INTERVIU Mihai DARIE, CFO Nuclearelectrica: Avem nevoie de predictibilitate în zona fiscală, de impozite și taxe care să facă sens

Publicat pe Categorii Interviuri InvesTenergy, Semnal
Prima Pagina Actual Semnal INTERVIU Mihai DARIE, CFO Nuclearelectrica: Avem nevoie de predictibilitate în zona fiscală, de impozite și taxe care să facă sens
  • Din 2017, taxa pe stâlp dispare, însă impozitul pe clădiri (reactoare) rămâne, urmând a se plăti anual!
  • Nuclearelectrica a sesizat Ministerul Energiei și Ministerul Finanțelor, solicitând să fie analizat impactul acestei modificări de natură fiscală asupra activității viitoare a companiei, dar și din perspectiva noilor investiții;
  • “Rămânem interesați de diversificare. Analizăm posibilitatea de a dezvolta activități de furnizare”

Cum să poți integra, adapta complexitatea industriei nucleare și responsabilitatea aferentă uriașă într-un cadru legislativ rigid, neadaptat, universal aplicabil și reactoarelor nucleare și producătorilor de jucării spre exemplu? Avem nevoie de mai multă predictibilitate în zona fiscală, de impozite și taxe care să facă sens, susține Mihai Darie, CFO Nuclearelectrica. În 2014 și 2015, compania a plătit impozit pe construcții speciale pe cele două reactoare. În 2016 și în anii următori, dacă nu se modifică nimic în cadrul legal, va plăti impozit pe clădiri bugetului local pe aceleași reactoare. “Scopul acestor active este strategic și economic: să producă energie electrică și deci venituri. Ele au valori de impozitare foarte mari, deoarece investiția de capital în astfel de active e mare și atunci taxăm proprietatea, într-o manieră imprevizibilă ceea ce nu prea face sens”, sesisează Mihai Darie. În opinia lui, cei care reglementează și supraveghează piața energiei trebuie să își pună problema dacă fără instrumente de reglementare suplimentare piața va continua să fie funcțională pe termen mediu și lung, să stimuleze investiții noi care să ia locul unor capacități existente, să permită păstrarea unui mix echilibrat și o concurență echitabilă între diverși producători/diverse surse de producere a energiei. Despre demersul cu privire la această speță, dar și alte teme de interes pentru companie și sectorul energetic, vă invit să citiți în interviul acordat InvesTenergy de Mihai Darie, CFO Nuclearelectrica.

dl Darie (2)

– Sunteți directorul financiar al Nuclearelectrica, companie de stat. Este o provocare pentru dvs? Ce v-ați dori să faceți pentru companie și nu aveți pârghiile necesare?

–  Am considerat-o o provocare tot timpul: pentru echipa actuală, implicit pentru mine, transformarea Nuclearelectrica de la un actor stabil, dar static la unul dinamic, de la eticheta de “companie de stat”, în cel mai peiorativ sens, la compania strategică, adaptată cerințelor internaționale în materie de piață, nu doar cele legate de industrie, de la o companie cu mult potențial la una care poate și face, a fost pariul extrem de responsabil al acestei echipe. Orice provocare, dacă vine pe fondul unor ani de experiență, nu poate fi decât motivantă, iar motivația este schimbarea care a avut loc până acum și parcursul viitor. Nu există un punct în care poți să spui: gata, ne oprim aici, este un proces continuu, provocări sunt tot timpul.

Companiile cu capital majoritar de stat funcționează, cel puțin în cazul Nuclearelectrica astăzi, pe două coordonate majore: proceduri și reguli stricte specifice legislației aplicabile în general și celei specifice companiilor de stat, de unde, evident, rutina, birocrația, de aici, uneori, dificultatea valorificării momentelor avantajoase și respectiv strategia și viziunea managerială, dupa modelul companiilor private, motorul de care de fapt depinde rezultatul și evoluția unei companii.

Așadar, mi-aș dori să avem integral cadrul necesar pentru a putea funcționa cât mai aproape de modelul unei companii private, pentru a putea să ne asumăm decizii de afaceri mai flexibile și mai adaptate la piață. Cu cât această schimbare va fi implementată mai rapid la nivel legislativ, macro-administrativ, cu atât companiile cu capital majoritar de stat vor putea acționa mai eficient, la momentul oportun. Trebuie să înțelegem că eficientizarea în sensul facilitării procesului decizional și de business este o practică benefică, avantajoasă pentru companii, iar un astfel de proces decizional în mâinile unui management cu adevărat profesionist poate produce diferențe pozitive majore.

