Cristina MICU, membru Comitetul Director AFEER: În energie, legile și reglementările trebuie să permită inovarea sub toate aspectele

Publicat pe Categorii Interviuri InvesTenergy, Semnal
Prima Pagina Actual Semnal Cristina MICU, membru Comitetul Director AFEER: În energie, legile și reglementările trebuie să permită inovarea sub toate aspectele

“Modificări ale Legii energiei sunt dorite și așteptate. Cred că legea ar trebui rescrisă simplu și clar, articolelele să nu îngrădească viitoare inovări, să nu mai creeze confuzii și să genereze interpretări, cum este de exemplu speța referitoare la exportul producătorilor sau chiar necesitatea unei ample coroborări de articole pentru a deduce că tranzacțiile se fac doar prin OPCOM”, consideră Cristina Micu, membru în Comitetul Director al Asociației Furnizorilor de Energie Electrică din România – AFEER. În opinia sa, viitorul energiei în România depinde  de alegerile pe care le facem astăzi, care ar trebui să fie corecte și în spiritul pieței unice europene. În sectorul energiei electrice, legile și reglementările trebuie să permită inovarea sub toate aspectele, mai spune Cristina Micu, care a acordat un interviu InvesTenergy, în care sunt abordate teme de interes pentru domeniul energetic.

C Micu

–  Cum se prezintă în acest moment piața energiei din România?

–  “În acest moment”, ne situăm la nivel global într-un punct de răscruce din punct de vedere energetic, în condițiile în care, în contextul încălzirii globale, 195 de țări și-au fixat ca obiectiv reducerea emisiilor gazelor cu efect de seră. Acest obiectiv de limitare a schimbărilor climatice a fost asociat cu invesții în energii regenerabile și eficiență energetică, iar noua valoare adaugată acum este dezvoltarea, implementarea și transferul de noi tehnologii. Este o schimbare fundamentală în sectorul energetic. Asa cum am văzut, întreaga piață de energie electrică din UE a suferit transformări radicale odată cu provocările aduse de integrarea noilor tehnologii regenerabile. În toată UE, nu numai în România prețurile pe piața angro au scăzut, ridicând probleme legate de profitabilitatea investiției în centralele noi, dar și de operarea pe profit a tehnologiilor convenționate.

În România s-au făcut mulți pași înainte: avem o piață forward funcțională în produse standard, o piață pentru ziua următoare cuplată în care se utilizează capacitatea transfrontalieră și care a demonstrat capabilitatea operatorului de sistem și a operatorului comercial de a se integra standardalor UE. Avem în mixul de energie un procent al energiei electrice regenerabile produse anual de peste 37% dacă includem și energia hidro. Avem furnizori implicați în activitatea de trading care aduc lichiditate în tranzacții.  Avem însă și probleme specifice care încep de la o așezare geopolitică de frontiera UE ca și cadru general și continua, în particular cu acel cost variabil prea mare al centralelor noastre vechi, care se lasă extrem de greu eficientizat, un nivel de trai care ne situează la coada Europei și care generează autorităților probleme de gestionare a schemei de sprijin. Această schemă suport, inițial foarte generoasă în România, se dovedește a fi un venit nesigur pentru investitori și o problemă greu de gestionat pentru autorități din perspectiva suportabilității consumatorilor. Tot foarte specific este faptul că nu avem contracte bilaterale negociate direct.

–  Suprareglementare, rigiditate reglementări, lipsă contracte bilaterale – sunt câteva dintre aspectele invocate de dvs în mai multe rânduri. S-a schimbat ceva? Cu ce alte probleme  se confruntă furnizorii?

–  Reglementările sunt un lucru necesar pentru a fi în concordanță cu practicile europene și pentru ca lucrurile să fie clare în acele situații care trebuie reglementate. Directivele europene au însă o generozitate și un spirit pe care încă îl mai caut în reglementările noastre și, din păcate, constat că noi românii considerăm mai importantă litera legii. Sunt multe spețe în care ar trebui lăsați participanții la piață să inoveze dacă aceasta contribuie la scăderea costurilor lor și ale consumatorului final. Poate că reglementările nu ar trebui să detalieze amănunțit anumite domenii, pentru că ar putea restricționa deschiderea unui drum nou. Contractele bilaterale negociate direct sunt un instrument utilizat în toată piața europeană și nu vin să se substituie piețelor existente cum este greșit înțeles. Reintroducerea acestora ar aduce și un transfer de bune practici europene și ar permite apariția agregatorilor, a contractelor cu cantități și prețuri variabile atât de necesare finanțării/refinanțării investițiilor în capacități de producere va încuraja apariția prosumerilor și ar putea permite, totodată, o funcționare concurențială și a altor platforme de tranzacționare de tip pur OTC care integrează mai multe piețe europene. Dacă vorbim de rigiditate, este de neînțeles pentru mine că un producător român nu are aceleași drepturi cu orice alt producător european, de a avea limitată folosirea propriului produs, în speță de a exporta direct propria lui energie produsă.

