Daniela Lulache, Director General Nuclearelectrica: “În industria nucleară ori ești foarte bun și faci totul ca la carte, ori te apuci de altceva. Nu există cale de mijloc!”

Publicat pe Categorii Interviuri InvesTenergy, Semnal
Prima Pagina Actual Semnal Daniela Lulache, Director General Nuclearelectrica: “În industria nucleară ori ești foarte bun și faci totul ca la carte, ori te apuci de altceva. Nu există cale de mijloc!”

Această migrare a creierelor poate să devină o problemă serioasă pentru industria nucleară. Este imposibil să îi explici unui expert în nuclear, care este dorit în nu știu câte proiecte de construcție în afara țării, că nu poți să-i mărești salariul pentru că nu poți să mărești productivitatea (în nuclear productivitatea este limitată tehnic de capacitatea instalată a reactoarelor în operare), așa cum prevede legea.

“În industria nucleară ori ești foarte bun și faci totul ca la carte, ori te apuci de altceva. Nu există cale de mijloc!”, susține cu tărie Daniela Lulache, Director General Nuclearelectrica, mândră de performanțele industriei nucleare românești. România a devenit  membră a Agenţiei pentru Energie Nucleară pentru că îndeplineşte standardele statelor cu programe nucleare avansate, dispune de infrastructură şi o industrie naţională dezvoltată în domeniul energiei nucleare şi utilizează o tehnologie nucleară sigură (CANDU-6). Pentru Nuclearelectrica și specialiștii săi, aderarea înseamnă noi colaborări, împărtășire de experiență și know-how, acces la noi informații și grupuri de lucru, suport în anumite situații. Lulache este însă îngrijorată de fenomenul de migrare a creierelor, care poate să devină o problemă serioasă pentru industria nucleară. Care sunt motivele pentru care pleacă specialiștii din țară și ce se poate face, cum se prezintă Nuclearelectrica și cum afectează OUG 29/2017 planurile de dezvoltare ale companiei pe termen lung, dacă există riscul ca statul român să solicite plata de dividende din rezerve, cum va fi retehnologizată Unitatea 1 de la Cernavodă, ce perspective sunt pentru refacerea ciclului nuclear integrat în România? Despre toate aceste teme de  maxim interes, am discutat cu Dna Daniela Lulache, Director General Nuclearelectrica în cadrul unui interviu acordat InvesTenergy.

–  România a fost primită în structurile NEA-OECD. Ce înseamnă aderarea la Agenția pentru Energie Nucleară a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică pentru activitatea SNN?

–  Din punctul meu de vedere, aderarea României la NEA-OECD este încă o confirmare că industria nucleară din România funcționează la  parametri de performanță similari celor mai importante structuri la nivel internațional. De altfel, nici nu se poate altfel: în industria nucleară ori ești foarte bun și faci totul ca la carte, ori te apuci de altceva. Nu există cale de mijloc! Și este bine de înțeles că lipsa acestei căi de mijloc, prea cunoscutul românesc “lasă că ne descurcăm noi cumva dacă se întâmplă…” nu permite nuanțe nici în ceea ce privește legislația, achizițiile, normele sau procedurile aplicabile, dar mai ales necorelarea celor cu aplicabilitate la nivel internațional cu cele la nivel național. Industria nucleară nu poate fi tratată “la pachet” cu alte industrii, domenii în termeni de legislație din simplul motiv că această industrie nu funcționează cu interpretari ad-hoc, are un specific și niste reguli extrem de clare care nu pot fi adaptate la general, ci invers.

–  Care a fost rolul SNN în procedura de aderare la NEA? Ce aspecte au fost verificate în procesul de evaluare?

–  Aderarea la NEA-OECD a industriei nucleare înseamnă o muncă de echipă: autorități-operator, dar mă voi referi la rolul operatorului în acest proces. Operatorul nuclear, în speță Nuclearelectrica, este cel care aplică și gestionează complexitatea proceselor și activităților, integrate tuturor regulilor și standardelor internaționale și naționale, în așa fel încât să putem vorbi de performanța în operare, mai ales securitate nucleară, producție, mentenanță preventivă, investiții, programe de pregătire, managementul deșeurilor, cultura de securitate nucleară. Toate aceste domenii trebuie să funcționeze impecabil individual și integrat ca să putem vorbi despre un operator nuclear cu adevărat performant. Toate aceste activități sunt derulate și gestionate de specialiști. Subliniez că specialistul în nuclear este greu format și păstrat, dar și mai greu de găsit.

