Emil CALOTĂ, Vicepreședinte ANRE: Consumatorii devin sensibili la sisteme mici de utilizare a energiei, alături de optimizarea locuințelor și costurilor asociate

Publicat pe Categorii Interviuri InvesTenergy, Semnal
Prima Pagina Actual Semnal Emil CALOTĂ, Vicepreședinte ANRE: Consumatorii devin sensibili la sisteme mici de utilizare a energiei, alături de optimizarea locuințelor și costurilor asociate

Rămân critice nivelurile de ineficiență energetică în locuințe colective și blocuri, unde se cantonează 42% din pierderile de energie. La nivelul rețelelor de termoficare urbană, se înregistrează peste 24% din totalul pierderilor;

Provocare pentru statul român: dezvoltarea distribuției și furnizării de energie electrică și de gaze să fie decisă de autoritatea locală

„România intră într-o nouă etapă, a generării și consumului distribuit de energie sub toate formele, în care sistemele mari sunt înlocuite de sistemele mici și medii. În următorii 10-20 de ani, va începe o ofensivă din partea micului producător și consumator de energie electrică, gaze naturale sau energie termică. Consumatorii vor deveni din ce în ce mai sensibili la sisteme mici de utilizare a energiei, alături de optimizarea propriei locuințe și a costurilor asociate”, este de părere Dl Emil Calotă, Vicepreședintele Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE). De 2 ani există nevoia pentru un program național de biomasă asociată cu cogenerare de înaltă eficiență de capacităţii mici și medii și suntem tot la faza de discuții, decizie ce ar trebui luată pentru implementarea unor astfel de sisteme în zone neelectrificate sau neracordate la alte rețele de energie primară, semnalează oficialul ANRE. Dezvoltarea distribuției și furnizării de energie electrică și de gaze poate fi, în opinia sa, o problemă locală sau regională, să fie decisă de autoritatea locală, să nu mai rămână centralizată la nivel guvernamental sau al autorității centrale.

Am discutat cu Dl Emil Calotă, Vicepreședinte ANRE, despre teme de actualitate și maxim interes pentru sectorul energetic: provocările României în energie, investiții, strategie energetică, eficiență energetică, reglementări ANRE. Vă invit să citiți interviul acordat InvesTenergy.

Calota

–  Domnule vicepreședinte, ați afirmat recent, în cadrul unei conferințe de profil, că proiectul strategiei energetice, așa cum se prezintă în acest moment, nu se va putea finaliza în forma dorită de investitori. Ce anume v-a determinat să faceți această afirmație? Concret, ce trebuie făcut după finalizarea strategiei? Vă temeți că aceasta nu va fi asumată?

–  În primul rând, doresc să-mi exprim, încă o dată, aprecierea pentru efortul deosebit pe care toți oamenii implicați l-au depus la elaborarea proiectului de strategie energetică, inclusiv specialiștii ANRE, care au participat în grupurile de lucru. A fost un mare volum de muncă sub coordonarea domnului profesor Radu Dudău, responsabil din partea Ministerului Energiei, depus de peste 300 de experți și participanți la dezbaterea și finalizarea documentului. Apoi, mai doresc să adaug că, pentru concretizarea acestui tip de document strategic, ulterior prelucrării cantitative a datelor și a elaborării scenariilor, va trebui să vină rândul decidenților politici ai statului român care să stabilească ținte cantitative pentru anii 2030 și 2050, așa cum am avut pentru anul 2020.  Permiteți-mi să amintesc că țintele principale regăsite în Strategia energetică a României pentru perioada 2007-2020, aferente Programului “Europa-20-20-20” au fost: pe sectorul de energie din surse regenerabile – 24% din consumul final de energie, pe sectorul de reducere a emisiilor de CO2  – 20% și pe partea de eficiență energetică – 19% din consumul de energie primară.

