• Ce vor furnizorii? „Reglementări simple și clare!”
Autoritățile ar trebui să decidă ce se dorește în România: ori un furnizor unic, suprareglementat, ori o reală concurență, caz în care suprareglementarea nu are ce căuta, consideră Laurențiu Urluescu, , membru în Comitetul Director al Asociației Furnizorilor de Energie Electrică din România(AFEER). De cealaltă parte, operatorii din piața energiei solicită reglementări simple și clare, “autoritățile să aibă autoritate”. Monitorizarea REMIT este mult mai restrictivă decât actuala “transparență” a pieței din România, precizează reprezentantul AFEER. Referindu-se la schimbarea furnizorului, Urluescu – în calitate de consumator casnic – ne spune cum procedează: cere mai multe oferte și compară toate condițiile contractuale, nu numai prețul. Totodată, el atrage atenția asupra unui aspect din contractele de furnizare: consumatorul poate rezilia unilateral contractul, fără plata unor penalități.
Prezentăm un amplu interviu pe teme de interes în energie, în special pe partea de furnizare , cu dl. Laurentiu URLUESCU, membru în Comitetul Director al Asociației Furnizorilor de Energie Electrică din România(AFEER).
– Cum se prezintă piața de energie în 2015: evoluție, perspective? Creionați, vă rog, un tablou…
– Referitor la evoluția pieței energiei în 2015, ne așteptăm la o creștere a riscului pe parteneri, atât pe parte de plată, cât și de performanță (includ aici eventuale prejudicii cauzate de unii furnizori înainte de închidere); volatilitatea prețului va fi din ce în ce mai legată de piața regională și un început al procesului de migrare a consumatorilor casnici în piața liberă.
Spre sfîrșitul anului, estimez o creștere a volumului pe piețele cu livrare pe termen lung în defavoarea celor pe termen scurt.
Pe piața en-gros, perspectivele sunt bune ca piață regională. Pe retail, pentru marii consumatori se întrevede o scădere de preț datorată în principal exceptării parțiale de la obligațiile aferente schemei de certificate verzi; pentru consumatorii medii, pe termen lung ne așteptăm la o variație de preț datorată atât subvențiilor, cât și volatilității prețului pe piața angros, iar pentru consumatorii casnici, așteptările noastre privesc un cadru mai propice schimbării furnizorului.
– Cum se vede energia românească pe bursă? Avem preț de referință la energie?
– Comparativ cu alte mărfuri, energia nu poate fi etichetată în mod fizic, astfel încât eticheta “românească” nu este vizibilă. Dacă s-ar putea eticheta energia, cred că am fi foarte mândri să vedem în ce țări ajunge aceasta.
În ceea ce privește prețul de referință, trebuie să subliniez că întotdeauna a existat un preț de referință, doar că era mai mult sau mai puțin transparent și cunoscut, atât ca valoare, cât și ca mod de calcul. Fără un preț de referință nu se puteau face oferte și, respectiv, încheia contracte de vânzare-cumpărare.
– Participanții la piață reclamă suprareglementarea domeniului energetic. Practic, România își aliniază legislația la cea europeană. Care sunt de fapt nemulțumirile operatorilor?
– Categoric, cu toții – participanți la piața energiei – admitem necesitatea și importanța alinierii legislației românești la cea europeană, legislație în baza căreia în alte țări se face furnizare la standard înalt. Problema apare odată cu încercarea de “îmbunătățire” a acesteia în dulcele stil neaoș sau în încercarea de a păstra două reglementări simultan (una veche, românească și cea nouă – europeană), acestea nefiind compatibile între ele de multe ori.
Alte nemulțumiri apar din reinterpretarea legislației deja existente sau interpretarea excesivă a unora dintre prevederile legislative. Din punctul nostru de vedere, o legislație/reglementare este cu atât mai bună cu cât este mai simplă și mai clară. Complicarea inutilă a acesteia nu duce decât la limitarea aplicării ei și la apariția mai multor interpretări.
În general, considerăm că suprareglementarea dăunează implementării unor produse cât mai flexibile și mai apropiate de nevoile fiecărui consumator. O suprareglementare caută să aducă egalitate între toți participanții la piață; asta însemnând un avantaj pentru cei necompetitivi, care nu aduc valoare adaugată activității de furnizare, respectiv o limitare a celorlalți. De aceea, apreciem că în actualul context al pieței de energie electrică, în care există un grad ridicat de competiție, este necesară suprareglementarea doar în anumite condiții (de ex., în cazul consumatorilor vulnerabili), iar în toate celelalte situații, să dereglementeze cât se poate de mult. Doar așa furnizorii își vor crește competitivitatea, ceea ce va duce la reduceri de preț la nivelul consumatorului final.
După cum se poate lesne vedea, în orice domeniu, cu cât o companie este mai reglementată, aceasta are tendința să se mulțumească cu profitul asigurat și apetența pentru dezvoltare lipsește sau este foarte scăzută. În concluzie, trebuie să ne decidem ce dorim: ori un furnizor unic, suprareglementat, ori o reală concurență, caz în care suprareglementarea nu are ce căuta. Țin să menționez, în caz că vor exista unele comentarii, că ce s-a întâmplat în trecut cu contractele încheiate la prețuri mult sub prețul pieței, a fost posibil în condițiile unei piețe suprareglementate atât legislative, cât și administrativ.
