Din punct de vedere legislativ şi institutional, Republica Moldova se remarcă cu progrese substanţiale, recunoscute şi în cadrul Comunităţii Energetice – structură din care face parte. La proiectele mari, de infrastructură, evoluţiile sunt sub aşteptări, datorită dificultăţilor de finanţare, duratelor lungi de realizare şi poate a aşteptărilor prea mari, susţine Alexandru Săndulescu, membru al Grupului de experţi internaţionali de nivel înalt în cadrul Misiunii UE de Consiliere în Politici Publice pentru Republica Moldova, Consilier în oficiul Prim-ministrului Republicii Moldova, într-un interviu acordat InvesTenergy , subliniind că sectorul energetic este atractiv din punct de vedere investiţional. În opinia sa, pe termen scurt, sunt realizabile proiecte de utilizare a surselor regenerabile de energie, Republica Moldova având încă potenţial neutilizat.
Alexandru Sandulescu are peste 28 de ani de activitate în sectorul energetic. Timp de șapte ani a fost Director General pentru Politici Energetice în Ministerul Economiei și înainte a condus, șase ani, Departamentul Piața de Energie din cadrul Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei. A fost implicat activ în negocierile de aderare a României la UE și în transpunerea aquis-lui relevant în domeniul energiei şi are experiență internațională în structurile Comunității Energetice din Sud-Estul Europei și în diferite structuri ale Comisiei Europene.
– Dl.Săndulescu,vă mulțumesc că ați acceptat să acordați un interviu pentru InvesTenergy.Faceți parte dintr-un grup de experţi internaţionali de nivel înalt în cadrul Misiunii UE de Consiliere in Politici Publice pentru Republica Moldova şi sunteţi consilier în oficiul Prim-ministrului Republicii Moldova. Ce atribuții aveți în această dublă calitate?
– În cadrul Misiunii sunt 15 consilieri, fiecare pe câte un domeniu, ce asigură consiliere de specialitate primului-ministru, miniştrilor sau şefilor unor agenţii guvernamentale. Ca atribuţii, trebuie să ajutăm autorităţile din Republica Moldova să-şi stabilescă o politică conformă cu angajamentele din Acordul de Asociere, să identificăm cele mai bune şi rapide căi de transpunere a aquisului comunitar, de integrare a pieţei naţionale a Republicii Moldova în piaţa europeană. Pe parte de energie, ca obiective principale ar fi creşterea siguranţei în aprovizionarea cu energie a Republicii Moldova, diversificarea surselor de energie electrică şi gaze naturale precum şi a rutelor de aprovizionare, crearea unor pieţe concurenţiale de energie şi produse energetice, creşterea eficienţei în utilizarea energiei, dezvoltarea durabilă a sectorului energetic naţional şi promovarea surselor regenerabile de energie.
– Care sunt principalele realizări ale Misiunii în Republica Moldova, mai ales pe parte de energie?
– Rezultatele în acest domeniu nu pot fi decât ale unor colective. Pot spune că am avut câte o contribuţie, mai mare sau mai mică, la realizarea primei interconexiuni pe gaze naturale dintre Republica Moldova şi România, la îmbunătăţirea legislaţiei privind piaţa de energie şi privind promovarea surselor regenerabile, la proiectele de creştere a eficienţei în utilizarea energiei.
– La ce proiecte lucrați în prezent și care sunt planurile de viitor?
– Pe parte de infrastructură, la extinderea gazoductului Iaşi – Ungheni atât pe partea Moldovei până la Chişinău, dar şi în coordonarea cu partea română în extinderea acestuia până la Oneşti. Doar atunci când şi aceste lucrări vor fi terminate Republica Moldova va avea o alternativă funcţională în aprovizionarea cu gaze naturale, va putea să aleagă, funcţie de preţul gazului, între furnizori din est şi furnizori din vest. Tot pe parte de infrastructură, sunt implicat în realizarea viitoarelor interconexiuni de energie electrică cu reţeaua electroenergetică europeană, ENTSO-E. Pe parte de legislaţie, contribui la transpunerea Pachetului III privind piaţa internă de energie, la îmbunătăţirea cadrului legislativ şi de reglementare privind promovarea surselor regenerabile şi la transpunerea legislaţiei comunitare privind eficienţa energetică.