Pentru că în conferința la care vă referiți s-a discutat despre mixul energetic, despre regenerabile, despre cogenerare de înaltă eficiență, dau ca exemplu de țintă pentru anul 2030, strategia Guvernului Federal German, care este cel mai puternic model european. Astfel, în 2030, în documentul de poziție al Guvernului Federal, nemții își propun ca 40% din mixul energetic să revină regenerabilelor și să închidă complet sectorul nuclear (și vorbim de 17 de capacităţii nucleare programate să fie complet închise până în anul 2022). Plecând de la acest exemplu, apare evident că, dacă țintele noastre se propun printr-un document pe care și-l asumă conducerea politică a statului, ele trebuie să fie însoțite de legi, hotărâri de guvern și alte reglementări care să conducă la atingerea acestor ținte prin investiții și programe concrete.

Ținta, de exemplu, pentru eficiență energetică reprezintă o țintă agregată la nivel național prin însumarea contribuțiilor tuturor sectoarele participante: industrie, transporturi, energie, mediu etc. Care este ținta României pentru anii 2030 și 2050? Evident că țintele acestea nu le putem defini altfel decât în calitate de stat membru al Uniunii Europene, conform construcției și viziunii UE pentru 2030 și 2050 regăsite și în documentele Conferinței COP 21 de la Paris din decembrie anul trecut. Noi ca stat membru, putem să adaptam țintele Uniunii Europene la specificul României, să le propunem în documentele de țară și să le negociem cu Comisia Europeana pentru a fi recunoscute.

La momentul actual se cunosc cei 5 piloni care construiesc viziunea UE a Uniunii Energetice Europene: securitatea aprovizionării, eficiența energetică, piața funcțională de energie, protecția mediului, inovare și cercetare. Presupun că vom regăsi aceste paliere și în documentul strategic al României – stat membru al UE. Pe fiecare din aceste paliere ar trebui să regăsim ținte și investiții și atunci am concretizat documentul strategic într-o formă care să poată fi acceptată în cunoștință de cauză, de la bancher, la operatorul de servicii publice și până la consumatorul final. În caz contrar, va rămâne un document teoretic care provoacă, stârneşte discuţii, dar nu angajează.

În comentariul meu am spus câteva lucruri încurajatoare pentru forma finală a documentului. Documentul apare într-o perioadă istorică marcată de schimbări importante în domeniul energiei, la nivel legislativ, instituțional și economic, atât în România, cât și în plan european și în plan internațional. În ceea ce priveste România, cred că documentul trebuie sa capteze finalul unei etape, care se poate numi “epuizarea modelului centralizat de producere și consum de energie”, în sensul epuizării mitului “gigantului energetic”. Etapa care cred ca începe acum este etapa generării și consumului distribuit de energie sub toate formele (electricitate, gaze naturale, energie termică), în care sistemele mari sunt înlocuite de sistemele mici și medii.

 –  Dezvoltați, vă rog, această temă?

–  În opinia mea, va începe o ofensivă în următorii 10-20 de ani din partea micului producător și consumator de energie indiferent dacă vorbim de energie electrică, gaze naturale sau energie termică. Sistemele mari de generare și consum au devenit rigide și greu adaptabile la o piață dinamică interconectată și bazată pe o competitivitate din ce în ce mai mare. De pildă, investiţional, producția de energie solară ca formă de energie regenerabilă, a ajuns deja la faza de maturitate și o investiție de 1 kw instalată pe acoperișul unei case asociată cu o baterie de stocare energie, a ajuns undeva la 3500 euro. Plecând de la acest exemplu, deja cred că, ușor- ușor, consumatorii români vor deveni din ce în ce mai sensibili la sisteme mici de utilizare a energiei, alături de optimizarea propriei locuințe și a costurilor asociate.

