru că o bună parte dintre ei nu au folosit aceste instrumente şi ca urmare nu înţeleg cât de puternice sunt avantajele tranzacționării de instrumente futures în domeniul energiei, gazelor, agriculturii, respectiv al cerealelor. Putem spune că, pentru a dezvolta aceste produse, este nevoie de 2 lucruri – şi aceasta este o lecţie pe care noi la Bursa Română de Mărfuri o înţelegem pe deplin, aş spune: să generăm lichiditate, o masă critică de vânzători şi cumpărători, respectiv volume; să avem un mediu de tranzacţionare educat, care să înţeleagă avantajele acestor produse.

Care sunt avantajele acestora în contextul liberalizării pieței energiei și a gazelor naturale?

– Dacă ne referim strict la piaţa de energie şi de gaze naturale, principiul care se aplică inclusiv acestor instrumente este acela de control al costurilor şi veniturilor. Să privim spre piaţa de gaze care în aceste zile este de aşa natură încât este dificil să formezi un preţ al pieţei, deci înseamnă că vânzătorii nu sunt dispuşi să lase sub un anumit preţ, pe când cumpărătorii simt nevoia să obţină un preţ care nu este oferit pe piață. Acest lucru înseamnă că lichiditatea este scăzută pe piaţa spot şi că inclusiv cash-flow-ul este afectat. Ori acest gen de situaţie ar putea fi evitat prin oferirea de contracte futures prin care cumpărătorii şi vânzătorii pot să-şi securizeze un preţ care le convine şi să-şi asigure un venit, respectiv un cost predictibil.

Ţările din Europa Centrală au dezvoltat în ultimii ani piețe lichide și funcționale pentru instrumente derivate având ca active suport mărfuri. De ce România se află încă în afara tendințelor burselor europene în ceea ce privește organizarea burselor de produse derivate având ca active suport mărfurile? Nu este pregătită? De ce avem nevoie ca futures-ul pe mărfuri să funcţioneze şi în România?

– Eu cred că dacă vecinii noştri din Ungaria au fost pregătiţi, putem fi şi noi. Nu cred că există vreo condiţie la nivel economic, structural care să se opună unei piețe lichide de instrumente financiare derivate tip futures. Problema nu ţine de pregătirea noastră, cât de arhitectură, de reglementare. În primul rând, trebuie să fim deschişi, să acceptăm faptul că din păcate în România nu există o contraparte centrală care să fie funcţională. Ca o piaţă futures să funcţioneze, fie va trebui să creăm una, fie va trebui să folosim temporar serviciile unei astfel de instituţii din afara țării. Aceste case de compensaţii reprezintă entități care realizează procesul numit novaţie, interpunându-se între vânzător şi cumpărător și eliminând astfel riscul de tranzacţionare.

Bursa Română de Mărfuri promovează o piaţă a instrumentelor financiare derivate – de tip futures și options pentru gaze naturale și energie electrică, precum și în realizarea unei burse a cerealelor. Concret, care sunt planurile BRM?

– La Bursa Română de Mărfuri suntem în discuții avansate pentru a putea oferi clienților noștri serviciile unei case de compensare serioase din Europa. Astfel, în momentul în care toate piesele din puzzle vor fi pregătite, BRM va putea lansa tranzacţionarea de contracte futures. O a doua problemă – în special pe piaţa gazelor naturale – ţine de partea de reglementare şi anume de chestiuni tehnice legate de capacitatea de a avea o piaţă de echilibrare la nivelul pieţei de gaze, de transmitere a datelor, de implementare a sistemului SCADA. Avem nevoie de toate aceste lucruri pentru a putea să dezvoltăm piaţa de produse derivate. Sunt chestiuni care ţin de designul pieţei, de reglementator, de autorităţile publice, cu care noi am colaborat şi continuăm să o facem foarte bine, atât cu ANRE, cât şi cu Ministerul Energiei şi Ministerul Agriculturii, dacă ne referim la cereale.

Ce anume blochează intenţiile-demersurile BRM (dacă există un blocaj)?

Este un proces greoi, care durează şi este firesc să se întâmple aşa pentru că este ceva nou pentru România. În acest context, salutăm eforturile pe care autorităţile le fac în acest sens. Vorbim de ANRE, Ministere, Guvern. Toată lumea este decisă să pună în aplicare aceste reforme ale pieţei. Am deplina convingere că vom ajunge împreună, prin dialog, la rezolvarea situaţiei. Deci, nu este un blocaj, trebuie să înţelegem că este un proces de durată şi că nicăieri nu s-au făcut aceste schimbări peste noapte.