Alte probleme cu care se confruntă furnizorii mai sunt: raportările multiple ale acelorași date cu format diferit care necesită un volum de muncă ce suplimentează activitățile în domeniu și se constituie ca un cost suplimentar al activității propriu-zise.

–  Vă propun să reluăm tema conferintei anuale AFEER . Vă întreb așadar“Cât de departe suntem de piața unică europeană”?

–  Pentru această piață unică europeană, trebuie să fie eliminate barierele de orice tip: tehnic, birocratic sau juridic care impiedică liberul schimb și libera circulație între statele membre. Cele tehnice sunt legate de costuri și, treptat, sunt eliminate, la nivelul celor de tip birocratic mai trebuie să lucram. Și cred că mai trebuie să lucrăm și la nivel mental, să înțelegem că facem parte din această familie, iar deciziile în sector ar trebuie luate în acest context european. Și ca să vă răspund, în acest moment consider că nu suntem nici apropape, nici departe, suntem în punctul în care deciziile și acțiunile noastre, ne pot apropia sau îndepărta.

–  Concurența acerbă pe piața de furnizare. Cum se descurcă/acționează furnizorii?

–  Cu peste 70 de furnizori activi pe piața cu amănuntul și 21 de zile intervalul maxim în care consumatorul poate schimba furnizorul, avem în acest moment o piață de retail puternic concurențială. O concurență care a condus la un preț din ce în ce mai mic al energiei de bază ofertate – nu mă refer la tarife și taxe care sunt obligatorii și care se adugă în costul final al energiei la consumatorul final, mă refer la prețul energiei fără taxe, preț care transpus se reflectă într-o presiune pe producători. Furnizorii, pe lângă ceea ce fac – combină multitudinea produselor și a orizonturilor de timp pe care se tranzacționează energia pentru a obține cel mai bun preț de vânzare către consumator, încearcă tot felul de strategii, combinarea oricăror posibilități de discounturi obținute din alte segmente și servicii adaugate, fiind în același timp conștienți că doar prețul minim contează.

Ca noutate, se observă în ultimul timp o apetență a furnizării către un alt segment de furnizare care nu a reprezentat până acum o concurență reală, și anume furnizarea către consumatori casnici. Pe viitor o sa vedem foarte multe schimbări ale acestui segment, care deși vor fi inițial discutabile, ulterior se vor înscrie într-o traiectorie de normalitate. Întrebarea ar fi cum se vor descurca distribuitorii în cazul migrării “mass customers”?

–  Sunteți pentru servicii la pachet: energie, gaze, telefonie, internet etc?

–  Ați uitat de servicii de protecție și securitate integrate la pachet, pentru că dacă ești în concediu degeaba, pe telefon sau tabletă, ai o alarmă de la senzorul de gaze sau fum sau constați că nu mai ai energie electrică, dacă nu ai și personalul care intervine atunci, în momentul imediat, nu ai o reală plus valoare. Personal, mi-ar place să avem așa ceva, dar “în acest moment” avem doar pionieri și consecințele unui sistem de învățământ insuficient dezvoltat ce nu permite la nivelul mental autohton integrarea de mai mult de două, maxim trei servicii.

–  Schimbări pe piața de furnizare: noi actori, dispar alții?

–  O dinamică a pieței este normală, iar in condițiile competiției foarte mari de pe retail versus regulile foarte stricte de pe piața angro, acest lucru este și mai accentuat. În furnizarea la consumatori, marjele sunt mici fiind din ce în ce mai greu să menții afacerea profitabilă. În condițiile în care tranzacțiile pe piața angro cer uneori plăți în avans sau garanții în cazul plăților la cel tarziu 20 de zile după livrare, iar pe retail consumatorii plătesc și la 60 de zile după livrare, furnizorul – această mică bancă – se confruntă adesea cu probleme de lichidități. Uneori efortul financiar este destul de important, iar un mic derapaj se poate transforma ușor într-un bolovan care se rostogolește și afectează o mare parte a pieței. Consumatorul poate consuma cum vrea și când vrea, în timp ce furnizorul trebuie să cumpere energia în profile standard, variațiile nestandard ale consumului urmând a fi ajustate pe piața spot. Aceasta este o piață pe care o plătești imediat, care nu-ți permite să tranzacționezi dacă în acel moment nu ai suficienți bani în cont. O problema accidentală de lichiditate în piața spot, te duce direct pe piața de echilibrare în care costurile sunt incomparabil mai mari.

 – Capcane pentru consumatori la schimbarea furnizorului de energie…

 – Un consumator ce doreşte să treacă din regim reglementat în regim concurenţial sau nu a schimbat furnizorul prea des, trebuie să fie atent nu numai la preț care trebuie să fie realist, condiţii de plată, ci şi la conditiile de terminare sau renegociere ale contractului, clauze penalizatoare neechilibrate între părți, obligații exagerate de încadrare într-un consum.

Consumatorii care au schimbat furnizorul de mai multe ori, sunt constienţi de drepturile lor si puterea de negociere. La acestia cerințe de gen furnizorul să înlocuiască toți contorii, se pot constitui în adevărate capcane pentru furnizori.  

–  Pot deveni românii prosumeri?