Uneori, în contextul actual, chiar dacă ai luat o decizie de afaceri care la momentul respectiv a fost bine fundamentată și pe baza datelor disponibile atunci părea să genereze rezultate așteptate favorabile, este posibil ca rezultatul realizat să fie altul decât cel estimat sau chiar pierdere. În mediul privat ar fi analizate cauzele, dacă analiza inițială a fost bine fundamentată, dacă riscurile puteau fi evitate sau atenuate pentru a înțelege de ce planurile inițiale nu au dat rezultatele estimate și de multe ori lucrurile s-ar opri aici, în lipsa altor elemente, tocmai pentru că riscul face parte din afacere. La stat însă, se pleacă de la premisa că există vinovați, se cuantifică prejudicii, se evaluează acțiuni și inacțiuni pentru a se determina eventuale infracțiuni/contravenții și așa mai departe. Abordarea este total contra-productivă. Există argumente care explică parțial această abordare, dar dacă vrem să estompam diferențele stat-privat, este necesar să dăm și soluții integrate, care să reformeze un sistem vertical și orizontal, altfel, inițiativa de schimbare a unei companii se va lovi de teama de a nu plăti ulterior și cea mai mică eroare, fiindcă o decizie de business este analizată și interpretată într-un cadru extrem de restrâns, uneori chiar inaplicabil. Cum să poți integra, adapta complexitatea industriei nucleare și responsabilitatea aferentă uriașă într-un cadru legislativ rigid, neadaptat, universal aplicabil și reactoarelor nucleare și producătorilor de jucării spre exemplu?

În prezent, toate acestea își lasă amprenta asupra modului în care funcționează o companie de stat, mai prudent, mai birocratic și mai inflexibil câteodată, iar aceasta se datorează conștientizării faptului că marja de eroare este zero. Un management profesionist știe foarte clar care este marja de eroare și care sunt riscurile fără coerciții suplimentare.

Dacă ne dorim ca modelul de afaceri al unei companii private să poata fi integral aplicat și unei companii de stat, trebuie mai întâi să analizăm perspectiva cadrului legal aplicabil, care, în prezent,  limitează o astfel de convergență. Desigur că s-au facut progrese remarcabile în unele zone, cum ar fi cele legate de transparență și guvernanță corporativă spre exemplu, ajungându-se ca uneori, o companie de stat sa fie mult mai transparentă decât o companie privată, dar mai sunt încă pași mulși de parcurs către o convergență totală.

–  Care sunt provocările din punct de vedere financiar legate de investiții și dezvoltare?

–  Pentru proiectele de investiții asumate în planul de investiții avem asigurate resursele financiare necesare și aici mă refer îndeosebi la cele legate de investițiile de menținere. Pe termen mediu și lung, avem ca prioritate proiectul de retehnologizare a Unității 1 prin care se va extinde durata de viață a acestei unități. Lucrăm constant pentru a asigura un proiect robust din punct de vedere al finanțării și fezabilității.

–  Enumerați /analizați problemle financiare actuale … care sunt cauzele? Sunt ok reglementările? Ce soluții sunt?

–  Avem nevoie de mai multă predictibilitate în zona fiscală, de impozite și taxe care să facă sens. În 2014 și 2015 am plătit impozit pe construcții speciale pe cele două reactoare. În 2016 și în anii următori, dacă nu se modifică nimic în cadrul legal, vom plăti impozit pe clădiri bugetului local pe aceleași reactoare. Scopul acestor active este strategic și economic: să producă energie electrică și deci venituri. Ele au valori de impozitare foarte mari, deoarece investiția de capital în astfel de active e mare și atunci taxăm proprietatea, într-o manieră imprevizibilă ceea ce nu prea face sens.

Din perspectiva reglementărilor, ne îndreptăm către o piață complet liberalizată a energiei electrice începând cu 2018. Totuși, cei care reglementează și supraveghează această piață trebuie să își pună problema dacă fără instrumente de reglementare suplimentare piața va continua să fie funcțională pe termen mediu și lung, să stimuleze investiții noi care să ia locul unor capacități existente, să permită păstrarea unui mix echilibrat și o concurență echitabilă între diverși producători/diverse surse de producere a energiei.

–  Ați scăpat de taxa pe stâlp, însă plătiți acum o taxă pe clădiri nerezidențiale, respectiv pe reactoarele nucleare… Ce efort presupune această taxa pentru Nuclearelectrica?