De 2 ani există nevoia pentru un program național de biomasă asociată cu cogenerare de înaltă eficiență de capacităţii mici și medii și suntem tot la faza de discuții. Decizia ar trebui luată pentru implementarea unor astfel de sisteme în zone neelectrificate sau neracordate la alte rețele de energie primară. Și pentru că menționam anterior de epuizarea modelului centralizat, nu se poate vorbi de dezvoltarea distribuției și consumului de energie distribuită fără implicarea autorităților locale. Până la urmă, serviciile publice care trebuie sa ajungă la cetățean la cel mai bun standard, depind foarte mult de decizia locală privind viziunea comunității locale, modul în care se contractează și se asigură aceste servicii publice. Dezvoltarea distribuției de gaze sau energie electrică poate fi o problemă locală sau regională. De ce tot timpul ea rămâne centralizată la nivel guvernamental sau al autorității centrale? Aici este o provocare pe care statul român ar putea sa o ia în considerație. De ce nu, pe viitor, asa cum dezvoltarea sistemelor de încălzire urbană a devenit o decizie locală, la fel ar putea și dezvoltarea distribuției și furnizării de energie electrică și de gaze să fie decise de autoritatea locală.

 – Care sunt, în opinia dvs, provocările României în energie?

 În următorii 2-3 ani, apreciez că România va avea ca provocare liberalizarea pieței de gaze naturale, care deocamdată, spre deosebire de sectorul de energie electrică, nu are mecanismele de piață puse la punct. Să nu uităm că la nivel european, Comisia Europeană vede Piața Unică de Energie bazată pe pieţe naționale funcționale. Aceasta înseamnă mecanisme de piață de tipul celor pe care le avem deja implementate cu succes în domeniul energiei electrice și pentru care România merita cu adevărat lăudată. Suntem un model regional pentru modul în care am realizat o piață de energie electrică funcțională.

În zona serviciilor publice asociate pieţei de energie cred că partea de furnizare a acestora se va dezvolta extraordinar. Avem deja o dinamică vizibilă în piața de furnizare a energiei pentru că din ce în ce mai multe firme private ofertează și vor oferta pachete de servicii: energie electrică, gaze naturale, cablu tv, internet și alte servicii necesare consumatorului final din România.

Implicit sistemele energetice asociate electricității, gazelor naturale și energiei termice se remodelează. Concepul de siguranța aprovizionării se schimbă ca abordare și înțelegere. Nu mai e vorba de a produce pe cont propriu în România energie mai mult decat cere piața și consumul local, ci e vorba de capacitatea de interconectare energetică. Când vorbim de securitatea aprovizionării cu energie electrică înseamnă capacitatea și flexibilitatea de interconectare, de a primi și a livra energie electrică. Ceva mai complicat este cu gazele naturale, pentru că acolo sectorul este mult mai conservator și pentru ca această formă de energie depinde foarte mult, pentru asigurarea securității și continuității furnizării, de condițiile pe timp de iarnă.

Faptul că la operatorii de stat există în prezent un miliard de euro cash neregăsit în investiții este cu totul și cu totul altă chestiune. E responsabilitatea lor, dupa opinia mea, de a investi eficient banii pe care i-au obținut prin listare pe piața de capital sau prin alte modalități.

 – S-a vorbit în ultimul timp, mai mult decât de obicei, despre încurajarea investițiilor în sectorul energiei. Cum se vede acest aspect din perspectiva reglementatorului?

–  Nici un fel de program de investiții nu va cunoaste o dezvoltare și o implementare spectaculoasă, dacă nu vor exista mecanisme stimulative, care să fie prevăzute de statul respectiv. În România de exemplu, în domeniul regenerabilelor, s-au investit până acum 6-7 mld. Euro pentru că a existat și există o schemă de sprijin pe 15 ani pentru investitori. Inițial, schema a fost moderată, apoi a devenit mult prea generoasă pentru a putea fi suportată de consumatorul final din România și, ca urmare, a fost temperată. Pe partea de cogenerare de înaltă eficiență, a existat și încă există o schemă care acordă timp de 12 ani bonus pentru a susține producția de energie în cogenerare de înaltă eficiență. Accesul în aceste două scheme de sprijin se încheie la 31 decembrie 2016, conform prevederilor legale și orientărilor Comisiei Europene. Până va fi reconsiderată o altă formulă de susținere a acestor două sectoare energetice (care alături de decarbonizarea economiei determină atingerea tinței naționale de protecție a mediului), sper că vom găsi soluția de tranziție pentru a nu stopa investițiile în curs sau apetitul pentru investițiile viitoare.

