- Pentru companiile listate la bursă, orice întârziere sau filtrare a comunicării poate intra în conflict cu obligațiile de transparență și poate afecta încrederea investitorilor. Piețele reacționează la informație, iar predictibilitatea este esențială.
O scrisoare transmisă recent de ministrul Energiei, Bogdan Ivan, către conducerea companiilor din subordine – publicată integral de E-nergia.ro și HotNews – prin care se solicită validarea prealabilă a unor comunicări publice considerate „strategice”, ridică o problemă de fond: respectarea guvernanței corporative într-un sector esențial pentru economie și securitatea națională.
Invocând nevoia de „coordonare strategică” și de „mesaj unitar”, Ministerul Energiei solicită ca o serie amplă de comunicări – de la investiții și proiecte finanțate prin PNRR, până la poziții publice, relația cu mass-media și parteneriate internaționale – să fie transmise spre validare prealabilă.
Să lămurim câteva aspecte!
Companiile energetice aflate în portofoliul statului nu sunt structuri ale ministerului. Ele sunt societăți comerciale, reglementate de Legea nr. 31/1990 și de OUG nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă, cu consilii de administrație care au obligații legale clare față de companie, acționari, investitori. Iar comunicarea publică face parte din această responsabilitate managerială.
Rolul ministerului este de a defini politicile publice și direcțiile strategice ale sectorului energetic. Intervenția directă în comunicarea companiilor, prin condiționarea mesajelor de o „validare” prealabilă, mută decizia din zona managementului profesionist într-o zonă politică, cu implicații majore. Nu vorbim exclusiv despre situații sensibile de securitate energetică națională, unde coordonarea instituțională este justificată și necesară, ci despre investiții comerciale, proiecte strategice în derulare, relația cu presa și parteneriate internaționale. În acest context, riscul nu este doar unul de principiu, ci unul operațional.
Pentru companiile listate la bursă, orice întârziere sau filtrare a comunicării poate intra în conflict cu obligațiile de transparență și poate afecta încrederea investitorilor. Piețele reacționează la informație, iar predictibilitatea este esențială.
Din perspectiva guvernanței corporative, semnalul transmis este contradictoriu. România declară că urmărește alinierea la standardele OECD privind administrarea întreprinderilor de stat, însă solicitări de acest tip sugerează o revenire la practici în care ministerul nu doar stabilește strategia, ci controlează și mesajul. În astfel de condiții, nu se mai poate vorbi de o independență a consiliilor de administrație.
Dacă mesajele publice sunt validate de minister, cine răspunde pentru eventualele consecințe? Ministrul sau administratorii care, potrivit legii, ar trebui să aibă controlul decizional?
Sectorul energetic are nevoie de coerență instituțională, dar mai ales de reguli clare, respectate. Cooperarea dintre minister și companiile din portofoliu este necesară, însă subordonarea comunicării riscă să devină o linie roșie, cu efecte negative asupra guvernanței, transparenței și credibilității întregului sector.
