Dumitru CHISĂLIŢĂ, Expert Petrol şi Gaze
Urmare a analizelor prezentate, la finele calendarului de dereglementare a preţului la gazele din intern, dar nu doar din cauza calendarului, apreciem creşterea preţului gazelor la consumatorul final cu cca.40% şi scăderea cantităţii de gaze consumate în România cu cca. 30%.
Instituţii înfiinţate pentru a „ajuta” liberalizarea pieţii gazelor; studii plătite pentru a arăta „Ce şi Cum să facem?”; consultanți de renume care se pronunţă public, în funcţie de „Cine şi Cât plăteşte?”; autorități optimiste care dau speranțe pesimiste. Totuși, luând în considerare toate aceste comportamente ce se va întâmpla cu prețul gazelor?
În anul 2015 Guvernul României a aprobat un nou Calendar de dereglementare a preţului gazelor din producţia internă destinate consumatorilor rezidenţiali, care prevedea o creştere lentă a acestui preţ până la nivelul unui preţ al pietei.
Ultimii ani au adus multiple cazuri de schimbare a combustibilului gazos, integral sau parţial (ex. gazele sunt menţinute exclusiv pentru a asigura uniformizarea vârfurilor de consum pe perioada nopţii) la nivelul multor consumatori. În următorii ani, potentiala discrepanţa între costul utilizării gazelor naturale şi cel al utilizării altor combustibili va determina creşterea acestor substituiri a combustibilului gazos.
Analiza evoluţiei corelaţiei dintre preţul gazelor şi cererea de energie, scoate în evidenţă că într-un deceniu o creştere a preţului gazelor cu cca. 100 USD/1000 mc a determinat o scădere a consumului de gaze cu cca. 5 mld mc.
Apreciem că în următorii 5 ani, procesul de dereglementare, comportamentul în susținerea tarifului pentru serviciile din sectorul gazelor naturale, va determina o scădere a consumului la nivelul jumătăţii din cantitatea care s-a redus în ultimul deceniu, extrapolarea datelor istorice arată că pentru anul 2019 consumul de gaze naturale ar putea fi de cca. 10 mld mc/an, respectiv cantitatea care urmează a fi transportată ar putea fi de cca. 9,2 mld mc/an şi cantitatea distribuită ar putea fi de cca. 8,5 mld mc/an.
Considerând cantitatea care va fi transportată de 9,2 mld mc/an şi menţinerea stării actuale de fapt (lipsa unei strategii corespunzătoare), tariful de transport va trebui să crească pentru a putea fi acoperite costurile cu cca 12,5 USD.
Nota: Nu se iau în considerare noile rute de transport propuse de TRANSGAZ, care ar determina o creștere și mai mare a prețului.
O cauză importantă a mărimii tarifelor de transport se datorează capacităţii reduse de utilizare a reţelei. Costurile în activitatea de transport fiind relativ constante şi puţin dependente, în România, de cantitatea transportată, o scădere a cantităţii transportate (a gradului de utilizare) aduce necesitatea creşterii tarifului de transport pentru a o obţine suficiente venituri care să acopere costurile existente.
Considerând cantitatea care va fi distribuită de 8,5 mld mc/an şi menţinerea stării actuale, determină creșterea tarifului de distribuţie, pentru a putea fi acoperite costurile (o creștere de cca 30 USD).
Aceeaşi situaţie o întâlnim şi în cazul tarifelor de distribuţie. Costurile în activitatea de distribuție sunt relativ constante şi puţin dependente, de cantitatea distribuită, astfel scăderea cantităţii distribuite va determina creşterea tarifului de distribuţie pentru a o obţine suficiente venituri care să acopere costurile existente.
Modificarea structurii pieţei, atât sub aspectul cererii anuale, cât şi sub aspectul cererii zilnice şi orare, apariţia rolului comercial al depozitelor de înmagazinare au determinat costuri pentru adaptarea acestora la noile cerinţe.
Astfel, pentru consumatorul final, calendarul de creştere a preţului va aduce nu doar creşterea preţului la gazul din producţia internă, ci va aduce, în actuala starea de fapt şi creşterea tarifelor de transport, distribuţie şi înmagazinare. Neoprirea acestei spirale şi lipsa unei intervenţii strategice nu face decât ca valoarea preţului la consumatorul final să escaladeze la valori periculoase.
Toate aceste creșteri se pot evita printr-o restructurare structurală la nivelul instituțiilor și un reeginering al infrastructurii gazelor naturale.
Urmare a analizelor prezentate, la finele calendarului de dereglementare a preţului la gazele din intern, dar nu doar din cauza calendarului, apreciem creşterea preţului gazelor la consumatorul final cu cca.40% şi scăderea cantităţii de gaze consumate în România cu cca. 30%.
Notă: Toate analizele sunt realizate pe baza unor ipoteze şi a datelor publice, fiind făcute în condițiile menținerii actualei stări de fapt şi în lipsa unei strategii energetice corespunzătoare.
