Pentru anul 2030, rezultatele modelării în Scenariul Optim arată o scădere a gazului natural la 106 TWh (27%), menținerea consumului de țiței (26%) și reducerea contribuției cărbunelui. În schimb, se dublează contribuția energiei nucleare și crește cea a energiei provenite din biomasă (inclusiv biogaz) la 51 TWh. Sursele regenerabile în producția de energie electrică cresc la 37 TWh
Înlocuirea capacităților de producție a energie electrice presupune investiții de 7 până la 14 miliarde euro până în 2030, în funcție de scenariul de dezvoltare
Cum va arăta mixul energetic până în 2030? Care este locul și importanța fiecărei surse de energie în viziunea echipei de la Ministerul Energiei? Va fi Strategia Energetică un document asumat pe care România să se bazeze până în 2030? O serie de întrebări, cu răspunsuri în proiectul de Strategie Energetică supus dezbaterii publice. Dacă acesta va fi și pus în aplicare, rămâne de văzut…Poate vom avea surpriza ca viitorul Guvern să accepte acest document! Greu de crezut, dar nu e imposibil….
Am promis la începutul mandatului că după studii, analize, consultări cu specialiştii din domeniu, vom lăsa viitorului guvern Strategia energetică finalizată şi cred că e util să intrăm în dezbatere şi să explicăm mixul energetic pe care îl propunem şi justificarea lui, l-a îndemnat premierul Cioloș pe ministrul Grigorescu. Între timp, actorii de pe piața energiei au parcurs, cu siguranță, proiectul Strategiei energetice propus de Ministerul Energiei. Sunt de urmărit reacțiile/opiniile acestora, care – probabil – urmează să apară…
Sursa foto: Ministerul Energiei
Capacități noi pe bază de surse regenerabile vor continua să se dezvolte fără scheme de sprijin. Ca noile proiecte să fie viabile este necesar accesul la finanțare cu costuri scăzute de capital
Cum se vede viitorul energiei din surse regenerabile? Investitorii în sectorul regenerabilelor, care au în sfârșit parte și de modificări la Legea 220, sunt printre primii interesați de perspectivele creionate în Strategia energetică a României. “Capacități noi pe bază de surse regenerabile vor continua să se dezvolte fără scheme de sprijin. Există, în continuare, zone din România cu potențial ridicat de exploatare a SRE. În condiții de cost scăzut al capitalului și fără o schemă de sprijin, se estimează o creștere treptată a capacităților eoliene cu 1500 MW în perioada 2020 – 2030”, se menționează în capitolul Arii centrale de intervenție din cadrul strategiei. Ca noile proiecte de SRE să fie viabile este necesar accesul la finanțare cu costuri scăzute de capital, se subliniază în doecument.
Reprezentanții ministerului admit că în situația în care costul de capital rămâne ridicat și descurajează instalarea de noi capacități de SRE în absența unei scheme de sprijin, România va fi pusă în fața unei dileme. Pe de o parte, dat fiind nivelul de trai mai scăzut al României, nu este justificată introducerea unei noi scheme de sprijin pentru SRE – cu atât mai puțin până spre anul 2030, când efectele prezentei scheme de sprijin, pe bază de certificate verzi, vor fi dispărut după 15 ani de la intrarea recentă în producție a noilor capacități SRE. Pe de altă parte, menținerea României în grupul statelor membre atractive pentru investițiile în SRE poate aduce avantajul investițiilor în industria conexă a tranziției energetice – fabricarea de componente și piese de schimb pentru turbine eoliene, panouri solare și fotovoltaice, autovehicule electrice, respectiv cea de materiale și echipamente pentru creșterea eficienței energetice. Astfel de investiții reprezintă un vehicul important de dezvoltare sustenabilă în deceniile următoare, se precizează în proiectul Strategiei Energetice.
În total, creșterea capacităților instalate pe bază de SRE între 2017 și 2030 va fi mai mică decât în perioada 2011 – 2016. Potrivit Mixului de capacitate brută instalată în 2015 și 2030 din strategie, energie eoliană crește de la 14% în 2015 la 21% în 2030, în timp ce cea solară înregistrează o majorare de la 6% la 15%. Ponderea biomasei și hidroenergiei va rămâne constantă în mixul de capacitate de 1%, respectiv 31%. Strategia prevede finalizarea proiectelor hidroenergetice în curs de desfășurare până în 2030. Se recomandă, totodată, realizarea la timp a lucrărilor de mentenanță și retehnologizare pentru întărirea rolului esențial jucat de hidroenergie.
România are opțiunea strategică de a miza pe gazul natural în mixul energiei electrice
Potrivit reprezentanților Ministerului Energiei, România are opțiunea strategică de a miza pe gazul natural în mixul energiei electrice, recomandat de flexibilitatea centralelor ce îl utilizează, care poate echilibra cu ușurință producția intermitentă a SRE, de costul redus al investiției inițiale și cheltuielilor de mentenanță, precum și de emisiile reduse de GES. În prezent, România dispune de peste 1500 MW instalați în centrale eficiente pe bază de gaz natural în urma investițiilor din ultimii 10 ani. În următorii 10 ani, vor ieși din uz capacitățile vechi.
Potrivit calculelor specialiștilor care au lucrat la proiectul de strategie energetică, până în 2030, este de așteptat retragerea din funcțiune a circa 1800 MW pe bază de gaz natural și 2400 MW pe bază de cărbune. Înlocuirea capacităților de producție a energie electrice presupune investiții de 7 până la 14 miliarde euro până în 2030, în funcție de scenariul de dezvoltare.
Capacitățile nucleare se dublează în mixul energetic propus, de la 6% în 2015 la 12% în 2030
În ce privește capacitățile nucleare, în strategie se prezintă extinderea ca o opțiune de înnoire a parcului de capacități de producție. Proiectul nuclear – Unitățile 3 și 4 de la Cernavodă – constituie cea mai mare investiție potențială în sectorul energetic românesc în următoarele decenii, fiind viabil doar în condiții de eficiență economică, printr-o schemă de garantare a veniturilor, și de respectare a standardelor tehnice și de mediu convenite la nivel european, se precizează în document. Practic, capacitățile nucleare se dublează în mixul energetic propus, de la 6% în 2015 la 12% în 2030.
Rezultatele modelării arată că proiectul Unităților 3 și 4 poate fi viabil doar printr-un mecanism de garantare a veniturilor, ce reduce costurile finanțării. O astfel de formă de ajutor de stat ar putea fi similară cu cea aprobată de Comisia Europeană pentru Marea Britanie. Având în vedere că piața nu oferă condiții de predictibilitate adecvate pentru investițiile mari, cu durate mari de implementare, Ministerul Energiei anunță că întreprinde demersuri pentru evaluarea unui astfel de mecanism de sprijin. Realizarea proiectului în forma prevăzută în prezent depinde de aprobarea mecanismului de sprijin de către CE și de aranjamentul comercial cu investitorul strategic, se subliniază în Strategie.
Cărbunele în mix… Grupurile existente pe bază de lignit rămân necesare cel puțin până la finalizarea cu succes a lucrărilor de retehnologizare a Unității 1 de la Cernavodă
Înlocuirea capacităților pe bază de cărbune va avea loc în special după 2025. Lignitul va asigura o parte semnificativă din mixul energiei și în anul 2030. În proiectul strategiei energetice se afirmă că grupurile actuale pe bază de cărbune au un rol important în stabilitatea SEN, în special în situații de stres, precum perioadele de secetă prelungită sau de ger puternic.
România deține în prezent 3300 MW de capacitate în centrale termoelectrice pe bază de lignit și de huilă, alte capacități fiind în curs de retehnologizare. Grupurile pe huilă de la Deva, cu excepția grupului 3, vor fi retrase, cu perspective foarte reduse de a fi repornite. În plus, câteva dintre grupurile pe bază de lignit sunt, în prezent, retrase pentru investiții de retehnologizare și prelungire a duratei de viață. Toate grupurile pe bază de lignit au fost puse în funcțiune în perioada 1970-1990, iar cele mai vechi se apropie de sfârșitul duratei de viață, fiind necesare fie investiții de retehnologizare pentru extinderea duratelor de viață ale echipamentelor existente, fie înlocuirea lor cu grupuri noi, prin investiții mai mari. Pentru a-și păstra locul în mixul energiei electrice, grupurile pe bază de lignit ale CEO trebuie să scadă cât mai mult costul lignitului. Noi capacități pe bază de lignit trebuie să aibă parametri supra-critici, eficiență ridicată, flexibilitate în operare și emisii specifice de GES scăzute. Grupurile existente rămân necesare cel puțin până la finalizarea cu succes a lucrărilor de retehnologizare a Unității 1 de la Cernavodă.
În urma restructurării CEH, vor rămâne în funcțiune grupurile recent modernizate ale CEH în județul Hunedoara, respectiv cele ale Veolia la Iași, precum și câteva grupuri mici ale altor operatori. Resursele de huilă din România sunt costisitor de exploatat, ceea ce face improbabilă construirea unor grupuri noi în locul celor retrase, nefiind justificate investiții ce ar urma să folosească huilă de import. Durata de viață rămasă a grupurilor existente va depinde de măsura în care reușesc să rămână competitive în mixul energiei electrice în urma restructurărilor și să își îndeplinească obligațiile de mediu.
Pe termen lung, rolul lignitului în mixul energetic poate fi păstrat prin dezvoltarea de noi capacități, prevăzute cu tehnologie de captare, transport și stocare geologică a CO2 (CSC), se susține în Startegia Energetică.
România are obiectivul strategic de a deține un mix al energiei electrice echilibrat și diversificat. În el se regăsesc toate tipurile de surse de energie primară disponibile în România la costuri competitive. Din considerente de securitate energetică, strategia consfințește locul combustibililor tradiționali în mix – gaz natural, energie nucleară și cărbune. Pentru anul 2030, rezultatele modelării în Scenariul Optim arată o scădere a gazului natural la 106 TWh (27%), menținerea consumului de țiței (26%) și reducerea contribuției cărbunelui. În schimb, se dublează contribuția energiei nucleare și crește cea a energiei provenite din biomasă (inclusiv biogaz) la 51 TWh. Sursele regenerabile în producția de energie electrică cresc la 37 TWh.