–  Bucurie de scurtă durată. Sigur că pentru anul 2016 este un avantaj; daca nu ar fi fost această modificare, am fi plătit impozit pe construcții (taxa pe stâlp) pentru cele două reactoare circa 60,7 milioane lei, pe când așa plătim impozit pe clădiri nerezidențiale la Consiliul Local Cernavodă în cuantum de 39,5 milioane lei.

Exista însă o diferență substanțială. Din 2017, taxa pe stâlp dispare, însă impozitul pe clădiri rămâne, urmând a se plati anual. În afara de asta, cota acestui impozit pe clădiri nerezidențiale poate fluctua între 0,2%-1,3%, chiar cu posibilitate de majorare a limitei cu 50%, deci se poate ajunge până la o cota 1,95% pe an. Acum la Cernavodă, cota este 0,5%, dar dacă la anul noul Consiliu Local va dori să crească cota? Vom avea doar costuri suplimentare fără vreun beneficiu corespondent.

–  Există un demers al producătorilor de exceptare a reactoarelor din categoria clădiri nerezidențiale? Pe ce vă bazați

–  Noi am sesizat în scris atât Ministerul Energiei, cât și Ministerul Finanțelor Publice cu privire la această speță și am solicitat sprijin pentru a fi analizat impactul acestei modificări de natură fiscală asupra activității viitoare a companiei, dar și din perspectiva noilor investiții. Sperăm ca demersul nostru să aibă urmări pozitive, astfel încât compania să își poată crește nivelul de competitivitate și să beneficieze de predictibilitate; altfel, există riscul să ne ajustăm bugetul de venituri și cheltuieli în viitor în funcție de ce cotă de impozit va stabili în fiecare an Consiliul Local Cernavodă, pentru un impozit care nu are un impact neglijabil.

Un demers similar l-am realizat și împreună cu Hidroelectrica și Complexul Energetic Oltenia, companii afectate de același impozit. Impactul diferă însă pentru fiecare companie.

Mihai Darie

–  Aveți credite bancare?

–  Avem credite bancare pe termen lung contractate pentru finanțarea Unității 2 CNE Cernavodă. Serviciul datoriei, respectiv rambursările de principal și dobânda au fost asigurate de Nuclearelectrica din surse proprii, de la prima scadență. Creditele sunt garantate de statul român.

–  Dar datorii la stat?

–  Nu avem datorii restante către stat, către furnizori sau bănci. Pe scurt, nu înregistrăm arierate.

–  Cum este să fii directorul financiar al unei companii de talia Nuclearelectrica și să lucrezi cu sume foarte mari? Este o provocare?

–  Companiile de talie mare te pot expune mai multor provocări de natură profesională, însă, prin natura activităților, cu atât mai mult cu cât vorbim în acest caz de industrie nucleară, sunt mult mai complexe și, implicit tind să devină mai birocratice și mai inflexibile față de o companie mai mică, unde deciziile se iau mai rapid. Nu ne sperie sumele mari, însă ne fac să conștientizăm mai acut răspunderea și responsabilitățile asociate funcției, precum și consecințele unor eventuale erori manageriale.

–  Proiectul Unităților 3 și 4 de la Cernavodă – partea financiară, cu cât participă compania chineză, cât este contribuția statului? Care este soluția pentru asigurarea finanțării de partea română?

–  CGN (investitorul privat) urmează să participe cu 51% din capitalul noii companii de proiect. Partea română, respectiv SNN prin activele pe care le deține și statul român, prin contribuția cu apa grea urmează să dețină 49%. O altă contribuție va fi reprezentată de acțiunile pe care SNN urmează să le primească în noua companie de proiect, în urma fuziunii prin absorbție a Energonuclear de către noua companie de proiect. De asemenea, contribuția initial în bani a SNN la capitalul noii companii de proiect va fi de 2 milioane de euro, o contribuție similară urmând să aibă și CGN.

Deci, în principiu, statul român și SNN vor contribui îndeosebi cu aport în natură (active existente ale SNN și apa grea deținută de stat), iar investitorul privat cu aport în bani, ceea ce practic înseamnă valorificarea acestor active în condițiile în care astăzi acestea nu produc venituri.

La contribuțiile de capital se vor adăuga surse atrase, respectiv împrumuturi pentru asigurarea finanțării proiectului.

–  Se poate face această investiție fără contractul pt diferență? Lipsesc reglementările în acest sens….

