InvesTenergy derulează împreună cu FEL România, parte a CNR-CME, un proiect de “Informare și conștientizare cu privire la energie și sistemul energetic”. Continuăm să publicăm articole, sub semnătura membrilor FEL România, pe teme de maximă actualitate și interes pentru consumatori, actorii pieței și, totodată, și pentru autorități.
Poate România să devină principalul exportator de energie electrică pentru Republica Moldova?
Articol realizat de Lucian Pamfile și George Tecușan
Mecanismele din piața de energie continuă să opereze într-un context geopolitic marcat de instabilitate. Dificultățile în materie de securizare a gazului natural și a surselor de producție pentru energia electrică sunt, însă, echilibrate, pe alocuri, de oportunitatea pentru România de a deveni exportator principal de energie în regiune, în special în Republica Moldova. Această posibilă evoluție a atras atenția în ultimul an atât specialiștilor din domeniu, cât și factorilor decizionali din ambele țări, iar în ciuda unor provocări tehnice și politice, există consens asupra potențialului României în acest sens. Separat de relația apropiată și de parteneriatul strategic dintre cele două țări, întărite în ultimii ani de angajamentul pro-european al guvernului de la Chișinău, un pod energetic real între cele două țări ar permite valorificarea, în continuare, a potențialului energetic al țării noastre și ar consolida poziția României pe piața regională.
La nivel decizional, reprezentanții ambelor state și-au exprimat, în multiple ocazii, dorința de a aprofunda cooperarea în domeniul energetic. Mai mult, încă de la finalul anului trecut, România a asigurat, în câteva momente dificile, în totalitate, cantitatea de energie electrică de care țara vecină a avut nevoie, dovedind faptul că, din punct de vedere tehnic, acest lucru este posibil. Cooperarea în domeniul energetic a fost întărită și de alte evoluții pozitive în ultimii ani, precum:
- punerea în funcțiune a gazoductului Iași-Ungheni-Chișinău (finalizat în 2021);
- conectarea sistemului de electricitate al Republicii Moldova la rețeaua europeană, cu susținerea României;
- semnarea Memorandumului interguvernamental moldo-român privind continuarea proiectelor necesare pentru conectarea rețelelor de gaze naturale și energie electrică din cele două țări
- anunțul făcut de OPCOM, în luna iunie a acestui an, referitor la deschiderea unei filiale în Republica Moldova;
- precum și preluarea și operarea sistemului de transport al gazelor naturale din Moldova pentru o perioadă de cinci ani de către Vestmoldtransgaz, o companie deținută de operatorul român al sistemului de transport gaze Transgaz și de BERD.
Potrivit unei idei lansate public de Ministerul Energiei din România la începutul acestui an, țara noastră își propune să aprovizioneze în integralitate Republica Moldova cu energie, în viitor. În plus, un parteneriat energetic strâns între cele două țări ar putea aduce beneficii economice și politice pentru ambele părți, fapt susținut recent și de ministrul moldovean al energiei. Necesitatea vine și din faptul că, în prezent, Republica Moldova continuă să fie dependentă de importuri de energie și are nevoie să găsească soluții durabile pentru a-și asigura aprovizionarea cu gaz și energie electrică atât pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung, iar România reprezintă o sursă accesibilă și sigură. Ideea ca România să devină principalul furnizor de energie electrică pentru Republica Moldova este fezabilă, dar nu este în totalitate realizabilă pe termen scurt, în ciuda unor succese de etapă. Pentru ca un astfel de proiect să devină realitate, trebuie abordată o serie întreagă de provocări.
Potențialul energetic al României
Oficial, țara noastră are capacități instalate de producție de energie electrică de peste 18.000 MW, ceea ce nu numai că excede cererea internă (aproximativ 6.500 MW în medie, la nivel orar, sau aproximativ 9.000-9.500 MW în orele de vârf de consum), dar ar putea acoperi și consumul Republicii Moldova (de aproximativ 500 MW în medie, la nivel orar, pentru malul drept al Nistrului, respectiv zona guvernată de Chișinău, sau 1.000 MW pentru toată țara, incluzând și zona separatistă Transnistria).
Însă, în practică, această capacitate instalată se traduce cu greu, ori deloc, în producție propriu-zisă, deoarece sistemul energetic românesc are limitările sale. Astfel, capacitatea reală de producție de energie electrică a României ar ajunge de fapt la un maximum de 8.500 MW – care, în anumite momente, poate fi insuficientă pentru funcționarea sistemului energetic național.
- Aproape 2.000 MW sunt indisponibili din start din sistem, potrivit datelor Transelectrica, pentru că o parte din energia electrică produsă este folosită pentru funcționarea tehnică a centralelor electrice și nu mai ajunge în sistemul național. O altă cauză o reprezintă degradarea în timp a unităților de producție, care nu mai pot atinge capacitatea maximă la care au fost construite.
