Semnal! Martin MOISE, PATRES: Investitorii mici și mijlocii de E-SRE vor înceta să mai vină cu bani de acasă, vor face exit sau vor închide, probabil cu repercusiuni adverse asupra SEN

Publicat pe Categorii Esential, Interviuri InvesTenergy, Semnal
Prima Pagina Actual Esential Semnal! Martin MOISE, PATRES: Investitorii mici și mijlocii de E-SRE vor înceta să mai vină cu bani de acasă, vor face exit sau vor închide, probabil cu repercusiuni adverse asupra SEN

În rândul producătorilor, există suspiciunea că toată această situație a fost creată intenționat pentru a-i forța să-și vândă capacitățile la prețuri foarte mici față de valoarea investiției inițiale. Nu cred că este un semnal bun pentru România!

Energia verde este un câștig pentru români. Corect ar fi să ne uităm ce se întâmplă cu prețul anterior existenței celor 5.000 MW în SEN versus care este costul energiei astăzi plus certificatele verzi. Consumatorul plătește bani în plus la factură pentru certificate verzi, dar în același timp prețul brut al energiei a scăzut cu aceeași contravaloare, poate chiar mai mult

 De 4 ani, producătorii mici și mijlocii de energie din surse regenerabile sunt în suferință, situația lor fiind critică. “În marea majoritate a cazurilor, investitorii vin cu bani de acasă pentru a-și susține investițiile și o fac deja de ani buni. Toate restructurările financiare s-au făcut, în ultimii ani de suferință s-au renegociat credite, s-au extins duratele lor, s-au micșorat dobânzile. Mulți dintre producători și-au redus cheltuielile operaționale la maxim, au intrat într-o zonă de risc, unii dintre ei anulând asigurări, au eliminat mentenanța, paza parcurilor, au concediat angajați…”, susține Martin Moise, PrimVicepreședinte PATRES, într-un interviu acordat InvesTenergy. Despre cât de gravă este situația producătorilor mici și mijlocii de E-SRE și dacă sunt soluții pentru aceștia, despre nevoia de o legislație complet nouă care să soluționeze și să simplifice problemele existente, despre importanța și necesitatea energiei verzi, care reprezintă un câștig pentru români, dar și alte teme de interes pentru sectorul regenerabilelor, am discutat cu Martin Moise, Prim Vicepreședinte PATRES.

V-aș ruga să începem interviul, spunându-ne cum se descurcă azi un producător mic sau mijlociu de energie din surse regenerabile?

 – Sectorul regenerabilelor a început cu mari speranțe și în orizontul anilor 2010-2014 s-au construit în România aproape 5000 de MW, în baza unei legi favorabile la acel moment. Din 2013 de fapt, dar efectele au început să se simtă în 2014, investiitorii au început să sufere. Suntem practic în al patrulea an de suferință maximală pentru acești producători, care nu cred că mai au cum să reziste foarte mult timp. De fapt, în acel context favorabil creat prin legea 220, care a intrat în funcțiune în 2011, investitorii nu au beneficiat imediat de schema de sprijin. Marea majoritate a investițiilor au fost puse în funcțiune în 2012 și 2013. Ori, la jumătatea lui 2013, cadrul legal favorabil a suferit modificări. Astfel, pe perioada a 15 ani cât durează schema de sprijin, producătorii de E-SRE au beneficiat maxim un an de condițiile favorabile și deja de 4 ani sunt în condiții adverse. Aș vrea să dau un singur exemplu, respectiv o cifră, și anume gradul de acoperire a certificatelor verzi pentru acest an, respectiv raportul dintre certificatele verzi necesare furnizorilor pentru îndeplinirea cotei și cantitatea de certificate disponbile pe piață. Raportul este de 56%. Practic, din două certificate, se vinde doar unul. Situația producătorilor mici și mijlocii este nu critică, ci extrem de critică.

Totuși, cum supraviețuiește micul producător de E-SRE?

 – Fiecare producător încearcă cumva să vândă certificate verzi. Unii se descurcă, alții nu. Din păcate aceasta schema de sprijin adoptată de statul român este una foarte departe de termenul de nediscriminatoriu. Respectiv, unii producători reușesc să-și vândă toate certificatele și au o situție relativ favorabilă, alții nu, și sunt de-facto în faliment.