–  Provocarea supremă în materie de investiții majore astăzi: orice investiție în energie, vorbim de proiecte majore, indiferent de resurse, necesită o formă de sprijin. Partea buna este că implementarea unor astfel de mecanisme, cu condiția ca acestea să nu fie scheme de sprijin unilaterale, înseamnă corectarea unor disfunctionalități de piață. Corectezi eșecul de piață în stimularea de noi investiții prin mecanisme de piață. Proiectul Unităților 3 și 4 este o astfel de investiție și necesită o forma de suport/sprijin, deoarece nu se poate lua o decizie de investiții pentru un proiect cu o durată de implementare de circa 7 ani și o durată de viață de 50 ani, plecând doar de la contextul actual al pieței și bazat pe niște previziuni. E nevoie de predictibilitate în special la nivelul prețurilor de piață, astfel încât să fie asigurate premisele recuperării investiției efectuate, acoperirii serviciului datoriei și un nivel de remunerare a capitalului investit. În acest context al necesității unei forme de sprijin, este nevoie de contractul pentru diferență.

Reglementările lipsesc acum, dar atât timp cât există voință politică, precum și conștientizarea necesității proiectului sunt convins că aceste reglementări vor veni la momentul oportun.

–  De ce sunt necesare Reactoarele 3 și 4 pentru România? Cu ce costuri de partea românilor?

–  România are nevoie de surse de producere a energiei electrice stabile, care să ofere predicitbilitate și siguranță în aprovizionare sistemului energetic, cu impact neutru asupra emisiilor de gaze cu efect de seră. Energia electrică produsă prin procedee nucleare este o astfel de sursă contribuind atât la atingerea țintelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera, cât și la asigurarea stabilității sistemului energetic național, pentru o lungă perioadă de timp. La orizontul prevăzut de finalizare a investiției în unitățile 3 și 4 de la Cernavodă, aceste unități vor avea locul lor în mixul energetic, urmând a contribui la atingerea țintelor pe care România și le-a asumat ca țară membră a Uniunii Europene, de decarbonizare.

De asemenea, în acest proiect deja au fost alocați bani care s-au consumat pentru activele existente (la stadiul fizic actual), precum și în stocul de apă grea necesar. Astfel, finalizarea investiției va însemna și utilizarea unor investiții efectuate anterior. Mecanismul de sprijin avut în vedere, cel al contractului pentru diferență este unul de tip dual; este posibil ca producătorul să fie platit cu o “diferență”, dar la fel de bine producătorul poate să plătească o “diferență”. Un astfel de mecanism evită supracompensarea și are în vedere corectarea unor disfunctionalități temporare de piață.

–  Retehnologizare Reactor 1 … din fonduri proprii sau surse externe?

–  Un proiect de asemenea dimensiuni nu s-ar putea finanța exclusiv din surse proprii și chiar dacă acest lucru ar fi posibil, nu ar fi eficient din punct de vedere al costului capitalului.

Astfel, o parte din fonduri vor fi surse atrase, având capacitate de îndatorare atunci când vom avea nevoie de acest tip de finanțare (credite, obligațiuni). Restul va fi asigurată din surse proprii care pot fi reprezentate de rezervele acumulate de capital sau de ce nu, emisiuni de acțiuni noi.

–  S-a întârziat vreodată cu plata salariilor la Nuclearelectrica?

–  Istoric, din ce știu, cred că a existat o situație de întârziere a unei părți din salariu cu câteva zile, undeva la sfârșitul anilor 90. De atunci, nu s-a mai întâmplat. O astfel de situație ar fi neplacută pentru orice companie și cu atât mai mult pentru una care activează în domeniul nostru de activitate; consider că în special cei care se ocupă de întreținerea și operarea unor reactoare nucleare trebuie să rămână preocupați și motivați de activitatea pe care o realizează și să nu se îngrijoreze dacă își vor încasa salariul cuvenit la timp sau nu. Performanța nu se realizează cu salarii restante. Treaba noastră este să fie platite la timp.

–  Cu ce rezultate estimati că încheie Nuclearelectrica anul 2016: profit, cifră de afaceri…

–  Nu vă pot da alte date decât cele care sunt deja publice, respectiv cele care reies din bugetul de venituri și cheltuieli aprobat de acționari pentru anul 2016, date fiind regulile de raportare ale acestor rezultate către piața de capital, SNN fiind listată. Astfel, pentru anul 2016 s-au estimat venituri totale de 1.829 milioane lei din care venituri din exploatare 1.700 milioane lei rezultând un profit brut estimat în sumă de 63,8 milioane lei.

