Temă pentru Guvern: Incompatibilitatea administrator – funcționar public trebuie să dispară

Publicat pe Categorii Esential, Opinii / Analize, Semnal
Prima Pagina Actual Esential Temă pentru Guvern: Incompatibilitatea administrator – funcționar public trebuie să dispară

Autor: Dumitru CHISĂLIȚĂ

Energia este cel mai important sector economic al României, poate chiar printre ultimele sectoare funcționale la parametrii aproape normali. În același timp este sectorul cu una dintre cele mai mari inerții, necesită investiţii mari şi este principalul contributor la poluarea ambientală, încălzirea globală și schimbările climatice. Ministerul Energiei trebuie să se preocupe exclusiv de politicile publice energetice și atât.

index

Înființarea Departamentului pentru Energie, în anul 2012, condus de un ministru delegat, în cadrul Ministerului Economiei, a fost un început timid de recunoaștere a importanței acestei ramuri. La finele anului 2014 s-a înființat Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, deși o”struțo-cămilă”,a fost totuși un pas important al ideii unei entități responsabilă cu realizarea politicilor publice în acest important sector economic. ”Mișcarea Colectiv”, mini revoluția toamnei 2015, a adus primul Minister al Energiei din istoria Romaniei.

După 326 ani de exploatare a cărbunelui, 158 de ani de exploatare a petrolului, 132 de ani de producere de energie termoelectrică, 113 ani de producere de energie hidroelectrică și 106 ani de extracţie a gazelor naturale, România are un Minister al Energiei. Acesta trebuie să realizeze un set de politici publice cu scopul de a crea cadrul adecvat pentru conlucrarea cu mediul social, cel de afaceri şi mediului internaţional. Un astfel de sistem ar putea oferi deopotrivă mediului de afaceri și societăţii civile, pârghiile necesare pentru asigurarea că deciziile care se iau cu privire la acest sector sunt justificate, corecte şi bine documentate (susţinute de studii de impact şi de risc), dar și predictibile.

Un Minister al Energiei era lucrul absolut necesar, dar ca instituție responsabilă cu realizarea politicilor publice în domeniul energiei și participarea la elaborarea politicilor publice în zonele conexe sau interdisciplinare, și anume:

– Definirea si managementul clienților protejați
– Definirea și managementul clienților vulnerabili
– Plan Naţional de Acţiuni cu Privire la Sărăcia Energetică
– Realizarea unui Cod al energiei prin definirea unui cadru unitar de reglementare la nivel sectorial și alinierea/modificarea Directivelor Europene, la particularitățile României
– Alinierea politicilor publice cu cele private in sectorul energetic
– Creșterea productivității muncii în sectorul energetic
– Creșterea eficienței în sectorul energetic
– Integrarea in piata UE
– Asigurare a tranparenței, competitivității și nediscriminării în sectorul energetic
– Implementarea smart metering și smart grid
– Promovarea transportului ecologic (electric, GNCV, hydrogen, biocombustibili)
– Politici specifice dezvoltării energeticii comunităților (microsisteme de co și trigenerare la nivelul imobilelor și cartierelor, energie regenerabilă produsă local, biogaz, biomasă, deșeuri vegetate, gaze de joasă presiune, gaz manufacturat, extragerea şi utilizarea energiei termice si cinetice a fluidelor care circulă prin conducte sau canale, imobile zero-energetic, interschimbabilitatea și dualitatea combustibililor)
– Dezvoltarea metodelor de stocare a energiei (celule cu hidrogen și pile de combustie, hidrocentrale cu acumulare prin pompaj)
– Asumarea funcției de Planificare, Prognoză și Monitorizare Energetică
– Creșterea eficienței energetice
– Explorarea și exploatarea resurselor neconvenționale
– Programe de monitorizare a infrastructurii critice
– Dezvoltare capacitățiilor de stocare a energiei
– Dezvoltarea capacității de producere a energiei cu emisii reduse de carbon (nuclear, gaze naturale)
– Dezvoltarea capacităților de producție E-SRE (cu accent pe biomasă, geotermal, hidro)
– Reengineringul infrastructurii și capacităților de producție într-o abordare unitară cu părțile interesate
– Politici pentru susținerea descoperirii de noi resurse on și off shore de petrol, gaze, resurse de carbine
– Creșterea gradului de recuperare a resurselor, îmbunătățirea proceselor operaționale
– Dezvoltarea capacităților de producție existente și noi capacități de producție
– Identificarea de noi surse de import și facilitarea acesului la acestea
– Asigurarea pe termen lung a unui grad mare de independență față de sursele de import
– Interconectarea cu sistemele energetice din țările învecinate.

