- “Factorii de decizie au responsabilitatea de a lua decizii din ce în ce mai bine informate cu privire la oportunitățile pentru susținerea generării de energie din surse regenerabile”. In studiul realizat pentru RWEA se prezintă un parcurs optim al integrării crescute a SRE în mixtul energetic românesc
România este una din țările UE cu cel mai mare potențial natural în ceea ce privește sursele de energie regenerabilă. Potențialul natural al României de utilizare a surselor regenerabile depășește de 3 ori capacitatea necesară atingerii pragului de 35% în consumul final, sustin specialistii Deloitte, in studiul „Energia regenerabilă în România: Potenţial de dezvoltare la orizontul anului 2030”, realizat pentru Asociaţia Română pentru Energie Eoliană – RWEA.
Energia solară are un potențial de 54 GW (19 GW industriali și 35 GW pe acoperișuri), parcurile eoliene onshore de 12 GW, cele offshore de 4GW, în timp ce energia hidroelectrică ar putea atinge 11 GW, potrivit documentului mentionat.
Din păcate, Guvernul îşi asumă ţinte cu mult sub media europeană, Conform Planului Naţional Integrat pentru Energie şi Schimbări Climatice, aflat in analiza la Comisia Europeana, Romania se angajeaza ca ponderea globală a energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie al României să fie de 27,9% pana in 2030, comparativ cu media europeană de 32%. Urmeaza negocieri cu Comisia Europeană, este posibil ca la finalul acestora, tinta sa fie mare. Cel putin asa spera asociatiile de profil!
Ținând cont de mixtul energetic echilibrat al României și dezvoltările tehnologice în domeniul surselor de energie regenerabile, expertii Deloitte considera ca “se justifică examinarea atentă a modalităților de valorificare a potențialului de energie regenerabilă. Raportul realizat pentru RWEA vizează evidențierea avantajelor pe care investițiile în acest sector le-ar aduce economiei românești în ansamblu”.
Potenţialul ponderii surselor de energie regenerabilă şi, în special, al energiei eoliene în consumul de energie al României a fost determinat de Deloitte pe baza unei metodologii de calcul care a evidenţiat mai multe posibile scenarii privind potenţialul la orizontul anului 2030. Un scenariu prezintă menținerea actualei ponderi globale de energie din surse regenerabile în consumul final brut, de 27,9%, până în anul 20302. Alte trei scenarii au urmărit testarea fezabilității creșterii cotei energiei regenerabile la 32,4%, 35% și, respectiv la 35,5% în funcție, în principal, de evoluția celorlalte capacități de producere. La nivelul anului 2030, prețul electricității fără TVA și accize va fi de 112,4 EUR/MWh în Scenariul actual, 126,6 EUR/MWh în Scenariul de referință, 113,7 EUR/MWh în Scenariul potențial A și 138,2 EUR/MWh în Scenariul potențial B.
Cititi mai multe pe
RWEA si Deloitte prezintă potenţialul de dezvoltare al energiei regenerabile în România:Un miliard de euro cheltuit pentru parcuri eoliene va aduce valoare adăugată în economie de două miliarde de euro
Sudiul evidentiaza ca principalii factori de încurajare a integrării unei producții crescute de SRE-E la orizontul anului 2030 sunt:
– cadru legislativ primar și secundar aliniat la principiile directivelor și regulamentelor europene;
– scăderea treptată a costului tehnologiilor, făcând ca SRE (în special turbinele eoliene și panourile solare) să fie competitive în raport cu sursele clasice;
– tranziția către rețele inteligente prin implementarea contorizării inteligente și digitalizarea rețelelor;
– dezvoltarea capacităților de stocare a energiei;
– electrificarea accelerată a transportului rutier ușor;
– creșterea PIB, a valorii adăugate brute formate în economie, precum și a veniturilor disponibile pentru gospodării.
Factorii de decizie au responsabilitatea de a lua decizii din ce în ce mai bine informate cu privire la oportunitățile pentru susținerea generării de energie din surse regenerabile, sustin – la unison – reprezentantii RWEA si Deloitte.