– După mai bine de doi ani de când sunteți acolo, cât de mult a progresat Republica Moldova în plan energetic?
– Din punct de vedere legislativ, se poate remarca un substanţial progres, recunoscut şi în cadrul Comunităţii Energetice – structură din care Republica Moldova face parte. A fost transpus Pachetul II privind piaţa internă de energie, s-au transpus o serie de Directive din domeniul eficienţei energetice. Din punct de vedere instituţional, Fondul pentru Eficienţă Energetică a început să funcţioneze, Agenţia pentru Eficienţă Energetică s-a profesionalizat, proiecte finanţate UE precum Energie şi Biomasă au deja rezultate ce se văd în statisticile privind utilizarea surselor regenerabile. La proiectele mari, de infrastructură evoluţiile sunt sub aşteptări, datorită dificultăţilor de finanţare, duratelor lungi de realizare şi poate a aşteptărilor prea mari.
– Republica Moldova trebuie să se orienteze spre alte surse de energie, după ce Ucraina a anunţat, în repetate rânduri, că va sista livrarile din cauza deficitului energetic intern. Principalul furnizor de energie electrică pentru Republica Moldova rămâne, deocamdată, centrala electrică din Transnistria, dar oficialităţile de la Chişinău au declarat că privesc cu interes spre România. Detaliați, vă rog….
– Într-adevar, circa 80 % din necesarul de energie electrică al Republicii Moldova este asigurat de termocentrala MGRES din Transnistria, deţinută de compania rusească InterRAO UES. Restul de 20 % este asigurat din CET-urile din Chişinău şi Bălţi, precum şi două mici hidrocentrale. Problema, ca şi la gazele naturale, nu este dependenţa de importuri ci dependenţa de o singură sursă care prin poziţia dominantă poate impune cu uşurinţă preţul energiei vândute. Soluţia, ca şi în cazul gazelor naturale, constă în construcţia de noi interconexiuni cu reţelele europene concret cu cele din România şi aducerea în concurenţă a furnizorilor europeni alături de cei tradiţionali ce activează în Moldova.
– Pentru Republica Moldova, realizarea interconexiunilor cu reţelele Transgaz şi Transelectrica din România sunt cea mai simplă și eficientă soluție. Se fac pași în această direcție?
– Da, pe 21 mai 2015 a fost semnat la Chişinău de către prim-miniştrii din România şi Republica Moldova un Memorandum de Înțelegere între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul României privind realizarea proiectelor necesare interconectării rețelelor de gaze naturale și energie electrică din Republica Moldova și România. Acest document stabilşte lista interconexiunilor posibile atât pe parte de gaze naturale cât şi de energie electrică, le ierarhizează şi stabileşte un mod de coordonare a realizării respectivelor proiecte de infrastructură. De asemeni, în Planurile de dezvoltare pe 10 ani ale reţelelor de transport energie electrică şi gaze naturale din România sunt prevăzute lucrările necesare interconectărilor Suceava – Bălţi (energie electrică) şi Oneşti – Iaşi (gaze naturale). Pe partea Republicii Moldova, Studiul de Fezabilitate pentru gazoductul Ungheni – Chişinău este în fază finală şi în circa o lună va începe lucrul la Studiul de Fezabilitate pentru interconexiunile de energie electrică, ambele studii fiind finanţate cu sprijinul BERD şi al donorilor.
– A fost aprobată finanțarea prin credit BERD – BEI pentru gazoductul Ungheni – Chişinău ? Când va fi efectiv operational acest gazoduct astfel încât Republica Moldova să aibă o alternativă în volum de 100 % la gazul rusesc?
– Încă nu, Analiza de impact social şi de mediu va mai dura până în octombrie 2015 datorită etapelor obligatorii de consultare publică, după care va putea fi aprobată finanţarea. Lucrările ar putea dura până la sfârşitul anului 2017 în mod optimist. Alternativă reală la gazul rusesc va fi doar după ce şi lucrările complementare din România se vor finaliza, respectiv gazoductul Oneşti – Iaşi şi cele două staţii de comprimare prevăzute pe traseu.
– Ce proiecte sunt viabile pe termen scurt pentru Republica Moldova pe parte de energie?