– Ce platforme sunt funcționale pe OPCOM? Ce propuneri are AFEER pentru o mai bună funcționare a bursei?
– Pe OPCOM sunt implementate – pentru energie electrică – 8 platforme de piață. Dintre acestea, două sunt de termen scurt (PZU și PIZ) și 6 de termen lung (OTC, PCCB-LE, PCCB-NC, PCCB-PC, PCSU și PMC). De menționat că din aceste 8 platforme, 2 nu au avut niciodată tranzacții (PCCB-PC și PMC) deși au fost lansate de ceva timp și cu costuri aferente.
Este interesantă evoluția platformei OTC, soliciattă și susținută de AFEER, care dintre toate piețele OPCOM a avut cea mai mare viteză de dezvoltare, ajungând în prezent cea mai lichidă dintre platformele de termen lung (cf. comunicatului Opcom din 26.05.15), deși tariful de tranzacționare este de peste 2.5 ori mai mare decât cel practicat la celelalte platforme. Îngrijorător este faptul că reglementatorul propune acum o schimbare a regulamentului acestei piețe, fapt ce va avea ca rezultat imediat scăderea semnificativă a volumului tranzacționat.
– Care sunt efectele Ordinului ANRE 78/2014 pe bursă?
– Efectul e în general dezastruos pentru producători, care nu pot fructifica avantajul oferit de deținerea unui grup flexibil, și pentru furnizori, care nu pot achiziționa un profil pe termen lung. Efectul este acceptabil pentru traderi, care și-au simplificat activitatea având de tranzacționat doar produse standard.
Totodată, ordinul a dat un imbold puternic la transferul achiziției de energie de către furnizori pe termen cât mai scurt.
– Cu ce probleme se confruntă operatorii din energie?
– În afara de cele menționate anterior, mai menționez: decontări pe orar diferit, apariția insolvenței la partenerul de contract, evoluția cursului de schimb…
– Ce demersuri viitoare pregătește AFEER?>
– Dintre cele mai importante demersuri ale AFEER aș menționa recent lansata campanie de informare a consumatorilor, care targetează toate categoriile de consumatori, pentru prima data fiind evidențiați și cei casnici. Ideea acestei campanii a venit din necesitatea consumatorilor de a avea acces la un punct de vedere profesionist si independent. Profesionist, deoarece reprezentăm furnizori activi și Independent – datorită poziției de competiție dintre membrii AFEER.
– Părerile sunt împărțite în ce privește deviza: România – exportator de energie. Care este opinia dvs. pe acest subiect?
– Momentan, fără nici un dubiu, zic DA, Romania este exportator net de energie. În primul rând, consider că exportul este cel mai sănătos pentru dezvoltarea unei țări, indiferent că vorbim de energie electrică sau de orice altă marfă; acesta aduce pe de o parte venituri si, pe de altă parte, ne dovedește că domeniul respectiv este competitiv. Dacă dumneavoastră ați fi producător, în orice domeniu, țelul pentru care produceți este în primă fază să vă acopere consumul propriu; apoi, singura posibilitate de câștig este să vindeți; dacă reusiți să vindeți înseamnă că produsul este competitiv și începeți deja să vă gândiți la o creștere de producție care va duce la dezvoltarea atât a afaceri dvs. , cât și a celor de la care dvs. cumpărați. Așa văd eu lucrurile și la nivel de țară.
În opinia mea, exportul – și mai ales cel pe termen lung – este singura posibilitate de a ține în funcțiune actuala putere instalată în centrale. De ce în special cel pe termen lung? Deoarece centralele mari nu-și pot permite să supraviețuiască vânzând de pe o zi pe alta; acestora le trebuiesc din timp garanții că producția lor va fi cumpărată astfel încât să poată să se aprovizioneze cu combustibil.
– În calitate de consumator casnic, sunteți interesat să vă schimbați furnizorul de energie și gaze? Daca da, cum procedați? Daca nu, de ce?
– Personal, eu analizez contractul pe care îl am cu actualul furnizor pe baza a două criterii: economic și al calității serviciului de furnizare. În momentul când unul din criterii nu mai este la standardul așteptat, mă interesez de schimbarea furnizorului.
Cum procedez? Simplu: cer mai multe oferte și compar toate condițiile contractuale, nu numai prețul. Încerc inclusiv să îmi fac și o idee despre seriozitatea furnizorului (la fel cum procedez , de exemplu, pentru furnizorii de telefonie).
– Va disciplina REMIT operatorii din energie? Va fi REMIT primul pas spre reintroducerea contractelor bilaterale?
– Tot ce pot spune cu fermitate este că odată cu introducerea REMIT, probabilitatea apariției de contracte cu mult în afara prețului pieței va fi semnificativ diminuată. Iar, în puțin probabilul caz în care totuși va apărea un asemenea contract, el va fi foarte rapid scos în evidență și analizat în detaliu.
