Securitatea energetică în secolul XXI nu mai înseamnă doar conducte și aprovizionare. Înseamnă reziliență digitală, încredere publică și adaptare instituțională, afirmă George Niculescu, președintele ANRE, într-un articol de opinie publicat de prestigiosul ziar german Tagesspiegel, în care explică de ce autoritățile de reglementare trebuie să fie mai mult decât arbitri neutri.
„Nu trebuie doar să reglementăm energia – trebuie să o și apărăm, în toate dimensiunile sale moderne”, precizează Niculescu.
Prezentăm traducerea în limba română a articolului:
Cum ar putea arăta noua definiție a securității energetice.
Din punct de vedere logistic, Europa și-a depășit dependența de aprovizionarea cu energie din Rusia. Acum, o nouă categorie de securitate a aprovizionării intră în centrul atenției, scrie George Niculescu, președintele Autorității de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE). În opinia sa, autoritățile de reglementare nu mai pot acționa doar ca arbitri neutri în această chestiune.
Nu cu mult timp în urmă, discursul privind securitatea energetică a Europei era dominat de o singură preocupare: aprovizionarea. Teama de a fi întreruptă furnizarea gazelor rusești a planat atât asupra strategiilor energetice naționale, cât și asupra politicilor de la nivelul UE. Miniștrii energiei, autoritățile de reglementare și piețele au operat sub umbra dependenței – o dependență din care, ani de zile, părea imposibil de scăpat.
Apoi a venit 2022. Războiul din Ucraina, coroborat cu multiplele valuri de sancțiuni ale UE, a forțat o decuplare accelerată de combustibilii fosili rusești. A fost ca un divorț urât: gălăgios, dezordonat, în care ambele părți au avut de suferit. Astăzi, asistăm la o inversare remarcabilă a acestei paradigme: Europa funcționează fără gaz rusesc. Gazul natural lichefiat (LNG), sursele regenerabile de energie, extinderea capacităților de stocare, reducerea cererii și o interconectivitate mai inteligentă și-au jucat toate rolul. Securitatea aprovizionării, cândva definiția atotcuprinzătoare a securității energetice, nu mai este singura pereche de lentile prin care trebuie să privim acest concept.
Însă această schimbare nu ne-a făcut să fim mai în siguranță, ci doar a schimbat câmpul de luptă.
Dacă vechea securitate energetică se baza pe conducte și fluxuri, noua securitate energetică se referă la reziliență. Nu doar reziliență fizică, ci și reziliență digitală, cognitivă și societală.
Recenta pană de curent din Spania și Portugalia ar trebui să fie un semnal de alarmă. Rețelele electrice sunt acum ținte de mare valoare pentru actorii ostili. Cu cât infrastructura noastră devine mai digitală, cu atât se intersectează mai mult cu vulnerabilitățile spațiului cibernetic. Asigurarea funcționalității rețelei nu mai este doar o provocare tehnică sau inginerească – este un imperativ de securitate națională.
În plus, campaniile de dezinformare și propaganda legată de energie – adesea orchestrată de Rusia sau de rețele pro-ruse – pătrund în agenda noastră publică cu o eficacitate alarmantă. Aceste narațiuni exploatează prețurile ridicate la energie, oboseala tranziției verzi sau temerile legate de schimbările tehnologice. Scopul lor nu este să ofere soluții energetice alternative, ci să zdruncine încrederea în instituțiile noastre, să polarizeze societățile și să amâne reformele necesare.
Ca autorități de reglementare, nu ne mai putem permite să ne considerăm exclusiv arbitri neutri ai structurii pieței sau ai metodologiilor tarifare. Trebuie să ne înțelegem rolul în cadrul mai larg al rezilienței societale. Mediul de reglementare trebuie să includă acum protocoale de pregătire cibernetică, strategii de comunicare publică și schimb de informații în colaborare cu alte instituții – de la operatorii de rețele la agențiile de securitate cibernetică și nu numai.
Așadar, la întrebarea: Există o nouă definiție pentru securitatea energetică? — răspunsul este da.
Este o definiție încă în curs de elaborare, dar pilonii ei sunt deja vizibili:
• Aprovizionare – Încă relevantă, dar din ce în ce mai diversificată și mai ușor de gestionat.
• Rețele – Noua linie de front, unde vulnerabilitățile digitale se întâlnesc cu consecințe fizice.
• Integritatea informațiilor – Lupta pentru încrederea publicului este la fel de vitală ca lupta pentru stabilitatea pieței.
• Adaptare instituțională – Unde reziliența devine la fel de importantă ca reglementarea.
În calitate de președinte al ANRE, cred că nu trebuie doar să reglementăm energia – trebuie să o și apărăm, în toate dimensiunile sale moderne.
Aceasta este securitatea energetică a secolului XXI. Și începe prin redefinirea termenului în sine.
.jpg)
