Silvia VLĂSCEANU, ACUE: Programele de investiții ale operatorilor de distribuție sunt limitate de politica socială a statului, care are la bază aceleași principii de 25 de ani!

Publicat pe Categorii Interviuri InvesTenergy, Semnal
Prima Pagina Actual Semnal Silvia VLĂSCEANU, ACUE: Programele de investiții ale operatorilor de distribuție sunt limitate de politica socială a statului, care are la bază aceleași principii de 25 de ani!
  • În România, circa o treime din pierderile pe joasă tensiune reprezintă furturi de energie. În țările UE, procentul furturilor de energie este sub 1%

 “Programele de investiții ale operatorilor de distribuție sunt limitate, acesta fiind strâns legate de politica socială a statului, care se bazează pe aceleași principii de acum 25 de ani. Faptul că nu avem definit în acest moment un consumator vulnerabil care să beneficieze în mod real de un sprijin din partea autorităților, astfel încât factura să fie suportabilă, se repercutează asupra investițiilor din sectorul de distribuție a energiei electrice și gazelor naturale”, a declarat Silvia Vlăsceanu, Director Executiv ACUE, într-un interviu acordat InvesTenergy. Mai mult, o problemă a distribuitorilor de energie electrică este cea a furturilor de energie, un fenomen îngrijorător nu numai în domeniul energiei, ce este desori justificat prin nivelul de sărăcie și educație, dar care pune în pericol inclusiv securitatea sistemului electroenergetic, subliniază Silvia Vlăsceanu, atrăgând atenția că “circa o treime din pierderile pe joasă tensiune reprezintă furturi de energie”. Despre problematica sectorului de distribuție de energie și gaze, strategie energetică, provocări în energie, precum și aspecte de ordin legislativ, puteți citi în Interviul acordat de Silvia Vlăsceanu, Director Executiv ACUE.

speaker_vlasceanu

–  Cum se prezintă piața de energie în 2016? Care este situația pe partea de distribuție energie și gaze?

–  Este o întrebare complexă, o provocare să sintetizezi cum se prezintă piața de energie electrică și gaze naturale în România. Încerc acest exercițiu, să văd piața energiei în ansamblui ei de la resurse până la client. Am lucrat mulți ani în domeniul legislativ și dacă în urmă cu 16 ani legislația era clară, concisă și puteai să o înțelegi (este adevărat că România nu era stat membru UE), din 2000 încoace situația în plan legislativ s-a schimbat radical. Începe implemementarea primului act normativ în domeniul energiei, dispar Renel, Conel, intră în vigoare ordonanțele de înființare a ANRE , respectiv ANRGN și legiel din 2003 în domeniul energiei electrice, gazelor naturale, petrolului, minelor. Practic, din acel moment încep să funcționeze ANRE și ANRGN creând cadrul legislativ secundar dedicat sectorului energetic. Se dă startul procesului de privatizare, care deși gândit inițial pe un anumit făgaș, inclusiv în sectorul de producere a energiei electrice, se merge într-o direcție accelerată în domeniul distribuției, motivele fiind de natură politică, legate de procesul de aderare la UE. Faptul că s-au stopat privatizările în segmental de producere a energiei electrice, efectele/consecințele se văd în prezent. Procesul de privatizare distribuție – producție ar fi trebuit să meargă în paralel.

În același timp, legislația primară a devenit din ce în ce mai stufoasă, pe fondul unor schimbări successive. Este adevărat că, la nivel european, au apărut pachetele 1,2 si 3 pe care am fost obligați să le preluăm și, ca o părere personală, foarte multe acte normative în domeniul legislativ primar sunt mai mult traduceri și preluări ale pachetelor legislative europene și mai puțin transpuneri și adaptări la specificul național. În prima etapă, le-am adoptat  în mafre grabă pentru că aveam un termen, care, ca de obicei, se apropia mult prea repede, apoi s-au văzut efectele și, am încercat să le adaptăm specificului național. Lucrul acesta a dăunat pentru că orice schimbare de legislație dă senzația de impredictibilitate, de instabilitate și, deloc neglijabil o implicare accebtuată a factorului politic. Toate acestea și-au pus amprenta asupra dezvoltării sectorului energetic, din păcate.