În ceea ce privește investițiile de rețea pe care ANRE le reglementează, apreciez că ele se vor regăsi pe un nivel important de prioritate în documentul strategic despre care vorbim. Pentru reglementator, dezvoltarea rețelelor de transport și de distribuție de energie înseamnă o chestiune de mare sensibilitate pentru viitor și ca urmare, îi acordăm atenția cuvenită. Stabilitatea și predictibilitatea cadrului de reglementare se raportează la durata perioadei de reglementare care înseamnă 5 ani. Istoric, ne găsim în penultimul an al perioadei a treia de reglementare. Pregatim încă de acum reglementările pentru perioada a patra de reglementare, astfel încât să oferim investitorilor în domeniul rețelelor, operatorii concesionari pe partea de distribuție și operatorii de transport și sistem, Transelectrica și Transgaz, un cadru de reglementare predictibil. Cifrele existente în mecanismele stimulative ale acestor investiții, sunt după opinia mea, extrem de atrăgătoare. Nivelul de rată reglementată a rentabilității investițiilor din rețea în acest moment este de 7,7% în sectorul de energie electrica și 8,43% pe distribuția de gaze naturale, respectiv 7,72% pe transpot de gaze naturale la care se poate adauga 1,4% bonus pentru eficiență. De precizat de asemenea că, aceste investiții sunt așa numitele “no risk-investment”, adică fără risc. Începând cu perioada a treia de reglementare, reglementatorul a acordat o mai mare atenție acestor investiții și apreciem că ele trebuie făcute în conformitate cu o viziune coerentă și unitară de dezvoltare a rețelelor și pentru că sunt recunoscute în tarif și plătite de consumatorul final în factură, ele trebuie să contribuie la o calitate mai bună a serviciului și la o evoluție rezonabilă și corectă a tarifelor asociate.

Conform Metodologiei ANRE în vigoare, programele de investiții ale operatorilor de rețea sunt propuse reglementatorului la început de an, aprobate sau corectate de acesta  în aceeași perioadă și revizuite anual și la sfârșitul fiecărei perioade de reglementare. Revizuirea înseamnă recunoașere sau nerecunoaștere în tarif, creștere sau scădere de tarif. Nu există nici un fel de barieră în relația actuală dintre reglementator și operatorul de retea pentru ca aceștia din urmă să-și realizeze programele de investiții cu care se angajează. Faptul că la operatorii de stat există în prezent un miliard de euro cash neregăsit în investiții este cu totul și cu totul altă chestiune. E responsabilitatea lor, dupa opinia mea, de a investi eficient banii pe care i-au obținut prin listare pe piața de capital sau prin alte modalități.

 – ANRE analizează starea tehnică a rețelelor de distribuție și transport energie și gaze, se lucrează la un studiu. Care este scopul acestei acțiuni? Vor fi mai multe investiții în rețele?