Ministerul Energiei trebuie să funcționeze ca Autoritate Competentă, în domeniul Securității energetice, a coordonării și armonizării dispecerizării energiei intersectoriale:

– Autoritatea Competentă pentru garantarea securității aprovizionării cu gaze naturale (Ministerului Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri a fost numit prin HG 42/2015 ca Autoritate Competentă pentru aplicarea Regulamentului (UE) 994/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010 privind măsurile de garantare a securităţii aprovizionării cu gaze natural)
– Autoritatea Competentă pentru coordonare, constituire, menţinere, control şi supraveghere a stocurilor minime de țiței și produse petroliere (Departamentul pentru Energie a fost numit prin Legea 360/2013 ca Autoritate Competenta pentru coordonare, constituire, menţinere, control şi supraveghere a stocurilor minime de țiței si produse petroliere)
– Autoritatea responsabilă cu conformarea anumitor termocentrale (S.C. Complexul Energetic Craiova S.E., S.C. Termoelectrica S.E. Petroşani, R.A.A.N. – sucursala ROMAG TERMO, S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C. C.E.T. Govora) cu cerinţele Directivei 2001/80/CE a Parlamentului European şi Consiliului din 23 octombrie 2011 privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanți provenind de la instalații de ardere de dimensiuni mari.
– Autoritatea Competenta pentru privind siguranţa operaţiunilor petroliere şi gaziere offshore (Ministerul Energiei, Intreprinderilor Mici si Mijlocii si Mediului de Afaceri a lansat in luna august 2015 un proiect de lege avand ca obiect siguranta operatiunilor petroliere offshore, proiect ce transpune Directiva 2013/30/UE, propunând înființarea unei noi Autorități, în condițiile în care această abordare ar trebui să fie la nivelul Ministerului Energiei așa cum se găsește în majoritatea țărilor din UE)
– Autoritatea Națională de Dispecerizare în Securitate Energetică, care apreciez că este necesară în contextual în care procesele derulate pe piață în ultimii 15 ani în sectorul energetic (liberalizarea pieții, unbundlingul fostelor companii energetice integrate, privatizarea companiilor energetice, lipsa datelor din piață necesare fundamentării unei decizii unitare, sub motivul secretizării acestora la nivelul companiilor și sectoarelor, separarea funcților care coordonează sectorul energetic între diverse instituții: ANRM, ANRE) determina lipsa coordonării naționale unitare a resurselor energetice și asigurarea dispecerizării echilibrate a acestora. Lipsa funcției esențiale de dispecerizare a tuturor formelor de energie este însoțită și de lipsa funcților de prognoză și planificare energetică.

Ministerul Energiei nu a apărut din necesitatea logică a lucrurilor, ci din bătălia politică pe conducerea companiilor din sectorul energetic.

Ministerul Energiei, nu trebuie sub nici o formă să continue practica, pentru care în anul 2012 a apărut în fapt Departamentul pentru Energie, și anume bătaia pentru a administra societățile din domeniul energetic dintre PNL și PSD. Ministerul Energiei nu ar trebui să administreze societățile din domeniul energetic.

Această practică crează un important conflict de interese:
– între poziția de administrator al Ministerului Energiei la unii producatori/furnizori/distribuitori de energie și rolul de realizator de politici publice, politici care trebuie să fie echidistante față de toți producătorii/furnizorii/distribuitorii
– între poziția de administrator al Ministerului Energiei la unii producatori/furnizori/distribuitori de energie și rolul de Autoritate Competentă, Autoritate care trebuie să intervină în piață pentru a asigura securitatea energetică a României, chiar în detrimentul profitului societăților comerciale.
– între poziția de administrator al Ministerului Energiei la unii producatori/furnizori/distribuitori de energie și rolul de inițiator de politici publice pentru protejarea clienților vulnerabili.

