Autor: Dumitru Chisăliță, Expert Petrol și Gaze
A fost stare de criză în Sistemului de Transport Gaze în luna ianuarie 2016? Dacă luăm de bune comunicatele TRANSGAZ, răspunsul ar fi NU, dacă urmărim bruma de informații de pe pagina TRANSGAZ, puținele rămase, după ștergerea datelor obligatorii a fi postate pe site-ul companiei în ziua de 22 ianuarie 2016, răspunsul este categoric DA. Atunci de ce această dezinformare?
De curând ni s-a dat exemplul TRANSGAZ, ca un pas uimitor făcut prin mutarea Biroului de la Mediaș la București. Acest pas uimitor probabil că este conectat cu faptul că Biroul din București al Transgaz a comandat achiziția, în luna ianuarie 2016, de gaze de la un furnizor (100% cu capital GAZPROM) la prețuri cu până la 40% mai mari decât prețul pieței externe! Probabil aceeași apropiere a unor birouri din București de Biroul Transgaz din București a determinat să se recurgă la dezinformare, ascundere și ștergere a datelor de pe site-ul companiei. Aceeași apropiere, probabil a determinat în zilele din ianuarie 2016 așternerea peste România a unei imagini imaculate: Să nu cumva să se alarmeze lumea! Să nu cumva să iasă în stradă!
Funcționarea Sistemului de Transport Gaze presupune existența în permanență a unei cantități de gaze în sistem și achiziționarea continuă de către furnizori a unor cantități care să le introducă în sistem la nivelul canităților pe care aceeiași furnizori le scot din sistem si le vând consumatoriilor. În situația în care furnizorii vând mai mult decât cumpără, aceștia vând o cantitatea de gaze care nu le aparține (respectiv vând din cantitatea de gaze din sistemul de transport, proprietate a operatorului de transport, sau în alți termini vând un bun ce nu le aparține), dar și mai grav este ca aduc astfel atingeri grave functionalității sistemului național de transport.
Sistemul de transport gaze nu mai poate fi operat normal dacă din gazele stocate în conducte, care asigură continuitatea curgerii între intrare și ieșirea din sistem, se consumă mai mult de cca. 20% din aceste gaze. Analizând pagina web a Transgaz, constatăm că în data de 20 spre 21 ianuarie 2016 s-au consumat mai mult de 20% (dacă luăm în considerare reducerea cantităților de gaze livrate la CET Brazi, CET Iernut și Electrocentrale București), astfel putem aprecia că a fost o situație de criză în sistemul de transport (a nu se confunda cu situația de urgență).
Situația de criză din sistemul de transport a fost certă și determinată de indisciplina, de refuzul efectiv al unor furnizori de a-și achiziționa gazele pe care ei le vindeau la nivel zilnic.
Având în vedere situația de criză din sistemul de transport, trebuia să se treacă la acțiunile legale încă din data de 20 ianuarie 2016. Acțiuni care comportau două abordări, conform Codului rețelei de transport (sau a articolelor care nu sunt suspendate, anulate, schimbate) și a altor proceduri operaționale:
- reducerea livrarilor către furnizorii care vindeau gaze mai multe decât au cumpărat, respectiv vindeau gaze care nu le aparțineau,
- achiziționarea de gaze de către Transgaz pentru a echilibra hidraulic sistemul de transport gaz.
Ce s-a făcut în fapt în această perioadă, a curs cu comunicate zilnice (în fapt cu neadevăruri) pe pagina Transgaz “dormiți în pace oameni buni, nu ieșiți pe stradă” și Transgaz s-a transformat într-un “bun samaritean”care cumpără gaze pentru furnizorii care vroiau doar să vândă gaze fără să le și achiziționeze.
Codul rețelei este un instrument care se poate aplica pe o piață de gentlemeni.
Transparența, guvernanța și listare la bursa toate realizate și pentru a asigura dreptul opiniei publice să primească răspunsuri la o serie de întrebări simple, pe care le așteptăm:
De ce a comunicat Transgaz în perioada 20 – 26 ianuarie 2016 că nu este situație de criză în SNT, când în fapt era?
De ce Transgaz nu a respectat legea și au achiziționat gaze în numele celor care refuzau să achiziționeze, fără a avea certitudinea recuperării cheltuielilor cu aceste gaze?
Cine va plătii prețurile mari ale gazelor achiziționate de Transgaz de la ruși?
Cine va plăti cele 1500 de tone de păcură folosite de Electrocentrale București, după reducerea ilegală a livrării de gaze către această companiei în luna ianuarie 2016, care s-a angajat să plătească Transgaz-ului în fiecare oră, timp de 365 de zile un tariff fix (tariff de capacitate) pentru a fi sigură că va avea gaze tot timpul anului?
Prevenirea unui “Colectiv al gazelor” nu se poate face decât prin restartarea pieții de gaze – Punct și de la capăt pe piața de gaze – si nu prin mutarea Birourilor.
.png)
