„Într-o rafinărie nu te poți rupe de echipă” – Daniel ZAMFIR, maistru de producție de peste 30 de ani în instalația N-hexan: „Această bijuterie, numită Vega, trebuie să rămână mulți ani în picioare și să adune oameni care să o iubească!”

La 120 de ani, Rafinăria Vega își spune povestea prin Oamenii săi.

Din dorința de a aduce în prim-plan Oameni care dau identitate și forță unei companii cu tradiție, InvesTenergy continuă un demers jurnalistic de suflet -„Punem Oamenii din rafinăria Vega în lumină”. Dorim să le cunoaștem și împărtășim poveștile, să le înțelegem parcursul, valorile și legătura profundă cu Vega. Vă prezentăm Oameni care au contribuit, prin profesionalism și loialitate, la dezvoltarea rafinăriei din Ploiești,  parte a grupului KMG International, renumită și recunoscută prin tradiție, inovație și unicitate.

„Într-o rafinărie nu te poți rupe de echipă. Te integrezi sau nu.”

Cu peste 35 de ani de activitate neîntreruptă în rafinăria Vega din Ploiești, Daniel Zamfir este mai mult decât un maistru de producție: este parte din echipa uneia dintre cele mai vechi și performante unități de rafinare din România. El este unul dintre martorii evoluției Vega, una dintre primele rafinării construite în România (în 1905), prima în care a fost rafinat țițeiul prin metoda Edeleanu (în 1908) și care și-a păstrat unicitatea până în zilele noastre. Unitatea din Ploiești este singurul producător de bitum și hexan din România.  

La ceas aniversar – 120 de ani de la înființarea rafinăriei – Zamfir ne vorbește despre rolul său în instalația N-Hexan, despre provocările și satisfacțiile profesiei și despre ce înseamnă loialitatea față de o rafinărie, pe care el o consideră o bijuterie.

L-am surprins zâmbind sau căzând ușor pe gânduri în timp ce rememora, cu o naturalețe firească, zeci de situații trăite în cei 35 de ani de când intră zi de zi pe poarta rafinăriei Vega. Cu peste trei decenii de activitate numai în instalația N-Hexan, Daniel Zamfir vorbește cu mândrie despre locul său de muncă – o instalație unică în România, care produce hexan de înaltă puritate, esențial pentru numeroase industrii. Instalația din Vega este cel mai mare producător de profil din Sud-Estul Europei și printre cei mai mari la nivel european. De aici se alimentează cu solvenții necesari toate fabricile de ulei din țară, fiind suficient pentru a asigura tot necesarul din România și chiar mai mult, iar produsul este furnizat și pentru industria farmaceutică.

Interviu cu Daniel ZAMFIR, maistru de producție în instalație N-hexan, Rafinăria Vega

– Domnule Zamfir, sunt onorată să vă cunosc, vă mulțumesc pentru acest interviu, pe care îl consider valoros. De de câți ani lucrați în rafinăria Vega și ce v-a determinat să vă angajați aici?

– Lucrez în această rafinărie de peste 35 de ani. Am ajuns să mă angajez aici în urma unei repartiții care a fost făcută în 1990, imediat după ce am terminat studiile la Liceul de Chimie Industrială 4 din Ploiești. Atunci, toți cei care terminau licee, facultați sau școli de maiștri erau angajați în rafinăriile din Ploiești, dar și din țară. Unii își doreau mult să plece în alte zone, să se stabilească acolo, dar eu am vrut să rămân aproape de casă, de familie. Indiferent unde mergeai, pe orice platformă, era nevoie de forță de muncă, iar noi abia așteptam să fim pe picioarele noastre și să punem în practică ce am învățat în toți anii de școală, mai ales că domeniul este foarte interesant, iar noi eram foarte curioși. Eram mânați de o sete de cunoaștere, preocupați de ceea ce vom face și eram uniți. Am avut norocul să lucrez în echipe frumoase.

– Prezentați-ne parcursul dumneavoastră în companie?