–  Așa cum am spus puțin mai devreme, investițiile în rețea trebuie făcute în conformitate cu o viziune coerentă și unitară de dezvoltare de rețele. În România, infrastructura de transport și distribuție este în continuare supradimensionată față de nevoia de consum pe care piața românească o are în acest moment. Deci,  investițiile vor trebui regăsite pe de o parte în optimizarea funcționării rețelei, iar pe de altă parte în modernizarea acesteia. În discuțiile pe care le-am avut cu operatorii, discuții care după opinia mea merită salutate și apreciate pentru deschidere și consens, am agreat că vom pleca la un drum nou de la analiza de stare tehnică a rețelelor, prima pe care o facem după 12 ani de când rețelele de distribuție au fost concesionate de către statul român. Acest document, care va reflecta starea rețelelor de transport și distribuție de energie electrică, va fi urmat de un altul similar pe partea de gaze naturale. Pe de altă parte, atunci când ridicăm problema investițiilor trebuie să avem în vedere și reorientarea încet, încet, pe componentele de tip “smart”, unde deocamdată vorbim de contoare inteligente. Contoarele inteligente sunt acum în faza de evaluare de către operatorii concesionari ai proiectelor pilot, implementate în perioada 2015-2016. Această evaluare cost-beneficii pe care o fac operatorii va fi urmată de o evaluare proprie a ANRE. Dezvoltarea de tip smart trebuie să fie însoțită și de investiții smart și finanțări de tip smart. Aici dau ca exemplu contractele de performanță energetică (tip ESCO), pe care eu personal le văd ca un posibil motor de dezvoltare economică a României și pe care sper să le regăsim în documentul de strategie energetică. Aceste contracte produc nu doar eficiență energetică, dar și locuri de muncă, noi servicii pentru consumatorii finali, persoane juridice sau fizice.

Dl Calotaaa

Controalele pe care le facem încearcă să identifice elemente de ilegalitate prin care furnizorii de ultimă instanţă au un câmp de acțiune ceva mai larg și sunt situații în care au negociat pachete de energie și certificate verzi în forme pe care le verificăm dacă respectă sau nu prevederile legale.

 – Care este viziunea ANRE cu privire la piața de certificate verzi? Am înțeles că ați demarat controale la câțiva furnizori de ultimă instanță (FUI) în ceea ce privește achiziția de certificate verzi….

–  După cum bine știți, piaţa de certificate verzi este gripată de mai multă vreme și din această cauză există presiunile pe care le fac asociaţiile producătorilor din sectorul de regenerabile asupra ministerului de resort. ANRE nu are drept de iniţiativă legislativă, totuși am transmis datele necesare către Ministerul Energiei, inclusiv am semnalat faptul că, dacă nu intervenim în regim de urgență pentru modificarea Legii nr. 220/2008,  cota susținută de schema de sprijin care rezulta matematic pentru anul 2017, dupa opinia noastra, este extrem de primejdioasă nu doar pentru producători, dar și pentru realizarea obiectivului de energie regenerabilă pentru anul 2020. Evident am sugerat elementele necesare pentru ca această cotă să crească de la 8,3% cum rezulta din caculul matematic, la 12,5% în anul următor. Controalele pe care le facem încearcă să identifice elemente de ilegalitate prin care furnizorii de ultimă instanţă au un câmp de acțiune ceva mai larg și sunt situații în care au negociat pachete de energie și certificate verzi în forme pe care le verificăm dacă respectă sau nu prevederile legale.

 Noi proceduri, până la finele anului, privind schimbarea furnizorului de gazelor naturale și desfaşurarea investigaţiilor

 – Cu ce reglementări vine ANRE în a doua jumătate a anului 2016?

