Estimări AFEER:
- Costurile financiare și dobânzile la banci pentru susţinerea întârzierii decontărilor către furnizori sunt de circa 60 milioane lei;
- Au scăzut simțitor încasările la Fondul de tranziţie energetică: cele din taxarea producătorilor vor ajunge de la circa un miliard pe lună la 500-600 de milioane lei, iar cele din taxarea traderilor de la 400 milioane pe lună la aproape zero
Este sau nu mecanismul de factoring prin care băncile ar putea prelua, temporar, plata datoriilor statului către furnizorii de energie o soluție viabilă?
Părerile în piața energiei sunt împărțite. „Este o solutie viabilă, chiar dacă nu este una ideală, pentru că măcar încearcă să depășească un deficit de lichiditate la furnizori și să evite un posibil blocaj. Întârzierile în decontare sunt semnificative, iar costurile de finanțare prin factoring ar fi mai mici decât în situația în care furnizorii s-ar împrumuta direct din piața bancară, prin împrumuturile clasice”, spun unii furnizori, care susțin mecanismul de factoring, în care marea majoritate a băncilor sunt angajate să se implice (potrivit unor surse bancare).
De cealaltă parte, sunt furnizori care spun că produsul de factoring menționat este unul scump pentru furnizori, care vor fi, în final, în dezavantaj. Cea mai mare problemă pe care o reclamă unii furnizori este faptul că, prin acest mecanism de factoring, riscul este asumat exclusiv de furnizor. „După perioada de grație, statul nu își asumă reponsabilitatea decontării sumelor plătite de bancă înainte. Practic, riscul este transferat băncilor, care nu vor avea garanția că își vor recupera în timp util banii de la stat din decontare. Drept urmare, băncile vor transfera acest cost mai mare furnizorilor cu care vor încheia convențiile de factoring. În concluzie, mecanismul de factoring este benefic pentru furnizori pentru că asigură cash-flow, dar este dezavantajos pe termen lung. Statul ar trebui să fie un garant al acestei scheme”, susțin furnizorii.
Așadar, mecanismul de factoring este ok din perspectiva accesului la bani în timp util pentru a putea continua activitatea, dar garanţia ca furnizorii să-şi recupereze banii din decontări este minimă. Discuțiile între furnizori, reprezentanți ai băncilor și ai Ministerului Energiei vor continua, până acum nu s-a ajuns la un consens, însă – potrivit ministrului Burduja – este nevoie de o soluție, care să fie inovatoare.
La finalul lunii octombrie, ministrul Energiei a vorbit pentru prima data despre posibilitatea instituirii acestui mecanism de factoring prin care băncile ar putea prelua, temporar, plata datoriilor statului către furnizorii care au de primit doar de la Energie 1,4 miliarde de lei la acea dată. Convențiile de factoring vor fi tripartite bănci-furnizori-minister cu fiecare furnizor în parte, se vor întinde pe 150 de zile, statul nu își va asuma niciun cost și niciun risc, furnizorii vor fi cei care vor suporta toate costurile.
Ministerul Energiei facilitează un cadru de parteneriat între companiile de furnizare și instituțiile financiar-bancare pentru a permite accesarea finanțărilor la un cost cât mai redus. Discutăm de un produs de factoring, pe baza unor convenții tripartite. Este nevoie de astfel de soluții inovatoare pentru a putea asigura funcționarea în condiții optime a întregului sector energetic românesc, a spus ministrul Burduja.
Între timp, costurile financiare ale furnizorilor de energie cresc foarte mult, ca urmare a întârzierii deconturilor de către stat. Acestea se ridică, conform estimărilor, la circa 60 milioane lei, respectiv 17 lei/MWh, potrivit reprezentanţilor Asociaţiei Furnizorilor de Energie din România.
„Am făcut o estimare a costurilor financiare, dobânzi la bancă, pentru susţinerea întârzierii la decontare: undeva cam la 60 milioane lei. Asta înseamnă undeva la 17 lei/MWh, plus/minus „, au spus reprezentanţii AFEER.
Furnizorii au o poziţie dezavantajată faţă de bănci, costurile de împrumut cresc şi scade volumul care poate fi accesat de către aceștia.
În ce privește încasările la Fondul de tranziţie energetică, acestea au scăzut simţitor faţă de anul trecut, cele din taxarea producătorilor urmând să ajungă de la circa un miliard pe lună la 500-600 de milioane lei, iar cele din taxarea traderilor de la 400 milioane pe lună la aproape zero, potrivit calculelor realizate de reprezentanții AFEER.