Asistăm azi la un sector de producție în care statul nu a investit după 1990 încoace, singura capacitate energetică nouă este privată și vine într-un moment când legislația a permis să se utilizeze gazul la un preț rezonabil de catre un producător integrat pe vertical, cu instalații de 50-60 de ani, tehnologii cu randamente mult sub media unor echipamente similare dinafară. Pe de altă parte, operatorul de transport unic al statului ar fi trebuit să meargă pe o linie independentă în ceea ce privește investițiile. Constatăm că statul trebuie să-și ia partea leului în detrimentul investițiilor, lucru care s-a văzut în ultimii ani. Operatorul de transport trebuie să respecte o legislație europeană mult mai strictă, sperăm să-și desfășoare activitatea pe principia economice, financiare și de guvernanță corecte, cu atât mai mult cu cât este certificat de o autoritate europeană.

În sectorul de distribuție a energiei electrice, privatizările au fost demarate în urmă cu 12 ani. Din motive de politică națională, pentru a menține un preț rezonabil la clienții finali, în special pentru populație, sunt influențate puternic programele de investiții ale operatorilor de distribuție, acesta fiind strâns legate de politica socială a statului, care în ultimii 25 de ani nu a fost orientate corect, în foarte multe cazuri. Faptul că nu avem definit în acest moment un consumator vulnerabil care să beneficieze în mod real de un sprijin din partea autorităților astfel încât factura să fie suportabilă se repercutează asupra programelor de investiții care sunt plafonate pentru  menținerea unui preț prestabilit de factorul politic. Consider că indirect aceste influențe se văd în activitatea operatorilor privați care sunt blamați, dar constrânși, încorsetați în reguli stabilite de clasa politică pentru a nu escalada/depăși un prag la prețul energiei pentru populație.

–  Așa cum ați menționat, operatorii de distribuție sunt blamați pentru facturile mari la energie, creșteri de prețuri puse pe seama pierderilor din rețele. Cum au preluat investitorii rețelele, ce au făcut, se putea mai mult și mai bine în constrângerile date?

–  Situația este identică la operatorii privați și la cei de stat. La momentul privatizării, cei interesați nu au analizat pe teren starea tehnică reală a instalațiilor. Au luat de bun ce li s-a prezenatat în documente, puțini au fost cei care au verificat punctual pe teren. După privatizare, când au intrat efectiv în instalații și și-au început activitatea s-a dovedit că realitatea este alta. A nu se înțelege că autoritățile au vrut să-i înșele, nu acesta este sensul, operatorul cu capital de stat a prezentat respectivele dateautorităților are le-au preluat ca atare. După vechiul obicei, învățați să poleim, să dăm o spoială înainte. Practic, la vremea respectivă, raportările erau făcute să dea bine. Dincolo de acest aspect, pînă în 1990 s-au facut investiții la nivelul tehnologic al perioadei respective, eram o piață închisă, nu beneficiam de realizările progresului tehnologic la nivel mondialnvestițiile se făceau cu surse proprii, având însă specialiști foarte buni. După 1990 investițiile au avut de suferit în acest domeniu, știm cum s-a implicat statul în modernizarea și întreținerea propriilor active! Operatorii de distribuție au plecat de la o situație diferită față de cea din raportări, au venit cu programe de investiții pe care au trebuit să le ajusteze pe măsura realității. Nu se pune problema că nu ar avea capacitatea financiară de a face investiții, să fim conștienți de faptul că investiții, pe de o parte, nu se pot face peste noapte pentru că s-ar repercuta automat în prețul plătit de către clienții finali. Investițiile trebuie permanent corelate cu gradul de suportabilitate al prețului de către client. Pe de altă parte, ANRE limitează investițiile operatorilor din acest motiv și nu numai.

–  Care este soluția?

–  Programele de investiții ar putea fi corect redimensionate dacă politica socială ar fi corectă în sensul în care ar fi sprijiniți clienții rezidențiali care au nevoie într-adevar de ajutor să plătească facurile, fiind în pragul sărăciei energetice sau că se află în sărăcie față de combustibil. Ne lovim de aceeași situație: majoritatea ajutoarelor au fost date mai mult pe criterii electorale, fiind încurajată, în mai multe cazuri, nemunca.