–  Acest concept în care îți furnizezi energia necesară din surse in situ, prin care practic producția (în special din resurse regenerabile) și consumul sunt îmbinate la nivel local, de către consumatori, poate reduce costurile achiziției și chiar genera un beneficiu dat de vânzarea surplusului de energie produs. Tehnic se poate face la nivelul oricărui consumator casnic sau industrial. Cadrul legislativ este însa prea rigid și nu numai că nu pomovează, dar uneori prin multitudinea actelor administrative, întârzie o astfel de dezvoltare.

 Un consumator casnic, care vrea să monteze 1 kW panouri solare pe acoperișul propriu are nevoie sa obțină toate avizele necesare ca la construcția unei case noi (de la cadastru și intabulare, certificat de urbanism cu avizele aferente și nu sunt puține …), iar costurile cu avizele în cazul investițiilor mici, ajung și la 30% din costul echipamentelor. Germania, cu un alt nivel de trai si mai puțin birocratică, are aproape jumatate din producția solară montată pe case particulare, iar prin următorul pas făcut de a acorda subvenție automobilelor electrice, își va rezolva și problema stocării energiei și a siguranței energetice regândite la alt nivel.

Un consumator industrial, care instalează peste 3-4 MW, iar costurile avizelor nu reprezintă un impediment, conform legii energiei electrice trebuie să vândă surplusul de energie pe OPCOM în contracte standard forward sau direct pe PZU, iar consumul suplimentar să îl cumpere de la un furnizor.  Practic, din punct de vedere legal, furnizorul său nu poate sa-i cumpere direct acele diferențe produse  și prin aceasta să realizeze un management al costurilor  în beneficiul ambelor părți.

În condițiile scăderii costurilor instalării energiilor regenerabile conceptul reprezintă în mod clar o oportunitate și ar trebui să reconsideram toate aspectele și să încurajeze această producție distribuită.  Și ca să revin, este nevoie aici de o inovare la alt nivel, pentru că transferul inovării nu trebuie sa fie doar la nivel de tehnologie,  trebuie să fie și la nivel de practici permise de reglementări.

–  Cum vedeți viitorul energiei în România?

–  Am început prin a spune că ne aflam într-un moment de cotitură. Viitorul energiei în România depinde nu numai de conștienizarea factorului decizional despre aceste schimbări globale, ci și de rapiditatea reacțiilor concretizate atât în adaptarea strategiilor (multidisciplinare și interministeriale), ca și de punerea lor în aplicare. Viitorul energiei în România depinde de alegerile pe care le facem astăzi și eu cred și sper că vor fi cele corecte și în spiritul pieței unice europene. În sectorul energiei electrice, legile și reglementările trebuie să permită inovarea sub toate aspectele.

–  Se lucrează, în Parlament, la modificari la Legea 123. Anul 2016 poate fi un an al deciziilor în energie: putem conta pe o strategie energetica? Dar pe legi clare?

 – Modificări ale Legii energiei sunt dorite și asteptate. Eu cred că legea ar trebui rescrisă simplu și clar, articolelele să nu îngrădească viitoare inovări, să nu mai creeze confuzii și să genereze interpretări cum este de exemplu speța referitoare la exportul producătorilor, sau chiar necesitatea unei ample coroborări de articole pentru a deduce că tranzacțiile se fac doar prin OPCOM. Și nu știu dacă aceasta este simplu de realizat.

Avem structurate etapele de analiza calitativă și o strategie energetică vom avea și, personal, mi-aș dori să conștientizăm și setul de povocări identificate și să vedem matricea asumărilor care stau la baza acestei strategii. Ar fi important de știut elementele generale asumate prin strategie de exemplu: costul la consumatorul final să nu creasca cu mai mult de x% pe an, tehnologia să fie nepoluantă în proporție de y%, regenerabilă în proporție de z%, independența energetică în proportie de w%, samd. Între aceste elemente se pot stabili ponderi care și ele sunt important de cunoscut.  

Pe un orizont atât de îndepărtat al perspectivei 2050 cred că nu putem avea decât o politică de ghidare pentru a face față provocărilor și nicidecum acțiuni.

 – AFEER împlinește 10 ani de activitate. Un mesaj despre AFEER…

 – AFEER este o asociație profesională fondată în 2006, care acum are 48 de membri activi în domeniul furnizării de energie electrică ce acopera peste 90% din furnizarea la consumatorii din Romania. AFEER îşi propune să fie “vocea” furnizorilor de energie, companii private sau de stat, să ofere expertiză în industria energetică, dar şi un cadru stimulativ de dezvoltare a pieţei. AFEER are ca misiune dezvoltarea continuă și sistematică a pieței de energie din România promovând principiile competiției corecte și a accesului nediscriminatoriu la piață.

Îmi place să cred că AFEER este un fel de “Enterprise” care, prin toți membrii săi, va continua să lucreze pentru integrarea pieței de energie românești în piața internă europeană as a “Voyage Home of the Country on the Edge of Forever”.

 – Vă mulțumesc.

 


Publicat de

Cristina Trefaș

Director Editorial

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*