OPINIE Martin Moise, Primvicepreședinte Organizaţia Patronală a Producătorilor de Energie din Surse Regenerabile din România – PATRES
„Domnilor decidenți, pentru binele populației, de care tot ziceți că vă pasă, nu mai puneți piedici investitorilor – ajutați-i să construiască repede și mult. Atunci, prețul energiei va scădea cu adevărat”.
Am citit, cu mare surprindere și dezamăgire, proiectul de OUG postat aseară de Ministerul Energiei – retras între timp, chipurile fiind o eroare materială, ceea ce nu cred.
De facto, ceea ce spune Ministerul este că prețurile sunt mari, deci hai să re-reglementăm re-liberalizarea pieței de energie, concomitent cu „pedepsirea” furnizorilor identificați ca „hoți prin definiție”.
Măsura este eronată, ilogică, fără fundament real și fără șanse reale de a reduce structural prețul energiei pentru consumator. Din contră, aceasta va bulversa piața și, pe termen mediu și lung, va obține exact contrariul: creșterea prețului la energie. Motivul este simplu: oricâte ordonanțe ai emite pentru a limita adaosul comercial al furnizorilor, acest lucru nu va elimina cauza structurală a prețului crescut. Nu furnizorii fac prețul, ci raportul dintre cerere și ofertă în partea de producție, unde principalul actor este – culmea – statul, care profită de pe urma prețurilor mari.
Sursă foto: facebook Martin Moise
România are de ani buni un deficit major de producție, în special în orele de vârf și, în general, atunci când sursele regenerabile – cele mai ieftine din mix – nu produc suficient. Deficitul nu este doar național, ci regional, întreaga zonă fiind afectată, mai ales în contextul războiului din Ucraina unde s-au scos din functiune multe capacități.
Într-o piață interconectată, orice reglementare a adaosului furnizorilor nu poate scădea prețul: dacă marfa este insuficientă, aceasta va fi scumpă. Singura soluție reală pentru scăderea prețurilor este adăugarea masivă de noi capacități de producție.
În prezent, avem trei actori principali: statul, mediul privat și cetățenii. Mediul privat și prosumatorii trec printr-o efervescență fără precedent: prosumatorii au pus în funcțiune peste 3 GW, iar mediul privat a construit numeroase parcuri eoliene și solare, cu multe altele în construcție sau în fază de proiect.
Al treilea actor, statul, este repetent. În ultimii ani, nu a reușit să construiască nimic: Iernut rămâne o rușine, hidrocentralele începute în perioada comunistă sunt încă blocate de conflicte birocratice și de mediu, reactoarele 3 și 4, SMR-urile pare că sunt povești, iar proiectele Tarnita și CEO – Isalnița și Turceni vor avea probabil aceeași soartă ca Iernut. Statul este complet ineficient, extrem de politizat, dar nu uită să își ia partea leului din prețul mare și să arate cu degetul către alți vinovați, fără să recunoască propria responsabilitate.
Prin această re-reglementare, statul lovește în investitorii privați. Capitalul privat nu se împacă cu jocul „reglementez-liberalizez-re-reglementez-re-liberalizez”: comportamentul imprevizibil descurajează investițiile. Dacă investitorii se retrag, centralele construite vor fi mai puține, iar prețul energiei va crește.
Dacă statul își dorește cu adevărat scăderea prețurilor la energie, trebuie să lase piața să funcționeze și să stimuleze masiv investițiile în capacități de producție și, mai ales, de stocare și rețele. Nu există altă cale.
Domnilor decidenți, pentru binele populației, de care tot ziceți că vă pasă, nu mai puneți piedici investitorilor – ajutați-i să construiască repede și mult. Atunci, prețul energiei va scădea cu adevărat.
.jpg)