Studiul realizat de Deloitte va fi pus de RWEA la dispozitia autoritatilor. Se recomanda si justifica totodata “o analiză mai atentă a contribuției SRE la creșterea economică și evaluarea valorii adăugate în sectoarele economiei pe care aceste investiții le vor aduce României în ansamblu”. Mai mult, cuantificarea emisiilor de CO₂, un alt indicator la nivel macro, reprezintă un argument indispensabil în contextul unor dezbateri în vederea creșterii cotei SRE, se precizeaza in studiu.
Ca bariere in calea investitorilor, sunt mentionate urmatoarele:
– accesul dezvoltatorilor la rețea este condiționat de îndeplinirea unor condiții tehnice excesive, îngreunat de proceduri administrative îndelungate și complexe, presupunând în același timp costuri semnificativ mai mari decât cele înregistrate la nivel național (comparativ cu tehnologiile clasice) sau european;
– instabilitatea cadrului fiscal și de reglementare generează costuri suplimentare, care afectează rentabilitatea centralelor existente și descurajează potențialii noi investitori;
– cadrul de tranzacționare disponibil în România. Acesta fixează reguli de vânzare-cumpărare ce îngreunează activitatea sau cresc costurile producătorilor de energie electrică din surse regenerabile. Conform regulilor OPCOM, un astfel de producător – cu capacități având o putere instalată de peste 3 MW ar trebui să contracteze pe piața angro o cantitate fermă de energie electrică cu un profil orar prestabilit în contrast cu variabilitatea producției sale.
Imposibilitatea de livrare a energiei contractate (din motive de prognoză meteo sau disponibilitate grup) este sever penalizată pe piața de echilibrare, se subliniaza in documentul mentionat. Pe de altă parte, producătorii și furnizorii de energie electrică activi pe piața cu amănuntul din România încheie contracte de furnizare cu clienți casnici și/ sau non-casnici având la bază o profilare variabilă în funcție de consumul acestor clienți (cu diferențe semnificative între intervalele orare ale aceleiași zile). Contractele încheiate pe piața cu amănuntul pot fi denunțate unilateral de către clienții finali, fără plata de penalități, cu un preaviz de 21 de zile.
Cadrul fiscal imprevizibil este o alta bariera pentru actualii producatori de E-SRE, precum si in dezvoltarea sectorului regenerabilelor.
Deloitte vine cu doua exemple in studiul sau:
- inițiativa de modificare a Codului Fiscal în sensul încadrării turnurilor de susținere a turbinelor eoliene în categoria clădirilor asupra cărora autoritățile administrației publice locale pot să impună impozite și taxe locale
- Ordonanța de urgență a Guvernului (OUG) nr. 114/2018, care prevede obligativitatea producătorilor de a achita o contribuție bănească în valoare de 2% din cifra de afaceri (aferentă livrărilor de energie electrică).
Un ale impediment il reprezinta costurile de racordare la rețea. Potrivit RWEA, costurile specifice întăririi rețelei de transport (incluse în costurile generale aferente racordării) în cazul unui parc eolian de dimensiuni mari ajung până la 120.000 EUR/MW, reprezentând un efort suplimentar de cca. 10% la costurile inițiale cu echipamentele, materialele, etc.
Limitarea accesului la rețea si progresul lent al digitalizării sunt ale bariere prezentate in studiu.
Pe baza analizei situației actuale, dar și a rezultatelor oferite de procesul de modelare, in studiul Deloitte se prezinta un parcurs optim al integrării crescute a SRE în mixtul energetic românesc:
- 2019: Implementarea licitatiilor de tip PPA adresabile consumatorilor finali maripentru a permite dezvoltarea de proiecte noi fara schema de sprijin
- 2020: Adaptarea regulilor si mecanismelor de piata actuale la specificul de productie a energiei din surse regenerabile. Accesul dezvoltatorilor la retea sa nu mai fie conditionat de indeplinirea unor conditii tehnice si administrative excesive
- 2021: Implementarea unui mecanism de finantare a dezvoltarii facilitatilor de stocare a energiei electrice
- 2023: Implementarea contorizarii inteligente
- 2025: Costul automobilelor electrice usoare devine egal sau mai mic decat costul automobilelor conventionale
- 2030: Capacitatea de productie a energiei din surse eoliene depaseste 7.000 MW.
