- În decursul a 10 ani, au fost identificate cel puțin 44 acte normative cu impact asupra sistemului de impozitare specifică sectorului upstream
Sistemul de impozitare specific din România aferent sectorului upstream a captat marea majoritate, respectiv 70%, a surplusului din venituri din producție realizate în anul 2022 comparativ cu anul 2020. Dacă se adăugă și creșterea înregistrată în ceea ce privește impozitul pe profit corespunzător veniturilor/profiturilor corespunzătoare activității upstream ale principalilor doi producători analizați, procentul este mai mare, ajungând să fie captat aproximativ 75% din surplusul de venituri din producție realizat în anul 2022 comparativ cu anul 2020.
Federația Patronală Petrol și Gaze (FPPG) prezintă o analiză a sistemului de impozitare specific sectorului upstream al țițeiului și gazelor naturale din România.
Producția de țiței a înregistrat un declin de 9,8% la nivel național în perioada 2020 – 2022, iar producția de gaze naturale o creștere de 1,8%, pe fondul creșterii producției din perimetrele offshore.
Impozitarea suplimentară a crescut de 11 ori în 2022 față de anul 2020, în timp ce redevențele au crescut de 5,2 ori în 2022 față de anul 2020. Această evoluție discrepantă a categoriilor de impozitare specifică a condus la creșterea ponderii impozitării suplimentare, de la 51% în 2020 la 69% în 2022 din totalul impozitării specifice (excluzând contribuția de solidaritate), potrivit analizei FPPG.
În timp ce veniturile din producția de țiței și gaze naturale au crescut cu 203% la nivelul principalilor doi producători analizați, OMV Petrom și Romgaz (în contextul unei scăderi a producției de țiței cu -18,1% și a producției de gaze cu -3,9% la nivelul acestor doi producători), impozitarea specifică a crescut disproporționat, cu 885%, se evidențiază în aceeași analiză.
Rata efectivă de impozitare, măsurată ca proporție a impozitelor specifice sectorului upstream al țițeiului și gazelor naturale din România în totalul veniturilor din producție, a crescut de la 16,0% în 2020, la 28,9% în 2021și la 43,1% în 2022 (dacă excludem contribuția de solidaritate), sau 52,2% în 2022 (cu includerea contribuției de solidaritate temporare).
România are cea mai ridicată rată efectivă de impozitare specifică producției de țiței și gaze naturale. În 2022, aceasta a fost de 43,1%, în 2021 – de 28,9%, situându-se în 2022 la un nivel de mai mult de 4 ori peste media simplă a ratelor efective identificate în celelalte țări analizate, în anii 2022 (10,4%) și 2021 (7,2%).
Sistemul de impozitare specific sectorului upstream al țițeiului și gazelor naturale din România este alcătuit din redevențe petroliere, impozitul pe veniturile suplimentare obținute din dereglementarea prețurilor din sectorulgazelor naturale, impozitul asupra veniturilor suplimentare din vânzarea gazelor naturale din producția internăproprie extrase din perimetre petroliere offshore și/sau perimetre onshore de mare adâncime, impozitul pe veniturile din activitățile de exploatare a resurselor naturale, altele decât gazele naturale, contribuția de solidaritate și impozitul suplimentar pentru persoanele juridice care desfășoară activități în sectoarele petrol șigaze naturale.
Potrivit analizei FPPG, creșterea cea mai accelerată a fost înregistrată în principal în impozitarea suplimentară a gazelor naturale (impozit pe veniturile suplimentare obținute din dereglementarea sectorului gazelor naturale, impozitul pe veniturile suplimentare offshore / onshore de mare adâncime).
Astfel, cuantumul impozitării specifice sectorului upstream datorată de doi contribuabili: OMV Petrom și Romgaz pentru anul 2022 a ajuns la nivelul de 54% din încasările de impozit pe profit în anul 2022.
Analiza FPPG. Din perspectivă calitativă, sistemul de impozitare poate fi caracterizat prin:
● Lipsa de stabilitate și predictibilitate
În decursul a 10 ani, au fost identificate cel puțin 44 acte normative cu impact asupra sistemului de impozitare specifică sectorului upstream.