- Există situații în care trebuie să scoatem din calculul mixului energetic 3.000 MW din surse eoliene și 1.500 MW din surse fotovoltaice, deoarece ele pot fi indisponibile complet din cauza naturii și a intermitenței acestor tipuri de producție.
- Iar alți cel puțin 3.000 MW din surse hidro, cărbune și hidrocarburi pot fi de asemenea inutilizabili, reprezentând incapacitatea acestor unități de a funcționa la putere maximă instalată din cauza vechimii sau a lipsei condițiilor optime de funcționare (precum un nivel scăzut al apei în bazinele și lacurile de acumulare, un nivel scăzut de apă în râuri, o proastă calitate energetică a cărbunilor folosiți).
Capacitatea transfrontalieră a României (pentru import și export) joacă și ea un rol important în asigurarea necesarului de energie electrică, iar potrivit datelor Transelectrica, aceasta va atinge 3.400 MW până la finalul acestui an și va urca până la 7.000 MW până în anul 2030. În plus, pentru a deveni exportator de energie în regiune, România ar trebui să folosească această capacitate transfrontalieră preponderent pentru export, astfel încât să nu pună presiune pe cerere și să nu depindă de țările vecine pentru import.
Prin urmare, pentru a putea asigura energie electrică și pentru țara vecină, România are nevoie de noi capacități de producție, bazate atât pe surse regenerabile, care să nu fie poluante, dar și convenționale, pentru stabilitatea sistemului energetic în anumite momente de necesitate.
Beneficiile pentru Republica Moldova
Republica Moldova se află în prezent într-o situație dificilă din punct de vedere energetic. Fără producția de energie electrică furnizată de MGRES (Centrala termoelectrică de la Cuciurgan, aflată în Transnistria), țara nu ar putea să-și acopere de una singură necesarul de consum. În plus, în actualul context geopolitic dificil, Republica Moldova depinde și de gazul rusesc, pe care îl folosește ca să mențină activă centrala din Transnistria. Însă o schimbare a actualilor săi furnizori instabili de energie cu alții mai siguri, precum România, ar reprezenta un pas înainte pentru dezvoltarea economică și socială a țării.
Republica Moldova ar rămâne în continuare dependentă energetic, fapt ce menține anumite dezavantaje, dar o colaborare cu România ar aduce în schimb mai multe beneficii, printre cele mai importante numărându-se:
- Diversificarea surselor de energie. Republica Moldova ar fi mai puțin dependentă de resursele de energie rusești și ar avea astfel mai multe opțiuni de aprovizionare cu energie electrică. Acest lucru ar reduce deficitul energetic în perioade de vreme extremă sau în situații de criză, cum au fost cele de la finalul anului trecut.
- Accesul la o sursă sigură de energie, cu emisii reduse de carbon. România are un mix energetic echilibrat, format atât din surse convenționale stabile, cât și cu o pondere semnificativă (și în creștere) a energiei regenerabile, iar acest lucru ar aduce emisii de carbon scăzute și în sistemul energetic moldovenesc.
- Apropierea de Uniunea Europeană și modernizarea legislației. Prin intensificarea pe mai departe a relațiilor economice cu România, Republica Moldova s-ar apropia și mai mult de UE, iar acest lucru ar putea duce la o adaptare mai rapidă și eficientă a legislației moldovenești la cea europeană (începând cu transpunerea pachetelor energetice ale UE și a normelor comune pentru piața de energie electrică). În plus, o încredere mai mare a UE în Republica Moldova ar putea aduce și noi investitori europeni, care să contribuie la economia statului și la dezvoltarea pieței locale de energie.
- Dezvoltarea și modernizarea infrastructurii energetice. Pentru a facilita importul de energie electrică din România, Republica Moldova trebuie să investească în modernizarea infrastructurii sale energetice. Aceasta va duce la îmbunătățirea rețelei electrice și a capacității de transport de electricitate, cu beneficii pe termen lung pentru stabilitatea și eficiența sistemului energetic. În acest sens, este important de menționat faptul că există deja proiecte demarate (precum extinderea stației electrice de 400 kV de la Vulcănești), care vor contribui la dezvoltarea infrastructurii energetice a Republicii Moldova, în special după ce schimburile comerciale de energie electrică între cele două țări au devenit posibile începând cu luna august a anului trecut.
Principalele provocări
Pentru ca un astfel de proiect să devină realitate este nevoie de investiții majore în infrastructura moldovenească, de armonizarea legislației în domeniu, de sprijin politic (local și la nivel european) și de cooperare între actorii din piețele de energie din ambele țări.
În prezent, există riscuri vizavi de dependența energetică a Republicii Moldova, care este strâns legată de Rusia și de conduita acesteia în plan internațional. Situația energetică a țării vecine este îngreunată și de situația regiunii separatiste Transnistria, care complică eforturile Republicii Moldova de a stabili o conexiune energetică directă cu alte state europene. Această regiune, deși nerecunoscută internațional, folosește gaz rusesc și se bazează doar pe producția locală de energie electrică, iar o deconectare completă a Republicii Moldova de Rusia ar expune regiunea la riscuri importante.
Totodată, România exportă în prezent energie electrică în Republica Moldova prin zona Vulcănești, care este direct legată de Transnistria, iar abia de acolo energia electrică circulă mai departe către partea dreaptă a Nistrului. Astfel, o primă etapă în consolidarea independenței țării vecine este cea de creștere a numărului de zone de interconectare la graniță a sistemului energetic direct cu România, iar punctul de interconexiune din Vulcănești să fie redirecționat către Chișinău. Din fericire, există o serie de proiecte deja demarate, care dau speranță că dependența Republicii Moldova de Rusia va putea fi redusă în următorii ani.
Separat de aceste aspecte, o altă provocare o reprezintă capacitatea României de a susține energetic ambele țări. Deși în prezent acest lucru este fezabil, dar nu sigur pe deplin și în orice moment (deoarece exportul către Republica Moldova depinde de cererea internă de energie, care trebuie să fie redusă), următorii ani ar putea face realizabil acest proiect, în special ținând cont de planurile României de a-și crește capacitatea de producție de energie din surse regenerabile (cu 6.900 MW până în 2030, potrivit Planului Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice 2021-2030) și nucleare (prin construcția reactoarelor 3 si 4 de la Cernavodă, a reactoarelor modulare mici și retehnologizării unităților 1 și 2 de la Cernavodă). Nu în ultimul rând, aspectele economice privind costul energiei electrice vor fi de asemenea importante, deoarece prețul energiei livrate în sistem depinde de sursele care sunt pornite pentru a o produce.
În final, este important ca factorii decizionali din ambele țări să aibă ca prioritate consolidarea securității energetice în regiune, iar România are toate atuurile necesare pentru a conduce acest demers. Întotdeauna vor exista evenimente și factori neprevăzuți care vor influența piețele în sens negativ, însă rămân câteva elemente constante care, indiferent de context, vor aduce stabilitate în sistemul energetic: resursa umană de cea mai înaltă calitate, investițiile în infrastructură energetică și investițiile în surse diversificate de producție de energie.
Articol realizat de Lucian Pamfile și George Tecușan, alături de echipa de proiect Energy101 – FEL România, formată din Alisa Fleancu, Andrei Nistoreanu, Bogdan Roşca, Cezar Axintescu, Daniel Pascale, Daniela Goreacii, David Robert, Luminiţa Ioana Vlaicu, Mihai Armăşel, Georgian-Florentin Albu, Livia Marica, Olivian Savin, Radu Răuţă, Răzvan Cristian Varlam, Sabina Strimbovschi, Silviu Tiron, Ştefan Gaftonianu, Tatiana Fiodorov, Teodora Mîndra şi Vasi Vâlcu.
Lucian PAMFILE este un tânăr profesionist cu experiență dovedită în planificarea și gestionarea portofoliilor de energie, a activităților integrate și proiectelor digitale. Este doctorand al Academiei de Studii Economice din București, în cadrul Școlii Doctorale Administrarea Afacerilor, domeniul său de cercetare fiind “tranziția energetică”, iar tot aici a parcurs și programul masteral Energy MBA. În prezent este Șef Serviciu Short Term Power în cadrul companiei ENGIE România, preluând conducerea activității de prognozare, notificare și tranzacționare a energiei electrice pe piețele pe termen scurt în anul 2019, după doar 4 ani de când a intrat în companie. În tot acest timp, Lucian s-a implicat activ în dezvoltarea de proiecte în cadrul companiei, mai ales pe palierul digitalizării, fiind și unul dintre corespondenții de inovație din cadrul acesteia. El este și un membru activ al societății civile, începând să facă voluntariat încă din timpul liceului: a fost reprezentant al elevilor din Brașov în Consiliul Național al Elevilor, voluntar la Fundația Tineri pentru Tineri, reprezentant al studenților în Senatul Universitar al SNSPA București, trainer pe subiecte de interes pentru tineri și este membru al programului de tineret al Comitetul Național Român al Consiliului Mondial al Energiei (CNR-CME), Future Energy Leaders (FEL) România din anul 2021.
George-Andrei TECUȘAN este absolvent al Universității Politehnica București, cu o licență și un masterat în Inginerie Aerospațială și, respectiv, Inginerie Industrială. Pregătirea academică a fost consolidată, în zona de energie, la École polytechnique din Paris, cu un masterat axat pe energii regenerabile și tranziție energetică. Experiența profesională este acumulată în România și în Franța, în cercetare şi dezvoltare, analize de piață și business development, pe diverse tehnologii: energie solară, eoliană și gaze verzi. În prezent, George face parte din echipa ENGIE România, în calitate de business development engineer. S-a alăturat comunităţii FEL România în noiembrie 2022.
.png)