– Mie mi-a fost repartizat postul de operator la secția Catalizatori din cadrul rafinăriei Vega. După aproximativ 3 ani de activitate în această secție, timp în care am învățat și m-am străduit să fiu foarte atent la tot ce se întâmplă, mi s-a oferit oportunitatea de a lucra în instalația Normal-Hexan. A fost o provocare la momentul acela pentru mine, pe care am acceptat-o din curiozitate, dar și din dorința de a ști mai multe. Am rămas aici, nu pentru că nu aș mai fi fost curios să învăț și alte lucruri, ci pentru că mi-a plăcut. Aici m-am regăsit. Astfel că am evoluat alături de mai multe generații în cadrul acestei instalații până în prezent și sunt mulțumit că am făcut parte din echipa care a cunoscut cele mai mari realizări din cadrul rafinăriei. Sunt mândru de echipa din care fac parte.

–    Ce înseamnă pentru dumneavoastră activitatea în Vega?

– Poate că cei care citesc acum aceste rânduri vor spune că este un clișeu, dar pentru noi, cei care mai avem puțin și ieșim la pensie de aici, Vega este a doua casă. Noi am muncit mult pentru fiecare realizare mai mare sau mai mică a rafinăriei, ne-am luptat, atât cât a depins de fiecare, pentru ca ea să existe și astăzi și am fost ca o familie. După atâția ani de activitate pot spune că a fost și este un lung șir de provocări, realizări și satisfacții atât pe plan profesional, cât și pe plan personal.

– Care a fost cel mai provocator moment pe care l-ați trăit?

– Cred că pe toți ne-a marcat profund momentul în care activitatea operațională a rafinăriei a fost sistată, în anul 1997, ca urmare a încercării de lichidare a guvernanților de la acea vreme. Repornirea instalațiilor, câteva luni mai târziu, timp în care am pus umărul cu toții, a fost ca o victorie a noastră sau cel puțin așa am resimțit-o cu toții. Apoi, Vega a evoluat de la o unitate de rafinare clasică într-un producător și furnizor de produse speciale, pe care le obținem exclusiv din materii prime furnizate de rafinăria Petromidia din Năvodari, sora ei mai mare, să spunem, pentru că cele două funcționează în sistem integrat.

La noi nu se mai procesează țiței din 2004, dar produsele de aici nu se mai fabrică niciunde în țară. Am fost unici și am rămas așa.

Revenind la instalația în care lucrez, un alt moment important a fost acela în care, după preluarea Rompetrol de către KMG Internațional, în 2011 a fost modernizată și mărită capacitatea instalației de hexan. Pentru cine nu știe, n-hexanul este un solvent utilizat în diverse aplicații industriale, în industria alimentară (fabricarea uleiurilor) și chiar în industria farmaceutică, iar rafinăria Vega îl produce ca parte a activității sale de rafinare. Modernizarea instalației a însemnat că noi putem să oferim mai mult și mai bun României, dar și altor țări din regiune și nu numai, pentru că produsele noastre ajung peste tot în lume.

– Cât de importantă a fost echipa în care ați lucrat pentru evoluția dumneavoastră?

– Poate că în alte domenii nu este așa, dar într-o rafinărie echipa este cea mai importantă pentru formarea și evoluția profesională și chiar personală. Aici totul este legat și trebuie să lucrăm împreună, să ne sprijinim și să evoluăm. Într-o rafinărie nu te poți rupe de echipă. Te integrezi sau nu. De-a lungul anilor am avut norocul să lucrez cu profesioniști, oamenii dedicați și implicați. Ei m-au ajutat să devin ceea ce sunt azi, au contribuit cu sau fără știință la dezvoltarea mea și eu la a lor.

–  Care a fost cea mai prețioasă lecție pe care ați învățat-o în toți acești ani și pe care ați transmis-o mai departe generațiilor care au urmat?

– Pentru că vorbeam despre echipă, am învățat că trebuie să fiu mereu aproape de colegii mei, să-i înțeleg pe fiecare în parte, ca să pot fi înțeles la rândul meu. Nu poți cere cuiva ceva ce tu nu poți oferi. Asta am încercat să le transmit mereu și tinerilor care au venit după noi și pe care i-am format. Din experiență am învățat că o echipă bine organizată poate ține piept oricărei situații. Altfel te sincronizezi, altfel te înțelegi, altfel știi ce trebuie făcut, când trebuie făcut, fără a fi nevoie de multe cuvinte. E la fel ca în familie de altfel.

În încheiere, le urez colegilor să facă tot ce e posibil ca această bijuterie, numită Vega să rămână mulți ani în picioare și să adune sub umbrela sa oameni care să o iubească!

La mulți ani, Vega! La multi ani, colegi!