–  În factura la energie pentru clienții finali, tarifele de distribuție au cea mai mare pondere. Vă rog să explicați…

–  Românii plătesc un preț al energiei printre cele mai mici din Europa. Este adevărat că o pondere mare o au tarifele de distribuție. Din tariful de distribuție, o parte se duce în aval către transporator. Indiferent de câtă cantitate de energie se transportă, cheltuielile de mentenanță și costurile cu oamenii care sunt în spate sunt constante. Operatorii s-au eficentizat, disponibilizând personal, cu toate acestea cheltuielile rămân relativ constante, sunt reglementate de ANRE, în tariful de distribuție fiind evidențiate și investițiile.

–  Referitor la pierderile din reţele? Sunt atât de învechite reţelele sau se impun mai multe investiţii? Ar mai fi şi furturile….

–  În energie, pe partea de distribuție sunt 3 nivele de tensiune. Cu cât nivelul de tensiune este mai scăzut, spre joasă tensiune, conform legilor fizicii, pierderile sunt mai mari. Pe lângă acest aspect, apar și alte “legi” și mă refer la sustragerile ilegale și furturile de energie. Este un fenomen îngrijorător nu numai în domeniul energiei, fiind deseori justificate de nivelul de sărăcie și gradul de educație. Se sustrag elemente de siguranță din sistemul de transport și distribuție pentru a fi vândute la fier vechi. De neacceptat și totuși se întâmplă!

–  Care este problema de fond. Operatorii, nu pot să rezolve această situație a sustragerilor și furturilor de energie?

–  Sărăcia e principala problemă, nu putem să o neglijăm. Apoi, legislația este permisivă, este foarte dificil pentru un operator să-și recupereze prejudiciile cauzate de furturile de energie. Fără a emite judecăți în plan juridic, constatăm o disproporție între sancțiuni în funcție de gradul de pericol pe care îl reprezintă un furt. Operatorii se confruntă cu interpretări, în fond cât poți să îl pedepsești pe un cetățean, pe care îl vezi sărac, că a furat energie?! Instanța este cea care poate spune că a fost furt. În rest, operatorul poate merge pe înțelegeri amiabile cu cel prins că a furat.E îngrijorător că nu doar populația se pretează la astfel de gesturi de a consuma fraudulos energie, sunt din ce în ce mai mulți clienți non casnici care fac asta, mă refer la pensiuni, hoteluri, unități de alimentație publică, la care, prin natura activității lor, consumurile de energie sunt semnificative.

–  La cât se ridică pierderile pe linie de furturi?

–  Țin să precizez că ANRE nu recunoaște în totalitate aceste pierderi din furturi, ar însemna să crească tarifele de distribuție! Circa o treime din pierderile pe joasă tensiune reprezintă furturi de energie. În mediecirca 12% este pierderea recunoscuta de Autoritate. Există o repartizare zonală a furturilor, după cum reclamă operatorii. Harta furturilor de energie urmărește zonele de sărăcie ale României. Aceste zone, expuse, cum sunt cele din Moldova, Oltenia sunt identificate de autorități, dar nu se iau măsuri la nivel național.

–  Investitorii se lovesc cu această situație a furturilor și în alte țări unde sunt prezenți?

–  În țările UE, procentul furturilor de energie este sub 1%… Investitorii au reclamat, în repetate rânduri, că atât timp cât nu se merge cu ajutoare țintite către cei care au nevoie, furturile vor continua pentru că nu se pot plăti facturile.

–  Tarifele de distribuţie de energie au fost reduse de ANRE cu peste 14% la începutul anului. Ca urmare, companiile au introdus acţiuni în instanţă pentru suspendarea şi anularea ordinului ANRE 165 din decembrie anul trecut, prin care se modifică metodologia de stabilire a tarifelor pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice. Ce atacă distribuitorii: modificarea metodologiei sau reducerea propriu zisă a tarifelor de distribuţie?

–  Procesele declanșate vizează, în primul rând, modificarea metodologiei. Activitatea de distribuție se desfășoară pe baza unor metodologii aferente perioadei de reglementare, de 5 ani. La începutul fiecărei perioade, se aplică o metodologie aprobată în anul anterior, care ar trebui să rămână neschimbată timp de 5 ani. În baza acesteia, operatorii prezintă Autorității programe de investiții fix  pe 5 ani. ANRE a venit după un an cu prima modificare. Operatorii de distribuție contestă modificarea metodologiei, fiindu-le afectate programele de investiții. Vorbim de investiții semnificative,  sunt programe elaborate pe baza unor analize profunde, aprobate în foruri de decizie. Se dă astfel peste cap activitatea distribuitorilor pe partea de investiții, care trebuie să se adapteze din mers. Unele investiții care erau deja demarate, au fost stopate sau încetinite, ceea ce presupune costuri suplimentare din partea distribuitorilor.