Sigur ca procesul de evaluare a avut în vedere toate aceste aspecte, însă Nuclearelectrica are deja experiența multor misiuni de evaluare internaționale, cea mai recentă aducând companiei statutul de una dintre cele mai bune la nivel global. Suntem pregătiți pentru astfel de misiuni pentru că suntem, de fapt, tot timpul pregătiți pentru orice. Avem un standard de excelență deja dobândit pe evaluarea acestor arii, așadar sunt convinsă că rezultatul evaluării Nuclearelectrica a avut un rol determinant în aderarea României la NEA-OECD.

Pentru Nuclearelectrica și specialiștii săi, aderarea înseamnă noi colaborări, împărtășire de experiență și know-how, acces la noi informații și grupuri de lucru, suport în anumite situații. Cu siguranță este reciproc avantajos.

–  Și pentru că vorbim despre specialiști, ce strategie aplică SNN pentru recrutarea și retenția personalului cheie, pe fondul “scurgerii de creiere” din toate domeniile cu înaltă specializare? Cum va fi afectată politica de retenție a personalului de măsura adoptată de guvern de a pune în sarcina salariatului plata contribuțiilor pentru asigurarea socială și asigurarea de sănătate de la 1 ianuarie 2018?

–  Această migrare a creierelor poate să devină o problemă serioasă pentru industria nucleară; pentru România este deja. Motivul pentru care specialiștii din industria nucleară pleacă sunt banii: Romania, din punct de vedere economic, nu poate plăti comparabil cu EAU sau China sau alt stat unde se construiesc noi unități nucleare. Nuclearelectrica, din cauza legislației aplicabile, nu poate crește aceste salarii. Avem strategii de resurse umane, avem pachete motivaționale, dar atât cât ne permite legea. Nu mai este suficient. Competitia este atât de puternică, nevoia de specialiști atât de mare, încât în prezent avem clar de ales între a face tot posibilul ca experții români să lucreze pentru România sau pentru alții.  Este imposibil să îi explici unui expert în nuclear, care este dorit în nu știu câte proiecte de construcție în afara țării, că nu poți să-I mărești salariul pentru că nu poți să mărești productivitatea (în nuclear productivitatea este limitată tehnic de capacitatea instalată a reactoarelor în operare), așa cum prevede legea. Până la o eventuală modificare a legii în așa fel încât să permită majorarea salariilor, probabil că mulți experți vor fi plecat deja. Nu poți să oprești oamenii să aleagă ceea ce este mai bine pentru ei. Am auzit de foarte multe ori vorbindu-se de salariile din industria nucleară și mi s-a parut o mare nedreptate la adresa acestor specialiști pentru că  oamenii aceștia sunt o carte de vizită a României. Plecarea unor astfel de specialiști către alte proiecte nucleare este o problemă, nu salariul lor.

În ceea ce privește transferul CAS/CASS de la angajator la angajat, fără o impunere legislativă pentru angajator de majorare a salariului brut, va avea drept consecință directă o scădere a salariului net al angajaților.

Coroborat cu cele menționate, pentru un operator nuclear, cu atât mai mult în contextul unui trend internațional de migrare a personalului înalt calificat către proiecte nucleare în dezvoltare din motive financiare, menținerea cel puțin a nivelului actual de salarizare este o masură importantă.

În ultimă instanță, sperăm într-un dialog social eficient administrație-organizații sindicale care să permită menținerea interesului și motivării, rezultatele operaționale și financiare depinzând de factorul uman.

–  Nuclearelectrica a încheiat primul trimestru cu un profit mai mare decat în trimestrul I din anul trecut. Credeți că trendul pozitiv se va menține până la sfârșitul anului? Cum apreciați evoluția pieței de energie?

 – Da, profitul la primul trimestru este cu 25% mai mare decât cel din perioada similară a anului trecut. Dincolo de strategiile noastre și de eficiența acestora, sigur că sper într-o evoluție cât mai bună a prețurilor pe piața forward, dar am văzut că lucrurile se pot schimba radical și subit.  Sper ca situația prețurilor foarte mari din luna ianuarie și situația actuală nefericită a unor participanți la piață, participanți care anterior aveau o expunere foarte mare pe PZU, să determine o reorientare către segmentul de piață forward, o apetență mai crescută pentru stabilitate și predictibilitate, pentru contracte pe termen mai lung. Mai sper ca PZU să ajungă din nou, așa cum este firesc, o piață marginală pentru că atingerea unei cote de 50% era un element clar de disfuncționalitate.