Pot să va dau însă datele pentru primul trimestru al anului 2016 când am realizat un profit net de 66,9 milioane lei față de profitul bugetat pentru primul trimestru de 19,9 milioane lei.

De multe ori am auzit spunându-se că managementul este conservator în pregătirea bugetului de venituri și cheltuieli, dar nu este așa. În cazul Nuclearelectrica, filosofia exercițiului de bugetare are în vedere principii simple: veniturile estimate sunt ținta, într-un scenariu de bază iar cheltuielile bugetate sunt maximale, acționând ca un element de control. Din această combinație, în anumite circumstanțe bugetul poate fi depășit, însă în egală măsură se poate întâmpla și situația inversă, funcție de efectul cumulat al factorilor care influențează bugetul.

–  Declarația dvs la Conferința InvesTenergy: “Când pronunți cuvântul inovație rezonează cu latura tehnică, însă nu există inovație fără bani alocați în programe de cercetare, fără curajul de a aloca acești bani în descoperirea de tehnologii inovatoare, de noi soluții de a face lucrurile mai eficiente. Ignorăm aspecte importante, respectiv inovația de natură financiară și de reglementare… “. La ce vă referiți mai exact când spuneți inovație financiară și de reglementare?

– Proiectele de investiții complexe care se întind pe o durată mare de timp și necesită investiții substanțiale au nevoie de soluții financiare pentru a sprijini decizia de investiții, mai ales într-o piață care nu încurajează în mod deosebit astfel de investiții; contractul pentru diferență spre exemplu este un produs financiar de tip derivat până la urmă, de acoperire a riscului de preț pentru un producător, care în final diminuează riscul unui proiect și îl face finanțabil, iar acesta este doar un exemplu.

De asemenea, reglementările inteligente pot atrage investiții în anumite sectoare sau tehnologii sau continuarea unor activități care se derulează în prezent; astfel, reglementările inovatoare în domeniul energetic ar trebui să aibă în vedere identificarea acelor pârghii și mecanisme prin care se pot asigura într-o manieră echilibrată obiectivele strategiei energetice la nivel național. Putem discuta aici despre piața de capacități, impunerea unor limite minime de preț pentru carbon, modificări care se pot aduce pieței de echilibrare, flexibilitate în tranzacționarea energiei produse și pe alte piețe reglementate decât OPCOM etc-

–  Aveți o strategie de diversificare a business-ului la Nuclearelectrica. Dacă da, care este aceasta?

–  Nuclearelectrica și-a exprimat în mod activ interesul privind diversificarea activității atunci când au fost scoase la vânzare activele deținute de Enel în România, respectiv în urmă cu aproape 2 ani. Timp de mai multe luni am urmărit această oportunitate alături de o echipă de consultanți, însă așa cum bine știți acele planuri au fost abandonate de Enel.

Rămânem interesați de diversificare. Dacă în viitor vor apărea oportunități similare, vom fi cu siguranță interesați dacă ele vor face sens din perspectiva beneficiilor aduse, a sinergiilor potențiale și a modului în care ne vor afecta planurile legate de activitatea de bază.

În același timp însă analizăm posibilitatea de a dezvolta în mod activ activități legate, cum ar fi cea de furnizare; cand vom avea un business case solid, ne vom adresa acționarilor noștri pentru un mandat în acest sens.

–  Aveți oferte să vă întoarceți în mediul privat? Ce vă reține la Nuclearelectrica?

–  Au fost câteva proiecte pentru care am fost abordat prin intermediul unor firme specializate, însă nu am dat curs vreunei propuneri, nefiind interesat de o schimbare în carieră în acest moment. Consider că am încă multe lucruri de făcut la Nuclearelectrica în perioada următoare astfel încât job-ul actual să îmi ofere suficiente satisfacții profesionale și să mă mentțină motivat corespunzator. Avem o echipă solidă cu care putem construi în continuare și livra performanță în continuare pentru una din cele mai importante companii din sectorul energetic din România.

Nu mi-am facut un obiectiv din întoarcerea în mediul privat; de acolo provin și încă am mult mai mulți ani lucrați în privat decât la stat. Fiecare sistem are și bune și rele, important este să reușești să livrezi rezultate oriunde ai fi. Acesta este pariul Nuclearelectrica de care vă vorbeam la început: orice putem schimba în bine, vom schimba; orice necesită activism pentru a determina o schimbare benefică, vom susține.

–  Vă mulțumesc.

 


Publicat de

Cristina Trefaș

Director Editorial

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*