–  Într-un comunicat recent al ACUE, ca urmare a unui Raport de audit al Curții de Conturi care reclamă pierderi uriașe în distibuție, ați anunţat că membrii asociației îşi menţin strategia de investiţii. Îşi îndeplinesc operatorii obligaţiile de investiţii?

–  Categoric, companiile de distribuție de energie electrică și gaze naturale, membre ACUE, își mențin strategia de investiții conform metodologiei actuale. În raportul de audit al Curții de Conturi se fac afirmații eronate la adresa operatorilor de distribuție, fără să li se dea șansa de a comunica cu reprezentanții instituției. Domeniul energetic nu este un domeniu în care să poți mergi pe ce ai auzit, interpretarea metodologiilor elaborate de ANRE – nu știu dacă intră în atribuțiile Curții de Conturi, stabilite prin legea de funcționare, cu referie la cheltuirea banului public. ANRE este o autoritate de reglementare,  care se autofinanțează, nu primește bani de la bugetul de stat și nu știu dacă Curtea de Conturi trebuie să verifice activitatea acestei instituțiii n

–  Raportul de audit al Curții de Conturi pare mai degrabă un raport de control pe piața de energie, cu focus pe ANRE. Se vede expertiza pe energie în acest raport?

–  La o primă citire, senzația care o am este că nu este înțeleasă în totalitate legislația în domeniul energiei. Acest sector funcționează pe baza unei legislații specifice. Sunt legi organice care guvernează acest sector, asupra cărora nu primează alte prevederi legale. Legea energiei este o lege specifică. Pe partea  de reglementări, Parlamentul este singura autoritate care poate cere socoteală ANRE.

Piata de energie trebuie privită ca un ansamblu, de la producător până la client. Avem o întrepătrundere a pieței reglementate cu cea concurențială. Nu funcționează una fără cealaltă. Curtea de Conturi a făcut un control pe piața reglementată fără a avea în vedere modul cum funcționează în totalitate această piață complicată, ce nu poate fi asemănată cu o piață de bunuri oarecare.

–  Cum decurge contorizarea inteligentă în România?

–  Este un trend pe care România trebuie să îl urmeze, tehnologia a avansat foarte mult. Pe de altă parte, procentul de 80 la suta este foarte mare nu numai pentru România, ci și pentru alte țări! Important de reținut este că, fără investiții în rețele inteligente, nu se pot monta contoare inteligente. Este un proces complet de smart greed, smart metering și digitalizare.

–  În Parlament se lucrează la modificarea legislației primare, respectiv Legii energiei și gazelor nr. 123, dar și Legii 220. Vom avea o nouă legislaţie în acest an?

–  La Legea 123, poate sunt unele mici corecturi de operat după 4 ani de aplicare, sesizate de participanții la piață. Este rezonabil ca după 4 ani să vii cu propuneri de îmbunătățire, fără însă a modifica fondul. Nici nu este posibil să umbli la fondul legii, care este transpunerea unei directive în vigoare. Se pot face însă modificări de nuanță. Dau un singur exemplu, care consider că trebuie clarificat: ce înseamnă serviciu universal. Acesta este definit în prezent ca furnizare către client care trebuie să beneficieze de condiții de calitate a serviciului de alimentare cu energie, pe când noi îl vedem ca un drept al consumatorului de a avea alimentare cu energie în condiții de siguranță, calitate și prețuri rezonabile. Este un drept care trebuie să însoțească clientul indiferent de furnizorul pe care îl are la un moment dat.

Referitor la întrebarea dvs., până la 1 iulie cand începe vacanța parlamentară, legea 123 nu va mai fi modificată, cel puțin nu în Parlament. Decizii legate de calendarul de liberalizare, suprataxare, înmagazinare, pot fi luate prin ordonanțe de guven și vor intra în dezbatere parlamentară din toamnă. În ceea privește Legea 220, funcționează un grup de lucru creat la Ministerul Energiei, iar ministerul are drept de inițiativă legislativă, modificări se pot face tot prin ordonanțe de guvern.

–  Considerați că este un moment oportun pentru reintroducerea contractelor bilaterale de energie?

–  În 2012, când a apărut Legea 123, au fost mulți cei care au spus că va fi un blocaj pe piața energiei. Ce constatăm: OPCOM a dezvoltat platforme de tranzacționare, produse noi, piața a funcționat, poate s-a dus prea mult într-o direcție – este însă o altă discuție cât de  mult s-a dezvoltat PZU. Dar piața energiei a funcționat, se pare că nu foarte rău. Nu cred că suntem în acest moment pregătiți să lăsăm la liber contractele bilaterale. După părerea mea, sunt necesare reguli clare. Trebuie să existe o corelare între articolul 23 din legea energiei și platformele care vor continua să existe după 2018 când dispare piața reglementată actuală. S-a dovedit că nu prea știm să alegem calea de mijloc. Am mers dintr-o extremă în cealaltă. Articolul 23 a funcționat, poate a îngreunat, dar în nici un caz nu a blocat piața. Mă tem că modificarea fundamentală a articolului 23 ne va duce într-o altă direcție, extremă. Plus că modificările de fond la Legea 123 trebuie să fie notificate Comisiei Europene, care să le accepte…

–  Revenind la operatorii de distribuţie energie şi gaze, care sunt nemulțumirile acestora privind legislaţia? Taxa pe stâlp, pe monopol …există şanse să fie eliminate?

–  Legat de suprataxare, s-a motivat că ordonanțele de urgență emise de guvern pe acest subiect au aplicabilitate un an. Succesiv, fiecare guvern sau ministru de finanțe le-au tot prelungit. Dacă taxezi industrii, ai controlul asupra a ceea ce colectezi. Este mult mai simplu să colectezi de la 8 operatori de distribuție, 2 operatori de transport, 2 operatori de gaze, care au situații financiare la vedere și care nu pot face șmecherii. Practic, ai siguranța colectării. Astfel, măsura temporară a devenit sursă sigură de finanțare a bugetului de stat.

–  Dar o strategie energetică, putem avea în acest an? Vă întreb pentru că aţi declarat recent că “Strategia energetică poate fi gata până la toamnă, dar nu și-o va asuma nimeni”…

–  Putem să avem o strategie. Oameni inimoși și competenți pun suflet în elaborarea strategiei energetice. Un document care să fie postat pe site pentru observații va fi cu siguranță și, personal, apreciez munca desfășurată de reprezentanții Ministerului Energiei împreună cu specialiștii din sector. Să nu uităm totuși că avem o strategie adoptată în 2007, care este în vigoare și nu pot să nu mă întreb de ce nu a fost aceasta actualizată, știu că au mai fost încercări de a reactualiza strategia…

–  Care sunt, în opinia dvs., provocările în energie? Viitorul energiei în România sună bine?

–  Să zicem peste 10 ani, pe partea de producere – trebuie să ținem cont de dezvoltările tehnologice și să ne asigurăm un mix energetic. Nu putem rezista fără capacități noi de producție. Și dacă păstrăm și trebuie să păstrăm capacitățile care utilizează cărbunele, acestea trebuie să fie moderne și la randamente comparabile cu ce există înafară. Cu siguranță că peste 10 ani și clienții vor fi mult mai educați, vor fi mulți cei care vor produce energie pentru consumul propriu, vor deveni prosumeri, vor da energie în sistemul electroenergetic în corelare cu dezvoltarea tehnologiilor de stocare a energiei. Se fac progrese pe plan mondial în această direcție. În 10-15ani, prețul bateriilor de stocare, inclusiv tehnologiilor care se folosesc, vor scădea cu 50 -70%, devenind astfel mult mai accesibile. În România, legislația nu încurajează acest tip de dezvoltare și de transformare a clientului în prosumer, taxele sunt mari… De viitor este și automobilul electric.

–  Energia din surse regenerabile este de viitor?

–  Categoric, energia din surse regenerabile nu este un moft. Legea a fost foarte avantajoasă, a încurajat mai mult decât trebuie, după cum zic unii. Nu știu dacă este așa. Modificările legislative ulterioare au dăunat, nu faptul că legea a încurajat. Prima lege apare în momentul 2008, dar a început să funcționeze în 2011, odată cu reglementările ANRE. Pe plan mondial au apărut schimbări și, în acest timp în Parlament, funcție de diverse idei, s-a modificat și legislația primară. Nu s-a păstrat linia pe care s-a pornit, după care s-a pornit tăvălugul. 2008 a fost un moment bun pentru stimularea investițiilor printr-o lege atractivă. Când a venit criza, se putea pune stop schemei de sprijin ca în alte țări. Investitorii existenți, intrați în schemă, să respecte legea în vigoare, pentru nou-veniți să se aplice o lege nouă. I-am lovit pe toți retroactiv și asistăm acum la un dezastru. Ce s-a întâmplat în sectorul regenerabilelor a influențat toată piața de energie, asistăm la acuze, la o canibalizare între producători; nu s-ar fi dezvoltat unele piețe mai mult decât trebuie – PZU. Nu este deloc în regulă să învrăjbești participanții la piață…

–  Ce demersuri/inițiative are în curs ACUE?

–  ACUE este o federație patronală care încearcă să mențină un dialog tripartite cu autoritățile și sindicatele. Faptul că programele de investiții se modifică, sunt repercursiuni asupra forței de muncă și activității angajaților companiilor. Pe de altă parte, ne-am declarat permanent deschiderea pentru dialog și colaborare cu autoritățile. Punem la dispoziția tuturor studiile pe care le dezvoltăm și derulăm prin ACUE. Printre preocupările noastre actuale, încercăm să explicăm factura, realizând un studiu cu un consultant internațional. Dezvoltăm un alt studiu privind privind starea tehnică a rețelelor. Suntem în faza de selectar a consultantului, într-un permanent dialog cu ANRE, dorim să fie de ajutor și pentru reglementator, ca atunci când dorește să modifice metodologia în curs să plece de la realitatea și starea în care se găsesc rețelele de distribuție. Și operatorii de transport au în plan un studiu similar.

Un alt studiu la care lucrăm face referie la activitatea operatorilor de distribuție din România și țările membre ale UE, ce înseamnă monopol natural, activitatea de mentenanță. Un consultant care să explice efectele și dezavantajele pe care le-ar avea clientul în anumite situații, care sunt riscurile externalizării unei activității sau dezvoltării unor rețele paralele.

Tot în 2016, avem în atenție studiul inițiat anul trecut – o idee mai veche pe care ANRE a vrut s-o implementeze legată de tariful binom în domeniul energiei electrice, poate și la gaze în anii următori. Nu a fost suficient explicat că introducerea tarifului binom nu înseamnă o creștere a facturii la client, ci o reașezare a costurilor din factură și de optimizare. Oferă practic avantaje clientului în sensul că poate să-și determine dacă este util să mențină sau să ceară o anumită capacitate.

–  Aţi candidat pentru o poziție în Comitetul de Reglementare ANRE. Asistăm la un proces al numirilor de către Parlament, care trenează de mai bine de un an…fără rezultate. Autoritatea funcționează fără un vicepreședinte și 2 membri în Comitetul de Reglementare. Cum comentați?

–  Atunci când am luat decizia de a-mi depune candidatura, am plecat strict de la prevederile legii. Nu există nicio referire în lege că ai nevoie de sprijin politic. Am crezut că primează expertiza, iar factorul politic nu intervine în acest proces, nu influențează procesul de selecție. După toate câte s-au întâmplat și după ce am văzut cum au decurs lucrurile, precum și raportul Comisiilor de specialitate – nu pun la îndoială expertiza și profesionalismul persoanelor propuse, care fiecare posedă un carnet de partid – îmi dau seama că handicapul meu este că nu sunt înrolată politic.

–  Vă mulțumesc!

________________________________

Silvia Vlăsceanu este Director Executiv  ACUE (Federația Patronală a Asociațiilor Companiilor de Utilități din Energie) din 2008. A  fost inspector de concurență în cadrul Consiliului Concurenței între anii 1996 si 2000, consilier parlamentar în cadrul Comisiei pentru industrii si servicii a Camerei Deputaților timp de 14 ani. Silvia Vlăsceanu este doctor în științe ingineresti, specializarea energetică la Universitatea “Politehnica” din București, inginer diplomat în energetică și specialist în economie și marketing, absolventă ASE.

 

 


Publicat de

Cristina Trefaș

Director Editorial

Un comentariu la “Silvia VLĂSCEANU, ACUE: Programele de investiții ale operatorilor de distribuție sunt limitate de politica socială a statului, care are la bază aceleași principii de 25 de ani!”

  1. Nu cei saraci sustrag energie, in majoritate cei care au venituri mai mari (nu spun bogati, ca ar fi prea mult).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*