Trebuie avut în vedere faptul că raportarile REMIT se fac direct la ACER, care monitorizează tranzacțiile la nivel european, nivel la care posibilitatea unor “înțelegeri” scade exponențial. Din punctul nostru de vedere, considerăm monitorizarea REMIT mult mai restrictivă decât actuala “transparență” a pieței din România. Și, mai ales, pentru că analiza este făcută de profesioniști plătiți pentru asta.
– De ce nu se văd avantajele cuplării piețelor?
– Cuplarea pieței de energie electrică din România cu cele învecinate s-a făcut din 2004, de când s-a realizat interconectarea fizică a rețelelor. Încet-încet, pe baza unor mecanisme de piața concurențială, s-au dezvoltat metode prin care se face import/export. Putem spune cu fermitate că piața produselor de termen lung din România este cuplată de ani buni nu doar cu cea din Ungaria, ci și cu Serbia și Bulgaria.
Ce s-a întâmplat anul trecut a fost doar o cuplare a piețelor pentru ziua următoare (de termen scurt) respectiv a celei din România cu cele din Ungaria, Cehia și Slovacia. Cât timp România era și este în continuare net exportator, este normal să nu se observe modificări ale pieței pe termen scurt.
Totuși, deși avantajele nu sunt foarte evidente pentru moment, trebuie să nu neglijăm importanța piețelor cuplate în cazuri deosebite, cazuri în care prin această cuplare putem avea acces la energie suplimentară. De exemplu, în cazul unui deficit masiv de producție în România, prin efectul cuplării piețelor, putem avea acces în mod rapid la energie produsă în afara țării.
– Ce părere aveți despre o posibilă spargere a monopolului în distribuția de energie?
– Teoretic, competiția este benefică, dar dacă vorbim de energie electrică, orice “fir” consumă prin pierderi Joule sau Corona, deci orice rețea de distribuție are pierderile ei. Dacă avem mai multe rețele în paralel, suma pierderilor, evident, crește. Se pune însă întrebarea: dacă gândim la nivel de țară, ce credeți că se întâmplă dacă se dublează rețeaua (respectiv pierderile) la același consum? De unde se va recupera costul pierderilor suplimentare?
– În ultimul timp, remarc un interes major al furnizorilor privați de energie pentru consumatorii casnici. Cum vă explicați?
– Datorită calendarului de liberalizare, consumatorii casnici beneficiază doar parțial de energie la preț reglementat; procent care scade semestrial. Astfel, dacă până acum furnizorii concurențiali nu aveau aproape nici o șansă sa preia un consumator casnic, în primul rând datorită diferenței mari de preț între sectorul reglementat și cel concurențial, acum acest segment de consum începe să prezinte interes pentru furnizori.
– Unii furnizori se prezintă cu oferte agresive în piață. La ce să fie atenți consumatorii?
– Ofertele agresive sunt bune atât timp cât sunt corecte, deoarece sunt benefice pentru consumatori. Există o multitudine de detalii la care consumatorii trebuie să fie atenți, dar aș evidenția că cel mai important este să urmărească condițiile prin care consumatorul poate rezilia unilateral contractul. Acestea trebuie să se îndeplinească fără plata unor penalități.
– Eficiență energetică: se simt progrese? Pledați pentru economisirea de energie?
– Progresele se văd: au scăzut prețurile la alte soluții de iluminat (asta înseamnă că este cerere); multe hoteluri nu mai folosesc becuri cu incadescență; am vazut același lucru în multe magazine. Aș spune că eficiența și/sau economisirea e bună cât timp nu e doar un instrument de marketing.
– Un mesaj pentru autorități, vă rog – ce ar trebui să întreprindă pentru sectorul energetic, pentru ca România să aibă garanția independenței energetice?
– În primul rând, reglementări simple și clare. Poate suna hilar dar… ar trebui ca “Autoritățile să aibă autoritate”. Mai bună gestionare a companiilor de stat: orientare mai puternică spre profit odată cu eliminarea barierelor birocratice. Desigur, în paralel cu orientarea spre profit trebuie implementat un sistem funcțional de pedepse administrative.
Membru în Comitetul Director al Asociației Furnizorilor de Energie Electrică din România(AFEER), Laurențiu Urluescu este, din 2009, Director Regional al GEN-I Bucharest – Electricity Trading and Sales. În trecut, și-a desfășurat activitatea la EGL Gas& Power Romania S.A., la Transelectrica S.A., la Dispeceratul Energetic Național. După absolvirea facultății, a optat pentru un parcurs tehnic în domeniul energiei electrice, însă după ce a atins un nivel maxim de coordonare tehnica (dispecer energetic național), s-a decis să facă o cotitură în cariera și să « atace » partea comercială. Profitând de implementarea noii structuri a pieței de energie electrică din România, a decis să se dedice implementării unui mecanism de piață pentru echilibrarea producției cu consumul de energie electrică și să lanseze « piața de echilibrare ». După aceea, a trecut cu succes în sectorul privat unde a putut să-și perfecționeze dezvoltarea personală și profesională.