–  Cum afectează OUG 29/2017 planurile de dezvoltare ale companiei pe termen lung? Există riscul ca statul român să solicite plata de dividende din rezerve?

–  Atât timp cât s-a simțit nevoia emiterii unui astfel de act legislativ care să reglementeze distribuția de dividend suplimentar din rezerve și profitul reportat, există un astfel de risc. Am analizat impactul unui astfel de risc pentru SNN și am ieșit public cu un punct de vedere. Tot vorbim în ultima vreme de fondurile necesare retehnologizării Unității 1 CNE Cernavodă, este o sumă mare, iar intenția noastră este ca finanțarea să fie un mix de surse interne și externe (împrumuturi). Acesta este motivul pentru care SNN și-a constituit și are nevoie de aceste fonduri. Investiția este una de durată, 10 ani, clar etapizată, la care se lucrează din 2014. În mod cert, avem nevoie de acești bani, atât sub formă de lichidități cât și pentru obținerea de credite. De altfel, nu este singurul proiect de investiții. Mai discutăm de cele multianuale în securitate nucleară și de instalația de detritiere. În ultimii ani am încercat, și continuăm să încercăm să asigurăm un echilibru între satisfacerea nevoilor acționarilor și necesitatea continuității proiectelor de investiții. Dovada în acest sens este rata de distribuție a profitului din ultimii ani către dividend, în medie de peste 80%. Cu toate acestea, o astfel de decizie aparține în exclusivitate acționarilor care pot pune în balanță interesele pe termen scurt și cele pe termen lung și decide în consecință, situație în care acționarii pot formula propuneri concrete cu privire la sumele propuse a fi distribuite din rezerve/rezultatul reportat.

–  Să înțelegem că la sfârșitul anului 2017 vom ști când și cum se va realiza retehnologizarea Unității 1… Care vor fi etapele următoare și de ce este important acest proiect pentru SNN și pentru România în general?

–  Orice unitate nucleară are o durată de viață limitată, stabilită prin proiect. În cazul unităților cu tehnologie CANDU, durata de viață proiectată este de 210 000 EFPH (Effective Full Power Hours), care se traduce într-o durată operațională, la un factor de capacitate de 80%, la circa 30 de ani. Întrucât Unitatea 1 a intrat în exploatare comercială în 1996 și conform estimărilor noastre din faza de început a invesiției, realizate pe bază de benchmarking cu alte unități nucleare similare la nivel global, perioada estimată de oprire efectiva ar fi în intervalul 2025-2026. Oprirea efectivă durează aproximativ2 ani.

Proiectul de investiții a fost inițiat în 2014, deci cu 11 ani anterior opririi, și aprobat de către AGA care a hotărât de asemenea utilizarea unor fonduri pentru activități premergatoare. În prezent se fac analize tehnice întrucât un astfel de proiect necesită date tehnice certe despre toate și fiecare din componentele sistemelor. Este un proiect de o complexitate uriașă, asemănător contrucției unei noi unități nucleare, dar cu costuri mai mici și o durată de viață similară. Vom avea date mai multe la sfârșitul lui 2017, începutul lui 2018 în așa fel încât să putem continua cu structurarea finanțării.

Proiectul de retehnologizare cuprinde 3 faze importante, și anume:

  • Definirea proiectului – în această etapă se evaluează starea reală a structurilor sistemelor și componentelor centralei, se întocmesc următoarele documente privind Revizia periodică de Securitate nucleară, Planul de execuție al proiectului de retehnologizare și Studiul de fezabilitate;
  • Implementarea Proiectului – în această fază se vor desfășura activitățile legate de achiziția și semnarea contractelor, lucrările și construcțiile pregătitoare (organizare de șantier), pregătirea documentațiilor și obținerea autorizațiilor necesare;
  • Implementarea Proiectului – Oprirea pentru retehnologizare – în această fază Unitatea va fi oprită și se vor desfășura activitățile de retehnologizare:

Retehnologizarea Unității 1 asigură încă 25-30 de ani operare comercială, o energie curată, stabilă, un necesar în asigurarea unui mix echilibrat în asigurarea țintelor de decarbonizare și eventuale dezvoltări ale politicilor energetice europene pro-mediu.