Aş face o foarte scurtă paranteză pentru că ştiu că probabil mulţi dintre cei care vor citi interviul se gândesc că este destul de dificil să faci modificări multe, tehnice, însă acesta este un proces prin care toate pieţele europene au trecut în ultimii ani. Nimeni nu s-a născut învăţat. Am discutat cu cei mai buni specialişti din Germania, care au spus că etapele pe care le parcurgem noi acum în România, s-au realizat şi la ei în urmă cu câţiva ani şi a fost la fel de dificil, dar important este că s-au realizat. Eu sunt optimist şi cred că atât timp cât există voinţă la nivelul autorităţilor, pentru că la nivelul pieţei cu siguranţă se doreşte, o să ajungem şi noi la nivelul Europei de Vest şi o să dăm drumul acestei pieţe utile.

Când speraţi să se poată utiliza instrumentele financiare derivate în România?

Ca bursă, noi suntem pregătiţi la nivel de know-how şi parteneriate să începem mâine. Din punctul nostru de vedere, cu cât mai repede, cu atât mai bine. Există proceduri care ţin de acreditarea unor instrumente, ce vor mai dura probabil câteva luni. Odată rezolvate toate acestea, BRM este pregătită să intre cu instrumente financiare derivate în piaţă în 2016. Din punct de vedere al reglementărilor, al pieţei, este un proces care va dura, se va desfăşura etapizat, noi ne dorim să lansăm instrumentele chiar de anul viitor dacă se va putea, dar ştim şi am discutat şi cu colegii din Ungaria, Polonia, Germania, că este un proces care durează câţiva ani până ca piaţa să ajungă la maturitate şi să fie lichidă pe deplin. Ne uităm astfel la un orizont de 3-5 ani ca să avem o piaţă lichidă, funcţională şi care să-şi atingă potenţialul, care nu este unul neglijabil. România este un actor important în regiune pe zona de energie, gaze naturale şi va fi din ce în ce mai important cu noile zăcăminte off shore.

Sunteţi director Strategie la Bursa Română de Mărfuri. Vă rog să îmi spuneţi cum a evoluat BRM în ultimii ani şi care sunt obiectivele BRM?

BRM este un actor care se reinventează şi în ultimii 3 ani de când mă ocup de strategia de dezvoltare, suntem într-un amplu proces de reformă şi dezvoltare. BRM este cea mai veche instituţie din România. Practic, istoria noastră modernă coincide cu istoria post 1989 a pieţei din România. Sigur că datele pieţei din 1992, când a luat fiinţă BRM nu mai coincid cu cele de azi. Economia s-a dezvoltat mult, am evoluat şi avem o altă conectare la regiune, la UE şi la spaţiul global.

În momentul de faţă, mizele noastre de dezvoltare ţin de trei pieţe majore, unde România se poate consolida ca un hub regional. Este vorba despre piaţa energiei electrice, unde BRM tranzacţionează cu succes pe zona de retail. Din păcate, un cadru legislativ care ar fi putut fi mai bine gândit la vremea respectivă ne interzice să concurăm pe piaţa en-gros a energiei electrice. Este vorba aici de o situaţie clară de monopol, care – credem noi – că se va schimba. Suntem într-o fază foarte avansată a unor proceduri judiciare şi sperăm că Justiţia va restabili normalitatea în piaţă, şi anume asigurarea unei competiţii corecte pe platformele bursiere, aşa cum este cazul gazelor naturale.

În ceea ce privește piața gazelor, se poate vorbi despre o poveste de succes a BRM. Noi am obţinut licenţa de a funcţiona ca platformă de tranzacţionare centralizată a gazelor în 2013 şi deja am reuşit să obţinem anul trecut volume relevante pentru piaţă, tranzacţionate prin BRM (5 TWh). Suntem singurul actor bursier care a obținut rezultate palpabile pe piața gazelor naturale în România. Pentru anul acesta ne dorim să realizăm un target de 10 TWh. Am lansat o platformă de tranzacţionare complet nouă pentru piaţa din România, dezvoltată de specialiştii BRM, prin care se poate realiza o tranzacţionare continuă în condiţii extrem de flexibile pentru vânzător şi cumpărător. Am convingerea că piaţa gazelor naturale – atât piaţa spot, cât şi în curând piaţa produselor derivate – va fi un pilon de dezvoltare pentru BRM.

Al treilea domeniu pentru noi îl constituie piaţa cerealelor. Este o misiune care nu ţine doar de logica firească de dezvoltare a unei instituții cum este BRM, cât şi de o acţiune de misionariat, care vizează dezvoltarea agriculturii româneşti. Lucrăm împreună cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la o platformă de tranzacţionare a cerealelor. Au existat mai multe momente cheie în acest parcurs: lansarea cotaţiilor de referinţă la nivel naţional pentru principalele cereale, acum mai bine de un an şi jumătate. Am demarat şi tranzacţiile pe piaţa cerealelor, raportând primele volume încă din februarie 2014. Credem că odată cu intrarea în vigoare a legii privind certificatele de depozit va exista o arhitectură care ne va permite să creştem exponenţial tranzacţiile cu cereale.

