Se prefigurează ca, în viitor, din toată puterea instalată şi posibil de pus în funcţiune, de 23.500 MW, sectorul termoenergetic pe bază de cărbune va asigura 6.500 MW
Cărbunele din România a fost şi rămâne o sursă esenţială pentru securitatea energetică a ţării, dar la folosirea lui se pun două mari probleme care trebuie rezolvate: costul cărbunelui care ajunge la termocentrale și necesitatea reducerii dioxidului de carbon eliberat în atmosferă în gazele de ardere, a afirmat Iulian Iancu, Președintele Comisiei de Industrii și Servicii din Camera Deputaților, în cadrul unei dezbateri organizate la Palatul Parlamentului privind situaţia mineritului pentru toate substanţele minerale utile din toate bazinele miniere ale României.
Potrivit datelor prezentate de Iancu, se prefigurează ca, în viitor, din toată puterea instalată şi posibil de pus în funcţiune, de 23.500 MW, sectorul termoenergetic pe bază de cărbune va asigura 6.500 MW, sectorul hidro va asigura 6.500 MW, sectorul nuclear va asigura 1.413 MW. Restul de putere va fi asigurat de hidrocarburi şi resurse regenerabile nou intrate pe piaţă. Parcurgem o perioadă de tranziţie în domeniul resurselor energetice, cu încercări de folosire a resurselor regenerabile într-o proporţie din ce în ce mai mare, ca o alternativă la resursele clasice – cărbune, petrol şi gaze.
“Situația actuală arată foarte clar că pentru România cărbunele reprezintă o necesitate, la un nivel care este bine să îl stabilim cu certitudine, luând în considerare astfel de fenomene care se pot repeta: secetă, deci aport hidro redus, lipsă vânt. Sunt factori pe care nu îi putem controla și atunci rezervele de capacitate pe cărbune sunt absolut necesare în condițiile în care respectăm și legislația pe mediu. În această perioadă caniculară, când avem creșteri mari la consumul de energie, respectiv la prețul energiei de bursă, cărbunele a fost de bază pentru acoperirea consumului”, a declarat Doru Vișan, într-un interviu acordat InvesTenergy. De remarcat că, în primele 4 luni, 40% din energia produsă a venit de la termocentrale.
România mai dispune, în prezent, de peste 15 miliarde de tone de rezerve geologice de diverse substanţe minerale utile, ceea ce – potrivit lui Iulian Iancu – reprezintă o potenţială avuţie minerală de aproximativ 250 miliarde de euro, dată de valoarea produselor miniere utilizabile după extragerea şi prelucrarea acestora cu tehnologiile actuale.
Urmare a dezbaterilor parlamentare, s-a concluzionat că se impune un program naţional de cercetare şi cuantificare a rezervelor de substanţe minerale şi posibil de recuperat din toate iazurile şi haldele pe care le avem în teritoriu. Nicio ţară nu poate să-şi permită să nu ia în considerare acest potenţial de metale şi substanţe minerale utile existente în astfel de depozite, a precizat Iulian Iancu, citat într-un comunicat.
Se impune totodată ca, în cazul produselor miniere neenergetice din România, să fie dezvoltate cicluri complete de exploatare – preparare – prelucrare. Președintele Comsiei de specialitate a făcut o remarcă specială cu impact negativ asupra economiei româneşti cu referire la minereurile neferoase care, în prezent, sunt valorificate la export sub formă de concentrate, nefiind parcurse în ţară ciclurile complete de prelucrare metalurgică.
Pentru revitalizarea mineritului este urgentă şi necesară elaborarea unei „Strategii a industriei miniere” şi o „Lege a Minelor” care să corespundă cerinţelor actuale şi care să promoveze şi să consolideze rolul statului român prin instituirea unui sistem stabil, competitiv şi echitabil de taxe şi redevenţe miniere şi rolul companiilor private în promovarea proiectelor, asigurarea finanţării şi managementul activităţii miniere, cât şi de asumare a tuturor responsabilităţilor care le revin odată cu obţinerea licenţelor de exploatare, a concluzionat Iulian Iancu, Președintele Comisiei de Industrii și Servicii din Camera Deputaților.
Într-un comunicat transmis cu ocazia Zilei Petrolistului, ROPEPCA subliniază încă o dată faptul că, în prezent, condițiile de piață și cadrul de reglementare în care se desfășoară activitatea de zi cu zi a petroliștilor români rămân dificile. Studiile arată că taxarea efectivă aplicată industriei de petrol şi gaze din România a crescut de la un an la altul. Concret, nivelul redevențelor și al altor impozite similar (impozitul asupra veniturilor suplimentare obținute ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale, impozitul pe construcții speciale, impozitul aplicat la veniturile rezultate din exploatarea petrolului brut) a crescut în intervalul 2014 – 2016 de la 15% la 17,5%, se precizează în comunicat.
Reprezentanții ROPEPCA insistă pentru măsuri precum modernizarea Legii Petrolului şi a instituţiilor cu atribuţii în domeniu sunt esențiale pentru asigurarea continuității investițiilor în sector, implicit a producției de hidrocarburi.