Foarte mulți producători ne sesisează tot felul de situații. În marea majoritate a cazurilor, investitorii vin cu bani de acasă pentru a-și susține investițiile și o fac deja de ani buni. Ne punem întrebarea, cu toții, până când va continua această situație. Dacă lucrurile nu se schimbă fundamental și nu se rezolvă această situație, falimentul este cuvântul de ordine. Mai devreme sau mai târziu, investitorii vor înceta să mai vină cu bani de acasă și vor face exit sau vor închide instalația, probabil cu repercusiuni adverse asupra SEN

–  Ați declarat pentru InvesTenergy, anul trecut, “Cuvintele de ordine în 2016 în sectorul regenerabilelor sunt insolvență și faliment. Legislația nu mai este eficientă!” Ce s-a schimbat între timp? Cum se prezintă sectorul regenerabilelor?

 – Avem o modificare substanțială adusă de OUG 24, unde și PATRES a fost implicată activ în procesul de consultare publică și elaborare a acestui act normativ. Toți investitorii și-au pus speranța în această modificare, care într-adevăr aduce unele aspecte pozitive, dar nu rezolvă în realitate situația de pe piața certificatelor verzi. Așteptările au fost foarte mari, rezultatele, din păcate, acum încep să se vadă și nu sunt cu adevărat îmbucurătoare. Dintre aspectele pozitive, putem menționa, de exemplu, impozitarea certificatelor verzi. S-a făcut o corecție de bun simț, în ideea în care în condițiile unei supraoferte de certificate verzi, care exista și în anii trecuți și se mărește pe an ce trece, în schema veche, investitorul era obligat să plătească impozit la momentul în care primea certificatele. Practic, pentru niște titluri fără valoare care nu se pot materializa, se plătea impozit, măsură de natură de a atrage insolvența. Această anomalie a fost corectată, dar din păcate, nu schimbă fundamental lucrurile.

A doua măsură pozitivă este eliminarea duratei de viață (anterior OUG 24, certificatele verzi expirau în termen de 12 luni), certificatele verzi expiră la sfârșitul schemei de sprijin. Practic, s-ar putea spune – teoretic – producătorii nu pot vinde azi certificatele verzi, dar măcar au șansa să le vândă până la finele anului 2031. Din păcate, ipotetica soluționare a vânzării certificatelor în viitor nu soluționează problema cash-ului actual.

–  Aceasta este de fapt marea problemă a producătorilor: lipsa cash-ului…

 – Toate restructurările financiare s-au făcut, în ultimii ani de suferință s-au renegociat credite, s-au extins duratele lor, s-au micșorat dobânzile. Mulți dintre producători și-au redus cheltuielile operaționale la maxim, au intrat într-o zonă de risc, unii dintre ei anulând asigurări, au eliminat mentenanța, paza parcurilor, au concediat angajați…

–  Ce soluții sunt pentru acești investitori? Închiriere, vânzare capacități?

–  Este o problemă de asumare de risc de partea investitorului. Unii producători ar ar putea fi dispuși să intre într-un astfel de aranjament, de închiriere capacități, care însă nu este funcțional în contextul actual legal. Referitor la vânzare, sunt oferte de cumpărare pe piață, dar la prețuri extrem de mici, e clar că investitorii vor fi păgubiți. În rândul acestora, există suspiciunea că toată această situație a fost creată intenționat pentru a-i forța să-și vândă capacitățile la prețuri foarte mici față de valoarea investiției inițiale. Nu cred că este un semnal bun pentru România!

–  După îndelungi dezbateri, a fost adoptată OUG 24 care modifică Legea regenerabilelor și urmează să intre în dezbaterea Parlamentului. PATRES a transmis comunicate prin care semnalează că producătorii de E-SRE mici și mijlocii sunt defavorizați comparativ cu producătorii integrați. Este o ordonanță dedicată celor mari? Îndrăznesc să întreb dacă se dorește astfel o selecție naturală a investitorilor din sectorul regenerabilelor?

 – Aș vrea să facem un pas înapoi și să ne uităm la acest sistem cu certificate verzi, care și-a atins limitele în acest moment. Realitatea ultimilor ani a arătat că alegerea acestui mecanism a fost o idee neinspirată a statului român. Idea de piață competitivă de fapt este o forma fara fond atât timp cât oferta de certificate verzi este administrată, cererea este administrată și este mult sub ofertă și avem impunerea unui preț minim și a unui preț maximal. Nu poate exista o piață în această situație.