Plecând de la avantajele unei burse de mărfuri funcţionale pentru România (vă rog să enumeraţi avantajele) – se simte nevoia unei campanii pentru sprijinirea unei astfel de instituţii în România? Ce ar trebui să întreprindă autorităţile în acest sens?

Trebuie spus că România are o bursa de mărfuri pe deplin funcţională, care este un depozitar de know-how cum puţine ţări din regiune au. În 23 de ani de tranzacţionare pe piaţă, capeţi o anumită expertiză. Puţină lume ştie că prima platformă de tranzacţionare electronică pe a fost lansată de BRM la începutul anilor 2000. O istorie în care am fost şi din punct de vedere tehnologic în avangarda domeniului.

Noi ne dorim şi lucrăm în parteneriat cu autorităţile publice şi cu mediul privat deopotrivă pentru că BRM are vocaţia de a fi un integrator al pieţei, neutru. Performanţa noastră ca business este strict corelată cu performanţa României. Din acest punct de vedere, atât actorii din piaţă, cât şi autorităţile publice au avut şi au în noi un partener solid. Acest lucru cred că se vede în colaborarea foarte bună avută în toate domeniile în care suntem activi – energie, gaze naturale, cereale – şi se reflectă şi în ceea ce privește credibilitatea pe care noi o avem în piaţă. În domeniul agriculturii, este ştiut faptul că BRM este punctul de referinţă în zona preţurilor. Avem în acest moment parteneriate semnate cu toate asociaţiile din domeniu. Pe domeniul energetic, aceste lucruri există, dar nu reprezintă un element de noutate pentru că toată lumea care produce sau furnizează energie electrică cunoaşte BRM.

Nu aş spune că BRM are nevoie de sprijin, ci că piaţa are nevoie tot timpul de sprijinul autorităţilor în sensul asigurării unor reglementări care să permită buna funcţionare a pieţelor. Sperăm că se va înţelege faptul că o competiţie în zona platformelor de tranzacţionare este benefică. Aşa cum BRM este un actor eficient şi performant pentru jucătorii de piaţă din domeniul gazelor, cu siguranţă intrarea pe piața en-gros în ceea ce priveşte energia electrică va aduce un plus. Cu toată convingerea, spun că nu există în acest moment un actor pe piaţa din România care să lucreze mai transparent decât BRM. În momentul în care BRM va intra şi va convinge , atât jucătorii din piaţă, cât şi autorităţile vor vedea ca standardele de transparenţă sunt comparabile cu cele mai de succes bune practici din lume.

O ultimă referire vă rog, la platforma dezvoltată de BRM cu trimitere la achiziţiile publice…

Se ştie că în domeniul achiziţiilor publice avem, din păcate, probleme, ce au generat ineficienţă, risipă, furt. E bine să vorbim deschis. Pe de altă parte, noi la BRM avem cel mai simplu, transparent, eficient şi avantajos sistem de achiziţii publice pentru autorităţile publice. Sigur, ne referim exclusiv la piaţa mărfurilor, la produsele cu un înalt grad de standardizare, fungibile. Autorităţile contractante au beneficiat la BRM de instrumente care le-au permis o economie bugetară, de minim 20 la sută, respectiv de o procedură de achiziţii care ţine cont de priorităţile bugetare.

La nivelul Uniunii Europene, după adoptarea pachetului de directive în domeniul achiziţiilor publice anul trecut, exista intenţia de a dereglementa această piaţă a platformelor de achiziţii publice.

BRM a dezvoltat din proprie iniţiativă o platformă digitală de achiziţii, prin intermediul unui proiect finanţat cu fonduri europene nerambursabile; proiectul este functional, omologat la nivelul UE. Noi suntem pregătiţi, sperăm să avem concursul autorităţilor pentru a permite BRM să funcţioneze şi ca o platformă de achiziţii publice în adevăratul sens al cuvântului.

Nu pot să închei decât spunând că spre deosebire de alte medii de tranzacționare, procedurile de achiziție realizate pe platforma BRM au fost ferite de orice fel de suspiciuni, sunt tranzacţii realizate în interesul public și acest lucru cred că se vede și în parteneriatele foarte bune și de durată cu o gamă largă de autorități contractante.

Vă mulţumesc.

Alexandru Coita este Directorul de strategie al BRM. A ocupat funcțiile de Reprezentant permanent la Bruxelles al Camerei Deputaților și Secretar de stat în Ministerul Transporturilor și Infrastructurii. Este doctor în relații internaționale și a absolvit programul de Master în economie internațională al Universității Johns Hopkins din Washington, D.C., SUA.


Publicat de

Cristina Trefaș

Director Editorial

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*