–  Printre activitățile avute în vedere în cea de a doua parte a anului 2016 se numără elaborarea sau, după caz, revizuirea mai multor reglementări importante, cu impact pozitiv asupra tuturor participanților la piață. Dintre reglementările care sunt programate a fi elaborate până la sfârșitul anului, aș dori să mentionez Procedura privind schimbarea furnizorului de gazelor naturale, o reglementare importantă, orientată către consumator. În momentul de față, există două metodologii privind schimbarea furnizorului în domeniul gazelor nturale, una pentru consumatorii casnici și una pentru cei noncasnici și care au fost emise în anii 2007 și, respective, 2008. Noua procedură va oferi un cadru de reglementare unitar, adaptat condițiilor de piață existente și aplicabil atât consumatorilor casnici, cât și celor noncasnici. De asemenea, pentru creşterea gradului de transparenţă prin respectarea de către operatorii economici din sectorul energiei și gazelor naturale a obligaţiilor ce le revin, ANRE are în vedere elaborarea unei proceduri de desfaşurare a investigaţiilor în domeniile în care autoritatea de reglementare are competență de investigare. Procedura va asigura cadrul de reglementare necesar pentru efectuarea de investigații, din oficiu sau ca răspuns la o plângere înregistrată, formulată de către o persoană fizică ori juridică afectată în mod real și direct de o potențială încălcare a prevederilor legale, dar, așa cum am precizat mai înainte, numai în domeniile în care autoritatea de reglementare are competență de investigare, potrivit legii.

Iar dintre reglementările programate a fi revizuite, aș dori să menționez două dintre acestea, care sunt extrem de importante în domeniul promovării eficienţei energetice și surselor regenerabile, și anume Metodologia de monitorizare a sistemului de promovare a energiei din surse regenerabile de energie prin certificate verzi, în prezent aprobată prin Ordinului ANRE nr. 78/2015 și Regulamentul de calificare a producției de energie electrică în cogenerare de înaltă eficiență și de verificare și monitorizare a consumului de combustibil și a producțiilor de energie electrică și energie termică utilă, în cogenerare de înaltă eficiență, care reprezintă revizuirea Ordinului ANRE nr. 114/2013, ambele supuse consultării publice în luna august.

 – Eficiența energetică în România: constatați un progres? Departamentul pentru Eficiență Energetică din cadrul ANRE, pe care dvs îl coordonați, monitorizează măsurile de eficiență energetică implementate prin PNAEE 2014 – 2020. Cum se prezintă rapoartele?

–  Prin prerogativele conferite de Legea nr. 121/2014 privind eficiența energetică, Departamentul pentru eficiență energetică din cadrul ANRE monitorizează pe 3 nivele modul în care în România eficiența energetică se regăsește în programele de acțiune, și anume:

  • nivelul marilor consumatori de energie (peste 1000 tep consum/an);
  • nivelul sectorial (industrie, transporturi, energie etc.) prin gradul de îndeplinire a prevederilor PNAEE pentru perioada 2014 – 2020 (Plan aprobat prin H.G. nr. 122/2015;
  • nivelul național prin evaluarea în fiecare an a progresului realizat de România față de angajamentul de țintă pentru anul 2020 (19% economii din consumul de energie primară).

Pentru fiecare palier de monitorizare DEE din cadrul ANRE întocmește un Raport anual pus la dispoziția publicului pe site-ul ANRE și transmis după caz Guvernului României și Comisiei Europene. Chiar vă invit să parcurgeți aceste rapoarte anuale pentru că sunt documente solide care completează tabloul macroeconomic al evoluției României în ultimii ani.

Este evident progresul înregistrat în domeniul eficienței energetice pe fiecare palier monitorizat. De altfel, sporul de eficiență energetică este cel mai important factor de scădere a consumului final de energie în România și de reducere a intensității energetice. Rămân totuși critice nivelurile de ineficiență energetică pe care le înregistrăm la nivelul spațiilor de locuit (în special locuințele colective, blocurile) unde se cantonează 42% din pierderile de energie și la nivelul rețelelor de termoficare urbană unde înregistrăm peste 24% din totalul pierderilor. Semnalez de asemenea inconsistența programelor de eficiență energetică asociate procesului de decarbonizare a economiei, în special în sectorul transporturi. Sunt rezerve uriașe de eficiență energetică în societate pe care sper că le vom valorifica în anii următori în primul rând prin reconsiderarea eficienței energetice ca resursă de dezvoltare, de îmbunătățire a calității serviciilor publice și a standardului de viață.

– Vă mulțumesc.

 

 


Publicat de

Cristina Trefaș

Director Editorial

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*