–  Vorbind despre proiecte de viitor, ce perspective considerați că există pentru refacerea ciclului nuclear integrat în România?

–  Refacerea ciclului integrat de combustibil nuclear, respectiv componenta de asigurare a pulberii sinterizabile de dioxid de uraniu este esențială pentru SNN din considerente evidente de operare și gestionare a riscurilor, dar depinde de redresarea economico-financiară a CNU, redresare care se poate realiza exclusiv cu sprijinul acționarului unic al companiei, prin identificarea unor soluții realiste pe termen lung, care să poată fi aplicabilă în condițiile în care România este o economie de piață, membră a Uniunii Europene în care sunt consacrate principii precum libera circulație a mărfurilor, capitalurilor, concurența etc.

SNN nu își poate asuma și nici nu trebuie pusă în situația de a  încălca legislația aplicabilă și de a-și asuma creșterea semnificativă a riscurilor aferente operării unui centrale nucleare și continuității producției de energie fie prin acordarea de contracte care, în baza legislației actuale aplicabile s-ar realiza prin încălcarea legii, fie prin dependența de un singur furnizor de materie primă, în cazul în care acesta refuză livrarea materiei prime, conform clauzelor din contract, așa cum s-a întâmplat în cazul CNU.

–  Cum își asigură acum SNN materia primă pentru combustibilul nuclear și care este planul pe termen lung?

 – Până la identificarea unor măsuri concrete cu efect pe termen mediu și lung, și având în vedere necesitatea asigurării materiei prime pentru SNN în vederea operării normale, actualul Consiliu de Administrație al SNN a aprobat în data de 03.05.2017 inițierea derulării unei noi proceduri competitive între cei doi furnizori calificați ai SNN: CNU și Cameco, procedură care avea în vedere, de asemenea, un contract pe o durată de 6 luni și aceeași cantitate de 120 tone de UO2.

SNN este responsabilă de operarea în condiții de siguranță a unităților sale nucleare atât față de autoritățile naționale, cât și față de cele internaționale cu atribuții clare în domeniu.  Situatia actuală a CNU este integral cauzată de probleme istorice acumulate în timp de CNU, rezilierea de drept a contractului ca urmare a refuzului CNU de a livra SNN materia primă necesară (pulbere de dioxid de uraniu), fiind o consecință directă a situației istorice negestionate corect la timp.

De asemenea, investigația Consiliului Concurenței la sesizarea Ministerului Energiei de la sfârșitul anului 2016 a concluzionat că prețul din contractele încheiate cu Cameco este unul de piață și nu există în acest caz un posibil abuz de poziție dominantă, subliniind faptul că obligarea CNU de a-și comercializa materia primă numai către SNN și ANRSPS limitează capacitatea CNU de a opera pe piețele pe care activează.

Deși abordarea este nespecifică industriei nucleare, așa cum se observă și de data aceasta, contractarea de materie prima s-a realizat pe perioade foarte scurte de timp și cantități reduse (contracte pe 6 luni pentru o cantitate de 120 t de UO2), pentru a acorda CNU posibilitatea remedierii parțiale a situației. Reamintim că SNN nu este responsabilă în niciun fel, în  calitatea sa de entitate economică cu capital majoritar de stat, de problemele istorice ale CNU, de lipsa de strategie interna și corelare cu piața, de lipsa investițiilor strategice ale companiei anterior controlului Curții de Conturi la CNU.

SNN și-a susținut public și formal disponibilitatea și interesul de a participa la identificarea și sprijinirea demersurilor Ministerului Energiei – în calitate de unic acționar al CNU, dar și de reprezentant al Statului Român – pentru asigurarea siguranței în aprovizionare pentru Fabrica de Combustibil Nuclear, dar și a securității energetice.

Măsurile de gestionare a acestor riscuri identificate și propuse spre analiză Ministerului Energiei la sfârșitul anului 2016 sunt:

–  Identificarea unor posibilități concrete de colaborare între SNN și CNU sub forma unor contracte de procesare (achiziția de octoxid de uraniu (U3O8) s-ar putea realiza de către SNN din piață, iar prelucrarea acestuia în dioxid de uraniu (UO2) s-ar putea contracta de SNN către CNU);

–  Dezvoltarea de noi capacități de prelucrare și rafinare și/sau modernizare a unor capacități existente de prelucrare și rafinare din România.

–  Vă mulțumesc.

 

 


Publicat de

Cristina Trefaș

Director Editorial

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*