Analizând în detaliu modificările legislative, concluzia este că sistemul de impozitare nu este unul stabil/predictibil, nu permite previzionarea activităților/efectelor activităților pe termen lung (o necesitate pronunțată în cazul investițiilor în domeniul upstream), iar această caracteristică este una de măsură să afecteze semnificativ reputația/atractivitatea României ca destinație de investiție în domeniul upstream al țițeiului și gazelor naturale.
● Sarcina fiscală ridicată
Așa cum rezultă din analiza cantitativă, sistemul de impozitare upstream din România a generat venituri bugetare excepționale în anii 2021 și 2022 (în valoare absolută impozitarea specifică căpătând o importanță majoră, cuantumul impozitării specifice ajungând la nivelul de aprox. 54% din încasările totale din impozit pe profit ale bugetului de stat din anul 2022), cu rate efective de impozitare în creștere, și captează o proporție disproporționată (comparativ cu alte sisteme de impozitare din Europa analizate) din veniturile din producție, în special în condițiile unor prețuri ridicate.
● Tendința de încetinire/reversare a procesului de liberalizare a pieței
Au fost identificate în repetate rânduri măsuri ce acționează împotriva liberalizării pieței, precum stabilirea unor prețuri plafonate / reglementate care afectează producătorii în mod direct, cât și prețuri reglementate pentru activitatea de furnizare, și reguli stricte de formare a prețurilor pentru anumite cantități / categorii de beneficiari – care afectează producătorii care acționează simultan în calitate de furnizori. Mai mult, chiar și în cazul prețurilor nereglementate, este discutabil dacă putem vorbi de o piață liberalizată, în condițiile în care la mai mult de 10 ani de la introducerea impozitului pe veniturile din dereglementarea prețurilor din sectorul gazelor naturale, acesta încă este în vigoare și prevede o cotă maximală de 80%.
● În ceea ce privește redevențele petroliere, prețul de referință utilizat pentru gazele naturale (tranzacțiile Day Ahead de la hub-ul CEGH – Austria) este nereprezentativ pentru piața locală, fiind înregistrate prețuri de referință ANRM cu până la +102% mai ridicate decât prețurile efectiv realizate în perioada 2021 – 2022, efectul fiind de a stabili redevența datorată prin raportare la o valoare arbitrară (putând fi nu doar mai ridicată decât prețurile practicate pe piața națională precum în perioada observată, dar și mai redusă), deconectată de valoarea veniturilor realizate;
● Actul normativ care a majorat cotele de redevență de la 27.10.2023 (OUG 91 / 2023), nu conține dispoziții cu privire la interacțiunea cu prevederile de stabilitate (legislație, acorduri petroliere). Astfel, deși cotele de redevență majorate sunt aplicabile acordurilor petroliere viitoare, acordurile petroliere aflate în derulare având prevederi de stabilitate, lipsa unor dispoziții exprese cu privire la interacțiunea cu prevederile de stabilitate (dispoziții existente în varianta proiectului legislativ, însă eliminate) poate genera incertitudine cu privire la abordarea autorităților / potențiale litigii evitabile.
● În ceea ce privește impozitul pe veniturile suplimentare din dereglementarea prețurilor din sectorul gazelor naturale, se observă (i) limitarea deductibilității investițiilor la maximum 30% din veniturile suplimentare înregistrate, (ii)imposibilitatea/neclaritatea deducerii investițiilor pentru veniturile suplimentare peste 85 lei / MWh (aspecte care descurajează investițiile onshore cu costuri ridicate, mai ales explorarea și / sau dezvoltarea unor zăcăminte noi sau redezvoltarea zăcămintelor existente), (iii) o necorelare între obiectivul inițial al acestui impozit (impozit temporar de tranziție, ulterior dereglementării pieței) și faptul că acest impozit încă este aplicabil la 10 ani după implementare și a căpătat caracter permanent.
În analiza FPPG sunt prezentate o setie de măsuri de îmbunătățire a sistemului. Le puteți consulta accesând următorul link: https://www.fppg.ro/analiza-sistemului-de-impozitare-specific-sectorului-upstream-al-titeiului-si-gazelor-naturale-din-romania/
