Autor: George NICULESCU, Director PATRES (Organizaţia Patronală a Producătorilor de Energie din Surse Regenarabile din România), Investitor în energie din surse regenerabile
Zilele acestea, cu temperaturi foarte scăzute în toate regiunile țării, sistemul energetic a fost cu adevărat pus la încercare! Pe fondul unor temperaturi mult sub 0 grade Celsius, consumul de energie electrică a crescut, pe unele intervale orare înregistrându-se valori de peste 9300 MW/h.
Am citit în presa scrisă, cât și online, în aceste zile, multe cuvinte de laudă la adresa sistemului energetic, în special la adresa “cărbunarilor” care, în această perioadă, prin capacitățile lor de producere au echilibrat sistemul. De notat că, din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile, sectorul regenerabilelor a fost aproape inexistent în mixul energetic din aceste zile, contribuția lui fiind redusă.
În data de 21.01.2016, situația se prezenta astfel: 40% din producție a fost asigurată de cărbune, 22,6% – din hidrocarburi, 17,6% – din nuclear, 13,2% – din hidro, 6% – din eolian, 0,6% – din biomasă. Contribuția panourilor solare a fost aproape inexistentă. În condițiile date, pe bună dreptate, “cărbunarii” merită să fie lăudați, eforturile lor să fie apreciate.
Se pierde din vedere – voit sau nu – un aspect important pentru participanții la piața energiei. În această perioadă în care contribuția regenerabilelor la producția de energie în SEN a fost redusă, pe piețele de tranzacționare, prețul energiei a crescut foarte mult, înregistrând valori record de până la 260 de lei/MWh în perioada de vârf. Luând ca reper tot ziua de 21.01.2016, remarcăm că prețul mediu al unui megawatt oră a fost de 236 de lei.
O analiză a datelor furnizate de OPCOM, în săptămâna 04.01.2016-10.01.2016, relevă o creștere a prețului energiei cu 28% comparativ cu săptămâna anterioară. Această creștere semnificativă a prețului energiei coincide cu înrăutățirea condițiilor meteorologice, precum și cu scăderea aportului sectorului regenerabilelor la mixul energetic.
În tabelul de mai jos, unde am combinat datele de consum, producție și prețurile aferente, în baza informațiilor publice furnizate de Transelectrica și OPCOM, se vede clar că atunci când energia din surse regenerabile nu contribuie la formarea mixului, prețul energiei electrice crește. De remarcat că cele mai mari valori sunt înregistrate în zilele în care sectorul regenerabilelor contribuie cel mai puțin!
Corect este ca atunci când lăudăm la modul insistent unii actori din piață, pentru contribuția în anumite perioade critice, să analizăm situația în ansamblu, sub toate aspectele. Într-adevar, “cărbunarii” salvează pentru moment situația, se va depăși vârful de iarnă, dar cu un cost al energiei electrice foarte mare. Rolul energiei din surse regenerabile nu este de a echilibra sistemul energetic, ci mai degrabă este acela de a menține un preț scăzut al energiei electrice.
Nu sunt deloc de ignorat argumentele pro regenerabile, cum ar fi: scăderea emisiilor de CO2, energie curată, direcții trasate la conferința mondială de anul trecut de la Paris – COP21, etc. Însă, să analizăm situația actuală ținând cont și de aspectul material, foarte important de altfel.
Și, cu riscul de a isca multe polemici pe această temă, cred dacă luăm în calcul și impactul certificatelor verzi în factura consumatorului final, tot putem afirma că sectorul regenerabilelor poate susține un preț mai mic al energiei electrice.
Ca și concluzie, fiecare tip de energie are rolul său și contribuția proprie, absolut necesare în mixul energetic echilibrat al țării noastre, autoritățile nu trebuie decât să găsească un echilibru!
1. Atâta vreme cât eolienele au produs și 2800 MW atunci când a bătut vântul și nu neapărat când era cererea prea mare este normal ca acestea să producă un dezechilibrul major între cerere și ofertă. Dacă PATRES are interes în menținerea unui preț constant și oarecum previzibil și în întărirea stabilității sistemului atunci să construiască, pe banii săi, o centrală cu acumulare prin pompaj (tot energie verde) de mare putere și capacitate.
2. Creșterile de preț nu sunt datorate prețului exagerat de mare al energiei generate de centralele pe cărbune în regim permanent de funcționare ci de cheltuielile de la darea focului în cazan până la primul megawattoră dat în SEN, costuri deloc neglijabile având în vedere că o unitate pe cărbune nu pornește în câteva minute ca un parc eolian ci în multe ore, de peste 4 ore timpul de pornire al unei turbine din stare rece plus timpul de aducere la parametri al aburului din cazan. Și oprirea se face cu costuri. Dacă transformăm centralele pe cărbune în centrale de vârf ca să compenseze „capriciile” eolienelor prețurile sunt exagerat de mari. Funcționarea turboagregatelor la sarcini parțiale se face cu randamente slabe, deci la prețuri mari de producție iar menținerea lor în stare caldă se face de asemenea cu costuri destul de mari.
3. Centralele pe cărbune sunt centrale de bază ca și cele nucleare. Pentru vârfurile de sarcină avem centralele hidro dar și ele sunt condiționate de menținerea unui debit minim/maxim de apă și cele pe gaze. Centralele eoliene și cele fotovoltaice produc după cum bate vântul sau strălucește soarele, de multe ori în golurile de consum. Ar trebui menținut un echilibru motivat tehnologic între acești producători și limitarea producătorilor „imprevizibili” de energie atunci când se impune. PATRES ar trebui să asigure repartiția pe producători.
4. Nu cred că pornirea neobișnuit de deasă a turboagregatelor din cauza imprevizibilității pe termen lung a producției de enegie eoliană precum și a puterii disproporționat de mare a acestora raportat la puterea totală produsă este un factor care poate aduce scăderea prețului .