Apreciez că este imposibil ca același om (Ministru, Secretar de Stat, Director in Minister, Funcționar din Minister) să poată gândi obiectiv atunci când este pus în situația de a hotărâ să crească profitul companiei care este în administrare sau să protejeze consumatorii ca reprezentant al Ministerului Energiei prin politici publice respectiv să realizeze politici echidistante față de alte companii de pe piață care sunt concurente cu firma administrată.

Un funcționar nu poate în același timp, să facă și profit la societățile în care este adiministrator (să crească prețurile) și protecție socială pentru consumatori (să scadă prețurile). Practica inventată acum mulți ani prin care funcționariilor publici cu salarii mici (și nu numai) li se rotunjesc veniturile prin plasarea lor în Consilii de Administrație ale companiilor care sunt în administrarea Ministerelor crează conflicte de interese, aceștia ajungând să fie mai mult administratori decât promotori ai politicilor publice, să adapteze politicile în favoarea firmelor unde dețin calitatea de administratori, să fie toleranți față de acestea în derularea anumnitor activității de control etc.

Apreciez că între primele măsuri care ar trebui luate pentru normalizarea activității și aplicarea principiilor de guvernanță administrativă sunt:
– renunțarea totală a Ministerelor la administrarea capitalului societăților deținute de stat,
– înființarea unei Autorități de Administrare a Participațiunilor Statului în subordinea Guvernului (poate o excepție ar fi plasarea la Ministerul Energiei a societăților TRANSGAZ și TRANSELECTRICA, care prin efectul legii trebuie să aibă reprezentanți diferiți care coordonează și administrarea societății față de societățile de furnizare gaze și energiei electrică. Justificarea unei astfel de acțiuni s-ar motiva și prin faptul că aceste societăți au o importantă componentă strategică, dar sunt monopoluri naturale cu tarife reglementate și singurele care activează în România),
– alegerea extrem de riguroasă a angajațiilor Autorități de Administrare a Participațiunilor Statului pe baza OUG 109, de către un consiliu consultativ format din Academicieni, Decani ai Facultăților cu profil de management, bancheri, membrii ai asociaților profesionale de management și guvernață corporativă, reprezentanți ai unor ONG reprezentative pentru mediul de afaceri,
– acordarea de venituri directe (fără a mai apela la plasarea lor in Consiliile de Administrație) funcționarilor și personalului din Ministere, dar numai coroborat cu creșterea eficienței activității lor, a productivității muncii și doar bazat pe realizarea obiectivelor alocate,
– limitarea drepturilor persoanelor de a face parte din mai mult de un Consiliu de Administrație,
– aplicarea OUG 109 pentru alegerea membriilor in Consiliilor de Administrație și limitarea alegerii membrilor exclusiv din rândul mediului academic, universitar, bancar, barourilor, corpurilor experților și consultanților. Acești oameni sunt preocupați în activitatea lor curentă de cercetare și care pot să aducă elementul primordial de care are nevoie o societate de la un administartor: viziunea necesară dezvoltării unei societăți comerciale.

O îndreptare a lucrurilor în societatea românească, se poate face doar prin îndreptarea lucrurilor rău croite de vremuri și oameni. Trebuie să dispară incompatibilitatea:
– administrator – funcționar
– minister ca administrator al societăților – minister ca inițiator de politici publice pentru aceste societăți.


Publicat de

Dumitru Chisalita

Expert Petrol si Gaze

Un comentariu la “Temă pentru Guvern: Incompatibilitatea administrator – funcționar public trebuie să dispară”

  1. Consider ca este o tema pentru Guvernul României. Apreciez ca toate ministerele trebuie sa facă politici publice pure, nu sa amestece politici și modul de utilizare a acestoraM

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *