Autor: Ing. M. Beznoska
Deși folosirea unităților de măsură legale și, în mod particular, a unităților de măsură legale din domeniul energiei este strict reglementată atât la nivel european cât și prin legislația națională, utilizarea nelegală a ”gigacaloriei” situează România în afara consensului legislativ european. Paradoxal, sintagma ”gigacalorie” este frecventă în actele oficiale emise de Guvern, de autoritățile de reglementare din domeniul energiei și respectiv al serviciilor publice de gospodărie comunală, de primării, respectiv în tranzacțiile comerciale ale producătorilor și furnizorilor de energie termică, în mass-media, etc. În mod firesc se pune întrebarea de ce se persistă și în prezent în această neconformitate gravă în raport cu cerințele metrologiei europene și naționale, în condițiile în care această unitate de măsură a fost eliminată la nivel european încă din 1978?
Plecând de la principiul de drept ”Nemo legem ignorare censetur”, potrivit căruia se prezumă că toată lumea cunoaște legea și nimeni nu poate fi apărat de răspundere invocând necunoașterea prevederilor ei, se prezintă în continuare istoricul adoptării unităților de măsură legale din domeniul energiei în legislația europeană și națională, inclusiv modul defectuos de armonizare a legislației naționale la evoluția legislației europene.
La nivel european, Directiva 71/354/CEE privind apropierea legislațiilor statelor membre relative la unitățile de măsură, intrată in vigoare la 21.10.1971 și abrogată la 01.10.1981, a fost singura și ultima directiva europeană în care s-a regăsit în mod oficial termenul ”calorie”. Chiar prin Directiva 71/354/CEE au fost reglementate următoarele:
• conform art.1, la nivelul UE, începând cu data de 27.10.1971 și până în prezent, unitatea de măsură legală a S.I. pentru cantitatea de energie termică este ”Joule” iar pentru putere este ”watt”, statele membre având obligativitate de a transpune aceste dispoziții în legislația lor națională până la 31.12.1977;
• conform art.1 al.1, începând cu 1 ianuarie 1978, toate statele membre UE au eliminat in mod definitiv ”caloria” împreună cu multiplii ei din lista unităților de măsură legale pentru măsurările din domeniul energiei termice.
• conform art.2, obligațiile referitoare la unitățile de măsură legale privesc atât utilizarea mijloacelor de măsurare (contoarelor de energie termică), măsurările făcute cât și indicațiile de mărime exprimate în unități de măsură (indecșii de consum utilizații la facturarea consumurilor de energie termică).
Directiva 80/181/CEE privind apropierea statelor membre referitoare la unitățile de măsură și de abrogare a Directivei 71/354/CEE, cu modificările și completările ulterioare prin Directivele 85/1/CEE; 89/617/CEE/,1999/103/CE și prin Directiva 2009/3/CE, a menținut decizia anterioară din Directiva 71/354/CEE, conform căreia unitatea de măsură legale a S.I. pentru cantitatea de energie termică este ”Joule” iar pentru putere este ”watt”.
Se menționează particularitatea conceptului global european care încă din 21.12.1979, a reglementat prin Directiva 80/181/CEE obligativitatea implementării unităților de măsură legale în mod simultan în cele trei subdomenii: utilizarea mijloacelor de măsurare, măsurărilor efectuate și indicațiilor de mărime exprimate în unități de măsură. Se insistă asupra evoluției în timp a prevederilor art. 2 din Directiva 80/181/CEE plecând de la varianta inițială din Directiva 80/181/CEE: ”obligația ce decurge de la art.1 (referitoare la unitățile de măsură legale) privesc utilizarea mijloacelor de măsurare, măsurările făcute și indicațiile de mărime exprimate în unități de măsură, în scopuri economice, de sănătate publică, de siguranță publică sau în scopuri administrative” la generalizarea absolută în textul din varianta consolidată în prezent, ca urmare a modificărilor aduse prin Directiva 2009/3/CE de modificare a Directivei 80/181/CEE privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la unitățile de măsură:
”Obligațiile care decurg din articolul 1 se referă la instrumentele de măsură utilizate, la măsurătorile realizate și la indicațiile de cantitate exprimate în unități de măsură.”
Aceasta înseamnă că, la nivel UE, pentru domeniul energiei termice, utilizarea unităților de măsură legale kWh, MWh, MJ sau GJ este obligatorie atât pentru contoarele de energie termică și pentru indecșii înregistrați la măsurările efectuate cât și pentru indicațiile de cantitate exprimate în unitățile de măsură legale pentru cuantificarea consumurilor de energie termică.
La nivel național, începând cu data de 09.02.1979, de când a intrat în vigoare Legea metrologiei nr. 27/1978 adoptată în Republica Socialistă România, unitățile de măsură legale în domeniul energiei au fost considerate atât unitățile de măsură derivate ale Sistemului Internațional: ”gigawatt, megawatt, kilowatt” cât și unitățile de măsură din afara S:I ” caloria, kilocaloria, megacaloria și gigacaloria”. Din punct de vedere metrologic,”caloria, kilocaloria, megacaloria și gigacaloria” au fost considerate de Legea metrologiei nr. 27/1978 drept unități de măsură legale în România doar 13 ani și jumătate, până la data de 28.08.1992, adică până la intrarea în vigoare a OG nr. 20 /1992 privind activitatea de metrologie.
Începând cu data de 28.08.1992 și până în prezent, conform OG nr. 20/1992 privind activitatea de metrologie, aprobată și modificată prin Legea nr. 11/1994, cu modificările și completările ulterioare (prin Legea nr. 211/1998; Legea nr. 212/1998; OG nr.104/1999; Legea nr. 572/2001; Legea nr. 178/2003; Legea nr. 98/2004; OG nr. 25/2007 și OG23/2010), unitatea de măsură legală a energiei a fost nominalizată Joule, simbol J și respectiv pentru putere Watt, simbol W, ca unități de măsură SI derivate.
În conformitate cu prevederile art.3 din OG nr. 20/1992 privind activitatea de metrologie, cu modificările și completările din 1992 și până în prezent, se prevede că sunt supuse în mod obligatoriu controlului metrologic al statului doar mijloacele de măsurare și măsurările din domeniul de interes public, fără a fi cuprinse și indicațiile de mărime în această obligație.
Deși este membră UE din 01.01.2007 și în această calitate a adoptat alături de
celelalte state din UE Directiva 2009/3/CE de modificare a Directivei 80/181/CEE privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la unitățile de măsură, România n-a întreprins până în prezent nici-o acțiune de armonizare a textului OG nr. 92/1992 privind activitatea de metrologie cu prevederile art. 3 din varianta consolidată a Directivei 80/181/1992 .
Conform art. 4 din HG 1487/2009 pentru modificarea si completarea HG nr. 755/2004 privind aprobarea unităților de măsură legale, începând de la 01.01.2010 s-a realizat transpunerea în legislația națională a Directivei nr. 80/181/1992 cu modificările și completările viitoare. HG 755/2004 privind aprobarea unităților de măsură legale, modificată prin HG 1487/2009 menționează că unitățile de măsură legale privesc mijloacele de măsurare utilizate, măsurările efectuate și indicațiile de mărime exprimate în unități de măsură. Anexa nr. 1 la HG 755/2004 menționează pentru energie, lucru mecanic și cantitate de căldură ”Joule”, simbol J, iar pentru putere și flux energetic ”Watt”, simbol W, ca unități de măsură SI derivate.
De facto, practica curentă din România relevă și în prezent ignorarea totală a legislației europene și naționale privind utilizarea unităților de măsură legale în domeniul energiei termice. România este singura țară membră UE, în care chiar după 8 ani de la intrarea oficială in UE, unitatea arhaică de măsură a energiei termice ” gigacaloria”, eliminată din legislația europeană de la 01.01.1978 și respectiv din legislația națională de la 28.08.1992, este prezentă în mod frecvent și permanent în textul unor reglementări tehnice oficiale, în documente guvernamentale, în norme de reglementare din domeniul energiei termice și în tranzacțiile comerciale din domeniile de interes public.
Deși din punct de vedere legal, sintagma ”gigacalorie” nu este cuprinsă în lista unităților de măsură legale nici in HG 755/2004 și nici în HG 1487/2009, utilizarea sa neîntreruptă din 1992 și până azi în România nu este îngrădită și nici sancționată nici de Guvern și nici de metrologia legală de stat.
Controlul metrologic de stat din România referitor la utilizarea unităților de măsură legale în domeniul energiei termice s-a rezumat doar la asigurarea aplicării legislației la sfera mijloacelor de măsurare, respectiv a contoarelor de energie termică. Măsurarea cantităților de energie termică furnizate de către operatorii licențiați ai serviciului public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat sunt realizate cu mijloace de măsurare legale, la care exprimarea rezultatului măsurării se face în unități de măsură legale. Dar în mod inexplicabil, deși mijloacele de măsurare și afișarea rezultatului măsurării din domeniul energie termice respectă legislația din domeniul unităților de măsură legale, de regulă, facturile emise de aceștia pentru încasarea costurilor serviciilor oferite menționează cantități de energie termică exprimate exclusiv în ”gigacalorii”, deci prin folosirea unei unități de măsură nelegale.
Astfel, toate facturile de energie termică din România încalcă legislația europeană și națională referitoare la obligativitatea utilizării unităților de măsură legale, respectiv la folosirea unităților de măsură GJ, MWh sau kWh la cuantificarea consumurilor de energie termică.
De regulă, indecși înscriși în facturile de energie termică nu sunt însoțiți de unitățile de măsură aferente. În acest context, facturile de energie termică din România adresate tuturor clienților serviciilor de furnizare a energie termice sunt pur si simplu în situația aberantă și respectiv unică în care cantitatea de energie termică NU corespunde cu diferența indecșilor de consum înscriși în factură. Prin această practică neconformă legislației europene și naționale se încalcă și drepturile cele mai elementare ale consumatorului de energie termică care nu poate să verifice corectitudinea cantităților de energie termică facturate prin calcularea diferenței indecșilor finali și respectiv inițiali înscriși în facturi.
Prin simpla măsură a primăriilor de stabilire și aprobare a prețului energiei termice exclusiv în ”lei/MWh” la stabilirea consumurilor efective facturate de energie termică s-ar putea realiza și alinierea României la cerințele metrologice europene.
Nu mai așa s-ar putea asigura o corelare perfectă cu metodologia practicată deja de auditorii energetici din România de a înscrie în Certificatele de performanță energetică a apartamentelor / clădirilor consumul anual specific de energie în ”KWh/m2an”. Cele două figuri de mai jos reflectă situația aberantă a utilizării simultane în România a două unități de măsură, dintre care doar una este legală pentru consumurile de energie termică.
