Prof. dr. ing. Dan Stemațiu explică de ce hidrocentralele cu acumulare prin pompaj reprezintă cea mai matură și eficientă soluție de stocare la scară mare, oferind capacitate ridicată, servicii esențiale pentru echilibrarea sistemului energetic național și o durată de viață de până la un secol.
Într-un sistem energetic tot mai dependent de surse eoliene și solare, investiția în centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompaj (C.H.E.A.P.) nu mai este o opțiune marginală, ci o infrastructură critică promovată tot mai des, inclusiv de către autorități. Recent, premierul Ilie Bolojan a subliniat nevoia acută de creștere a capacității de stocare, estimând că aceasta ar putea conduce la o reducere a prețului energiei electrice cu 10 – 20%.
Cu toate că România dispune de un potențial hidroenergetic ridicat, tehnologia C.H.E.A.P. nu a fost încă implementată. Prin Planul Național Integrat Energie și Schimbări Climatice (PNIESC), țara noastră și-a propus să atingă până în 2030 o putere instalată cumulată de 800 MW în astfel de capacități. La nivel mondial însă, hidrocentralele cu acumulare prin pompaj reprezintă deja tehnologia numărul unu în stocarea energiei, concentrând peste 95% din capacitatea totală instalată. Există peste 170 GW de capacitate de stocare prin pompare la nivel global, iar Europa ocupă locul al doilea, cu 57 GW, reprezentând aproximativ 33% din piață.
Unde s-a blocat România și de ce nu avem niciun MW de capacitate instalată până acum, deși este universal recunoscut rolul acestei soluții pentru echilibrarea sistemului energetic?
Prof. Dr. Ing. Dan Stemațiu, Expert certificat la Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor pentru baraje, membru al Academiei de Științe Tehnice din România și expert al Băncii Mondiale, ne-a spus: Principalele obstacole sunt costurile inițiale de capital foarte ridicate și termenul lung de execuție, de ordinul a 5 – 10 ani. Acestea generează riscuri financiare semnificative pentru investitori. În plus, lipsa unei piețe de energie care să valorizeze corect flexibilitatea oferită de aceste centrale, procesul greoi de obținere a avizelor de mediu și opoziția unor ONG-uri au contribuit la blocajul investițional.
„Un mix energetic viitor, dependent în mare măsură de energie eoliană și solară, este de neconceput fără energia hidroelectrică care îi oferă flexibilitate și stabilitate complementare”, subliniază prof. Dr. Ing. Dan Stemațiu.
Acesta a explicat că „centrala cu acumulare prin pompaj funcționează, simplu spus, ca o baterie gigant: apa este pompată într-un bazin superior când există surplus de energie și este eliberată pentru producerea de electricitate în orele de vârf. În trecut, pomparea se făcea noaptea, iar producția, în timpul zilei. Astăzi, rolul se schimbă: C.H.E.A.P. devine acumulator de energie produsă în exces față de cererea sistemului, în special din surse regenerabile intermitente. Această funcție este esențială într-un context în care intermitența solarului și eolianului produce frecvent supraproducție în anumite intervale și deficit în altele.”
Profesorul Stemațiu, care s-a implicat, de-a lungul carierei, în construirea de baraje pe patru continente, a evidențiat avantajele-cheie ale tehnologiei C.H.E.A.P. față de bateriile clasice, de la eficiența ridicată, de până la 90%, la durata de viață foarte lungă, de până la 100 de ani și capacitate mare de stocare, adecvată pentru echilibrarea la scară națională și regională. De cealaltă parte, bateriile oferă reacție rapidă și modularitate, dar au durată de viață limitată, riscuri de siguranță și o amprentă ecologică semnificativă asociată producției și reciclării. „Bateriile de mari dimensiuni nu au convins încă că sunt economic viabile”, a punctat expertul.
Imagine generată cu ajutorul inteligenței artificiale
Argumentele în favoarea C.H.E.A.P. sunt atât economice, cât și de mediu. Rezervoarele (bazinele) superioare sunt, de regulă, de dimensiuni reduse, de ordinul zecilor până la sutelor de hectare. Amplasarea acestora departe de râuri și suprafața mică reduce considerabil impactul asupra mediului. Pe lângă rolul esențial în echilibrarea sistemului energetic afectat de variabilitatea inerentă a surselor eoliene și fotovoltaice, aceste centrale furnizează și servicii auxiliare critice: controlul frecvenței, reglajul energiei primare și menținerea tensiunii în rețeaua electrică.
„Energia hidroelectrică prin pompare este crucială pentru tranziția energetică, prin stocarea excesului de energie solară și eoliană și eliberarea acestuia în perioadele de cerere mare. Această relație sinergică permite o integrare mai lină, mai eficientă și mai fiabilă a surselor regenerabile, eliminând necesitatea unor „centrale de vârf” pe combustibili fosili costisitoare și poluante, care ar trebui puse în funcțiune în aceste perioade critice”, afirmă prof. Dr. Ing. Dan Stemațiu.
.jpg)