– Pe termen scurt, sunt realizabile proiecte de utilizare a surselor regenerabile de energie, Republica Moldova având încă potenţial neutilizat. O nouă Lege a surselor regenerabile este în dezbatere în Parlament, Lege ce prevede un sistem modern de alegere a investitorilor, printr-un mecanism de licitaţie. Practic fiecare potenţial investitor propune o valoare a tarifului fix la care este dispus să realizeze investiţia, iar investitorii sunt selectaţi în ordinea crescătoare a propunerilor.
– Este Republica Moldova atractivă din punct de vedere energetic? Daca da, exemplificați. Deține subsolul Republicii Moldova rezerve de ţiţei şi gaze naturale?
– Este dificil de spus dacă în subsolul Republicii Moldova se găsesc sau nu rezerve semnificative de hidrocarburi. Cert este că în zona de sud se exploatează atât ţiţei cât şi gaze naturale de către o mică companie locală. Colegi mai în vîrstă mi-au povestit că prin anii ’60 s-au efectuat prospecţiuni cu rezultate deosebit de bune, dar datele s-au pirdut prin arhivele sovietice. Si aici ar fi utilă o preluare a experienţei din România, cu o Lege a petrolului clară şi o Agenţie guvernamentală specializată pe modelul ANRM-ului românesc. O altă zonă investiţională ar fi producerea de energie electrică din surse regenerabile dar şi o centrală pe gaze capabilă să asigure echilibrarea sistemului. Datorită dificultăţilor de echilibrare, nu pot fi instalaţi mai mult de 120 – 150 MW în surse regenerabile necontrolabile (eolian, solar), conform estimărilor Moldelectrica.
– Care sunt sfaturile dvs.pe linie de politică energetică pentru premierul Republicii Moldova?
– Gândirea în perspectivă, pregătirea Republicii Moldova încă de astăzi pentru tabloul energetic regional ce se prefigurează către anul 2020 şi după. Tablou în care cele 40 % din importurile de gaze ale UE din Federaţia Rusă ce încă trec prin Moldova vor fi redirecţionate prin Turcia, din Marea Negră va pleca un flux de gaze către România şi poate şi mai departe către vest, iar în zona Balcanilor vor fi mai multe terminale LNG. Accelerarea realizării interconexiunilor cu reţelele de energie electrică şi gaze naturale din UE pentru a avea o alternativă la furnizorii tradiţionali, pentru a crea o concurenţă pe piaţă benefică consumatorilor, pentru a ceaşte nivelul de siguranţă în alimentare. Valorificarea poziţiei geografice a Republicii Moldova şi creşterea rolului de punte între sistemele electroenergetice din Europa şi Eurasia. Transpunerea legislaţiei europene în domeniul energiei ţinând seama de particularităţile Republicii Moldova şi de cele mai bune practici din ţările mai recent aderate la UE.
– Îl reprezentanți pe primul ministrul al Republicii Moldova în relațiile cu autoritățile române pe teme de energie? Dacă da, cu cine v-ați întâlnit din partea române și care a fost tema discuțiilor?
– Nu, rolul meu este strict de consiliere şi nu de reprezentare. Am însă frecvente întâlniri informale cu factorii de decizie din România, atât la nivelul ministerelor cât şi al companiilor Transelectrica şi Transgaz, cu rolul de a facilita comunicarea şi a armoniza poziţiile părţilor.
– Electrica s-a arătat interesată să intre pe piaţa de distribuţie a energiei din Republica Moldova, printr-o achiziţie, întrucât rata de rentabilitate este ridicată, dar o astfel de decizie depinde de orientarea pro-europeană a autorităţilor de la Chişinău, potrivit declarațiilor directorului general al companiei, Ioan Roşca.S-au făcut demersuri în acest sens?
– Sectorul energetic din Republica Moldova este atractiv din punct de vedere investiţional. Pe parte de distribuţie şi furnizare, rata de colectare este de 100 %, tarifele de distribuţie se calculează pe baza unei metodologii de tip “price cap” pe perioade de reglementare de 5 ani ce prevede rate de rentabilitate mai bune decât în România. GasNatural Fenosa realizează aceste activităţi pe circa două treimi din teritoriul Moldovei încă din anul 2000, deşi pe atunci nu era clară orientarea pro-europeană. Despre demersurile Electrica cred că cei mai în măsură să furnizeze informaţii sunt chiar cei de la Electrica.
– Vă mulţumeesc!
.png)