Revenind la întrebarea adresată, cu siguranță această ordonanță ajută producătorii integrați și defavorizează pe cei mici și mijlocii. Dată fiind natura acestei scheme în care furnizorii trebuie să cumpere o anumită cotă de la producători, care primesc certificatele conform producției, acel operator care este concomitent și producător, și furnizor, evident că reușește să-și valorifice certificatele verzi. Acel producător care nu este furnizor nu are această șansă. Dacă ne uităm la cifre, având acel grad de acoperire de 56% în 2017, și considerăm că o parte din operatori ating gradul de 100% prin faptul că reușesc să-și vândă lor certificatele, celorlalți le rămâne un procentaj mult mai mic și se poate spune că de fapt nici nu beneficiază de schema de suport. Aici s-a atins limita acestui sistem. PATRES are un principiu foarte clar: consumatorul român în momentul în care plătește acest sprijin, pentru această industrie, nu alege: acest sprijin îl dau lui X sau lui Y. Acest sprijin ar trebui să fie distribuit tuturor investitorilor în mod egal și nediscriminatoriu.

–  Care sunt aspectele/ problemele pe care le-ați sesizat ca urmare a aplicării prevederilor OUG 24?

 – OUG 24 nu rezolvă fundamental două probleme, și anume: lichiditatea din piață, sau raportul dintre cerere și ofertă, care prin implementarea ordonanței se înrăutățește. Dacă anul acesta avem 56%, conform estimărilor noastre, în 2025 vom avea grad de absorbție sub 20%, iar în piață vor fi peste 50-60 milioane certificate verzi în exces la acel moment. Anul acesta, excesul de CV este undeva la 11 milioane buc in conditiile in care cantitatea necesara anual este de 14.9 milioane. Când unul din doua certificate nu se poate vinde, piața nu are cum să funcționeze. Al doilea aspect nefuncțional pe care l-am sesizat încă la momentul în care ordonanța era în dezbatere publică este tocmai modul în care ajutorul este distribuit. Revin și spun: o parte dintre producători reușesc să-și vândă toate certificatele, o altă parte nu reușește să vândă nimic. Acest aspect duce la o canibalizare forțată a pieței, este efectiv un mecanism care nu funcționează. PATRES, la momentul dezbaterii OUG, a propus Ministerului Energiei adoptarea scenarului target obligation, în care curba cererii de CV se mulează pe curba ofertei. Am propus o redistribuire a cererii și ofertei de CV într-un mod în care cel puțin 90% din CV aflate în piață să fie vândute fără a depăși impactul maximal la consumatorul final. Din păcate, s-a ales scenariul static, în care obligația de achiziție este fixă. Pentru a rezolva a doua problemă, PATRES a propus impunerea unei obligații la furnizori, ca cel puțin jumătate din CV necesare anual să fie achiziționate din piața spot, care să acționeze în regim pro-rata. Din păcate, Ministerul Energiei nu a dat curs acestei propuneri și, în continuare, avem situația în care unii producătorii vând și alții nu situație profund incorectă

–  Cu ce propuneri/ amendamente se prezintă PATRES la dezbaterile OUG 24 în Parlament?

 – Mergem cu propuneri pe 2 linii ce vizează corectarea unor aspecte din OUG 24. Însă, aceste soluții sunt în ultimă instanță, o nouă peticeală la un sistem de sprijin care este in sine defectuos. PATRES vine și spune: avem nevoie de anumite corecții pentru a da cumva șansa producătorilor să reziste și, în paralel, este nevoie de o schimbare fundamentală a schemei de sprijin, care se poate face doar cu notificarea Comsiei Europene, lucru care durează. Propunem astfel adoptarea unui sistem de tipul feed-in-premium, asemănător cu sistemul de funcționare a bonusului de cogenerare. Practic, se strânge de la consumatori o anumită sumă, care se împarte în mod egal la participanții la această schemă de sprijin. Se elimină complet pieța certificatelor verzi – piată care a devenit o forma fără fond. Producătorul trebuie să știe ceva foarte clar: energia o vinde în piață, iar sprijinul suplimentar este fix, cuantificabil si predictibil. Ne dorim o claritate a legislației, o lege complet nouă care să soluționeze și să simplifice problemele existente.

–  Cum funcționează cele două noi piețe centralizate anonime de certificate verzi?

 – Producătorii și-au făcut speranțe mari în aceste două piețe, PATRES militând pentru apariția lor. S-a dorit o anonimizare în ideea să se dea tuturor șanse egale. Din păcate, de la o idee bună, din nou, prin modul de implementare, s-a ajuns la o situație anormală. Modul în care aceste două piețe anonime funcționează are la bază două criterii de departajare: prețul și marca de timp. În ceea ce privește prețul, este evident că atunci când ai supraofertă de CV în piață, prețul nu contează pentru că întodeauna va fi preț minim. Al doilea criteriu de departajare este marca de timp. Cine depune oferta primul are o șansă. Piața cu cele 2 componente funcționează în regim de milisecundă. Dacă ne uităm la piața spot, care se deschide la ora 9.00, sute de producători se îmbulzesc să depună ofertele in prima milisecundă. În această situație, producătorii mici și mijlocii sunt dezavantajați. Ca să ajungi primul, ai nevoie de instrumente specializate și personal, care costă și cei mici nu și le pot permite. Este o loterie, complet aleatoriu si aberant! Producătorii au nevoie de predictibilitate, să poată vinde în mod constant certificatele. Banca nu întreabă dacă ai avut noroc și ai fost primul azi la bursă.

PATRES a atras atenția încă de la început că producătorii mici și mijlocii vor fi dezavantajați. Insistăm în continuare că forma corectă de alocare este pro rata.

–  Participanții la cele două piețe anonime au ridicat problema token-ului de tranzacționare….

 – O precondiție ca să poți depune oferte și să participi la aceste 2 piețe este să ai în posesie un token de tranzacționare, care se eliberază de către OPCOM. Ordinul prin care s-au înființat piețele a fost publicat în Monitorul Oficial cu foarte mare întârziere. A apărut pe 29 august, piețele urmând să intre în vigoare pe 1 septembrie. Procedurile OPCOM au fost publicate în prima zi de tranzacționare, respectiv pe 1 septembrie. Diverși producători au încercat să obțină tokenuri de la OPCOM în primele zile de tranzacționare, foarte mulți dintre ei ne-au sesizat că au întâmpinat dificultăți în obținerea acestora. Aș spune că lucrurile nu au fost pregătite suficient de bine. În mod normal, toți participanții ar fi trebuit să aibă șanse egale de participare la piață.

Ofertele depuse pe piața la termen au caracteristica “good until expire”, practic ele raman valabile cu marca de timp de la depunerea lor pană la executare sau anulare. In prima zi de tranzacționare – 01.09.2017, s-au depus oferte pentru 22 milioane certificate verzi, care au rămas și își păstrează marca de timp. Puținii producători care au avut token-uri in prima zi au depus oferte și au sanse mari, restul degeaba mai depun oferte, nu mai au nicio sansă. Mai putem vorbi de un mecanism nediscriminatoriu în acest caz?

–  Dle Moise, sunt interesați producătorii mici și mijlocii să tranzacționeze pe cele două piețe dedicate ale OPCOM?

 – Sigur că da, ei sunt foarte interesați să-și tranzacționeze certificatele verzi. În fiecare zi pe piața spot sunt zeci, sute de oferte. Pe piața la termen sunt depuse oferte pentru peste 57 milioane certificate verzi. Din păcate șansele sunt foarte mici, lichiditatea este scazută iar mecanismul cu marcă de timp nu asigură un tratament nediscriminatoriu.

–  Cea de-a treia piață, combinată, poate rezolva aceste probleme?

–  Poate să-i ajute cu o singură condiție: pe această piață să poți să vinzi un produs flexibil de energie. Dacă și aici va fi implementat un sistem de tipul celui implementat de Ordinul 78/2014, un produs standard, respectiv bandă, vârf sau gol, caz în care producătorul trebuie să livreze cantitate constantă oră de oră, atunci nu este un spriin pentru micii producători.

–  Într-un scenariu pesimist, pe care nu ni-l dorim, în care parlamentarii nu aprobă amendamentele PATRES, care va fi soarta producătorilor mici și mijlocii de E-SRE?

 – Insolvență, faliment sau vânzare în pierdere masivă și preluarea de către alți investitori, scăderea încrederii investitorilor în România.

–  Sunt cazuri de insolvență, faliment în rândul producătorilor de E-SRE?

–  Sunt o serie de parcuri în situație critică, cu conturi blocate, restructurări, active scoase la vânzare de către bănci.

–  În condițiile date, cum se prefigurează viitorul regenerabilelor în România?

 – Soarta acestor investitori este cumva pecetluită: vor fi sacrificați. România pierde credibilitatea investitorilor exact în momentul în care are nevoie de investiții masive în energie. Investitorii păcăliți vor trăi cu această impresie că statul român i-a atras într-o capacană cu o schemă generoasă de sprijin și după aceea s-a prefăcut ani de zile că repară lucrurile și de fapt i-a forțat să-și vândă investițiile, poate chiar către niște companii de stat. Ei nu vor mai veni să investească în țara noastră, mai mult decât atât, vor povesti și partenerilor lor ce au pătimit în România. Acesta este riscul major pe care noi îl vedem și credem că România nu își poate așa ceva.

–  Mai aveți o șansă în Parlament de a schimba lucrurile în favoarea producătorilor de E-SRE mici și mijlocii. Sunteți optimiști?

– Moderat.

–  Nevoia de energie verde în România. De ce este necesară energia din surse regenerabile? Cum vedeți România din punct de vedere energetic?

–  Potrivit datelor prezentate de autorități, avem la ora actuală, în România, o capacitate instalată și funcțională de 14.000 MW, din care 5.000 MW în surse regenerabile. Anul trecut, am avut, în mai multe rânduri, consum orar de peste 9.000 MW. Mă întreb: dacă nu ar exista regenerabilelele, ar putea să asigure SEN aprovizionarea cu energie? Cred că nu. Deja regenerabilele existente sunt o parte componentă a sistemului și nu se mai poate fără această sursă de energie verde.

–  Care considerați că sunt prioritățile energetice pentru țara noastră?

–  Se clamează foarte mult securitatea energetică, dar lucrurile trebuie văzute într-un cadru mai larg. Contează foarte mult și la ce preț. România nu poate să acționeze ca o insulă, este parte a sistemului energetic european, conectată cu țările din jur, parte a mecanismului de cuplare pentru PZU cu Ungaria, Cehia, Slovacia. Observăm în foarte multe situații, pe fondul creșterii prețului din 2017, cum România a ajuns în foarte multe ore să importe energie. Dacă ne uităm la prețul comunicat de DG Energy pentru trimestrul II 2017, remarcăm cum în Germania avem un preț mediu pe piața engross de 30.9 euro/MWh și în România, un preț de 41 Euro/MWh. În Germania se construiesc în continuare capacități de E-SRE pentru un motiv foarte simplu, energia verde este azi mai ieftină comparativ cu orice altă sursă.

România va avea nevoie de energie regenerabilă nu doar azi, cât și în viitor, din rațiuni de preț, de competitivitate economică.

–  Care este mesajul dvs. pentru guvernanți? Dar pentru români, cu referire la impactul în factura la energie?

 – Guvernanții ar trebui, în procesul de actualizare a strategiei energetice, să se aplece asupra energiei din surse regenerabile într-un mod responsabil, mai ales din prisma prețului la care această energie poate fi generată. Într-adevăr, este o energie intermitentă, nu te poți baza pe ea tot timpul, sunt necesare surse de back-up, dar exista soluții. Pentru a asigura un cadru investițional optim, atractiv, ca noi investiții să poată fi făcute în sectorul energetic, investitorii trebuie să aibă în primul rând încredere.

Din punctul meu de vedere, undeva s-a făcut o greșeală de comunicare masivă în relația cu consumatorul casnic. I s-a arătat doar jumătatea goală a paharului. Pe factura de energie a apărut un cost în plus cu certificatele verzi, evidențiat în mod separat. Nu s-a discutat în același timp și despre impactul pe care regenerabilele l-au avut în prețul energiei. Corect ar fi să ne uităm ce se întâmplă cu prețul anterior existenței celor 5.000 MW în SEN versus care este costul energiei astăzi plus certificatele verzi. Vom vedea cum lucrurile sunt într-un echilibru, consumatorul plătește bani în plus la factură pentru certificate verzi, dar în același timp prețul brut al energiei a scăzut cu aceeași contravaloare, poate chiar mai mult. În final, energia verde este un câștig pentru români.

În contextul liberalizării totale a pieței de energie, consumatorii ar trebui să fie mult mai atenți la oferte, să iasă din zona de furnizare de ultimă instanță, să se informeze mult mai mult.

–  Să înțeleg că v-ați schimbat furnizorul de energie?

 – Sunt în curs de schimbare. Mă uit la posibilitatea de a avea factura on-line, de a schimba furnizorul on-line, a reduce astfel birocrația. Mă uit, firesc, și la preț și, în același timp, la mixul de furnizare. Mi-aș dori să fac o schimbare doar pe un produs de energie verde. În același timp, mi-aș dori foarte mult să devin Prosumer în România.

–  Care sunt acțiunile/ obiectivele PATRES pentru perioada următoare?

 – De o importanță maximă pentru noi este dezbaterea pe OUG 24 care va avea loc în Parlament, la Comisia de Industrii și Servicii din Camera Deputaților. Ne dorim foarte mult să abordăm noua conducere a ANRE pe diverse teme/probleme punctuale, care pot îmbunătăți situația producătorilor de E-SRE. Cea mai spinoasă problemă este situația generată de Ordinul 78/2014, pe care PATRES o reclamă de la apariția ordinului. România ar trebui să gândească mecanisme de piață care să integreze în mod eficient regenerabilele în piață, ar trebui să discutăm despre agregare, centrale virtuale, stocare.

–  Vă mulțumesc.


Publicat de

Cristina Trefaș

Director Editorial

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*