Autor: Dumitru Chisăliță, Expert Judiciar Gaze Naturale
Adesea rușii sunt considerați ca cel mai mare pericol pentru piața de gaze din România. Aproape niciodată nu ne-am văzut propria noastră vină.
Pe data de 13 ianuarie 2016 se publicau Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, care aduc prelungirea OG 7/2013 privind instituirea impozitului asupra veniturilor suplimentare obținute ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale până la data de 31 decembrie 2016. Lipsa oricărei minime analize a impactului prelungirii unui act normativ gândit în anul 2013 în anul 2016, arată incapacitatea generării unor politici favorabile României.
O minimă analiză a conținutului Ordonanței și a realității momentului ar fi scos în evidență că această prelungire poate determina o importantă blocare a pieței românești a gazelor și favorizarea pătrunderii pe piața românească a gazelor din import.
Astfel, o analiză a Bursei Gazelor de la Viena arată că în data de 13 ianuarie 2016 (data aprobării prelungirii OG 7/2013):
- prețul gazelor pe bursă a fost de 67,99 lei/MWh
- prețul gazelor pe piața futures așteptat în luna februarie 2016 era de 62,66 lei/MWh
- prețul gazelor pe piața futures așteptat în luna martie 2016 era de 62,14 lei/MWh
- prețul gazelor pe piața futures așteptat în luna aprilie 2016 era de 61,87 lei/MWh
- prețul gazelor pe piața futures așteptat în luna trim II 2016 era de 58,72 lei/MWh
- prețul gazelor pe piața futures așteptat în luna trim III 2016 era de 58,27 lei/MWh
- prețul gazelor pe piața futures așteptat în luna trim IV 2016 era de 62,10 lei/MWh
Având în vedere că aceste gaze tranzacționate sunt în majoritate gaze de origine rusească, adică aceleași gaze care se găsesc și la porțile de import din România, se creionează posibilitatea ca începând cu luna aprilie 2016, în România să ajungă gaze la preț de 64-70 lei/MWh (luând în considerare și tariful de rezervare de capacitate din punctele de import).
Normele de aplicare a Codului Fiscal (HG 1/2016), care au stabilit doar prelungirea aplicării OG 7/2013 până la 31 decembrie 2016, în fapt stabilesc că prețul gazelor naturale din producția internă corespunzătoare cantităților comercializate pe piața concurențială pentru consumatorii noncasnici nu poate fi mai mic de 72 lei/MWh.
În situația în care prețul gazelor din import ar atinge valori de 64-70 lei/MWh, gazele din import ar putea inunda piața din România și teoretic, ar putea opri producția internă, pe motiv ca producătorii români nu vor avea voie să vândă gaze dacă acesta este sub 72 lei/MWh .
De precizat că România are o capacitate tehnică de import suficient de mare încât, teoretic, poate să satisfacă întreg consumul de gaze, doar folosind gaze din import.
S-a dovedit încă o dată, lipsa înțelegerii rolului unor politici, aruncând obligații absurde și deloc analizate din considerentele impactului pe care acestea le crează. Apariția peste noapte a acestei prelungiri de aplicare a OG7/2013 (modificată de OUG 13/2014), dă dovada nesustenabilității proiectului propus.
În studiile ANRE, care justificau creșterile de preț a gazelor din perioada 2013-2014, se făcea trimitere la nivelul prețului gazelor din import și la prețul gazelor de pe hub-urile europene care prezentau valori mai mari decât în România. În momentul în care prețurile de pe bursele europene sau din import au scăzut, aceste referințe nu mai sunt luate in considerare.
În România nu se realizează analize, studii de impact, analize de risc etc. cu scopul de a ne pregătii un viitor mai bun, se iau decizii (din alte considerente) și se realizeză ulterior niște înscrisuri, numite ”analize” cu singurul scop de a acoperi decizia luată deja. Această abordare, nu face decât să ne găsească continuu nepregătiți, să ne determine să acționăm doar după ce efectul se produce și să aruncăm vina pe ruși.
