„Ne lipsește o viziune coerentă și o înțelegere că nu e un strigăt al unor asociații, ci că trebuie să avem un model de țară funcțional”
Dacă România nu va putea să aibă o piață a garanțiilor de origine, atât producătorii existenți, cât și cei noi să le poată valorifica, investițiile se vor face în zonele și țările unde acestea se tranzacționează. Cu toții trebuie să înțelegem că suntem într-o competiție regională. Investitorii mari în proiecte eoliene dacă vor găsi un cadru investițional neprietenos în România vor merge către Bulgaria, Polonia… Există resurse de vânt și în alte părți, semnalează Liviu Gavrilă, Vicepreședintele Asociației Română pentru Energie Eoliană – RWEA, într-un interviu acordat InvesTenergy.
România trebuie să instaleze capacități de 3 ori mai mari în eolian și de 10 ori mai mari în solar, pentru a atinge țintele europene. Suntem pregătiți? Avem un plan de acțiuni? Cum valorificăm oportunitățile?
Suntem pregătiți parțial, oportunități există, doar că nu avem nici cadru instituțional, nici resursele necesare pentru a le valorifica la maxim. România trebuie să instaleze capacități de 3 ori mai mari în energie din surse eoliene, care sunt de fapt capacități de 4 ori mai mari. Ce înseamnă asta? Trebuie să retehnologizăm până în 2030 – 2032 capacitățile existente, respectiv trebuie să mai aducem minim 7 GW suplimentar. Suntem în 2024 cu 72 de MW puși în funcțiune în 2023 și cu niște perspective relativ sumbre. Avem blocaje care dincolo de cele pe care le semnalează RWEA – întârzieri în răspunsuri, în procedura de avizare, întârzierea în accesarea diverselor mecanisme de finanțare etc – avem întârzieri semnificative care pun în pericol proiectele și probabilitatea ca o parte dintre ele să nu se materializeze este, din păcate, una mare în acest moment.
Suntem în al doisprezecelea ceas, ori facem ceva acum, ori decontul o să vină peste câțiva ani.
Ce presupune retehnologizarea capacităților existente?
După aproximativ 20 de ani, plus – minus în funcție de cât de bine ai asigurat întreținerea, unei turbine eoliene i se poate prelungi viața – ceea ce se numește “life time extension” – investind în componente tehnologice mai noi, adică în elemente de comandă și control de generație actuală, respectiv în echipamentele importante ce trebuie upgradate: cutii de viteză, motoare. Astfel, se poate recertifica pentru încă cel puțin 10 ani și funcționa cu turbina respectivă. În acest scenariu, investiția se face cu banii investitorului. Al doilea scenariu, care se numește “repower imparțial” – am o structură, respectiv fundație cu turn, și intervin la elementele care sunt supuse uzurii. Vorbesc de rotor, genderator, cutie de viteze, ce pot fi schimbate, crescute la nivel de capacitate și performanță. Practic, fac un upgrade al turbinei folosind încă o dată structura existentă. Al treilea scenariu presupune o dezafectare a turbinei existente care se înlocuiește cu turbină de ultimă generație. Sunt două modalități de a face aceste lucruri: cu banii finanțatorilor, dar există o condiție de bază – să ai o garanție materială, care este imposibil de adus la valorile foarte mari necesare, fie o garanție comercială, care de fapt înseamnă PPA despre care se tot vorbește. Iar PPA-urile sunt în directă legătură cu posibilitatea de transfer a garanțiilor de origine, respectiv cu legislația și cu stabilitatea pieței. Noi nu avem legislație care să le susțină. Dimpotrivă, în acest moment, prin mecanismul de reținere la sursă și de supraimpozitare a traderilor, am anulat orice posibilitate de a face astfel de lucruri. Nu avem nici garanțiile de origine! Existăm promisiuni, există un dialog de mai bine de un an și jumătate, șansele să se materializeze într-un termen scurt și util sunt relativ scăzute.
Practic, să retehnologizezi capacitățile existente este o misiune greu de realizat, ca să nu zic imposibilă? Sunt fonduri europene dedicate?
Până la acest moment, nu există vreo axă sau linie de finanțare care să poată fi accesată. Categoric, ar putea fi o soluție, noi am făcut un apel în acest sens…
Cum mai aducem minim 7 GW suplimentar capacități în eolian?
În primul rând, trebuie creat un cadru investițional stabil, pe care nu îl avem. Să avem contracte pentru diferență, care au două elemente principale pentru piață, respectiv să dea un nivel de preț pe termen mediu și lung și posibilitatea tranzacționării garanțiilor de origine. Plecând de la ESG și tot ce înseamnă decarbonizare, este obligatoriu care orice bun sau serviciu, în următorii 5-10 ani, să aibă o etichetă verde. Aceasta se probează, la nivel european, prin garanție de origine. Dacă România nu va putea să aibă o piață a garanțiilor de origine, atât producătorii existenți, cât și cei noi să le poată valorifica, investițiile se vor duce în zonele și țările unde acestea se tranzacționează. Cu toții trebuie să înțelegem că suntem într-o competiție regională. Investitorii mari în proiecte eoliene dacă vor găsi un cadru investițional neprietenos în România vor merge către Bulgaria, Polonia… Există resurse de vânt și în alte părți.
Ca și asociație, ați adresat autorităților aceste teme, există șanse să de izbândă?
Categoric. Am adresat toate problemele de blocaje și nu numai la toate nivelurile instituționale. Șanse există, însă încrederea noastră începe să scadă…
Care sunt provocările sectorului regenerabilelor?
Încep cu cheltuielile cu dezechilibrele, care sunt mari și nerecunoscute. Sistemul actual de suprataxare și reținere la sursă, lipsa lichidității din piață. Existența Mecanismului de achiziție centralizată și obligația de a avea de a vinde 49% într-o piață. Să ne uităm pe platformele OTC la tranzacții și valori…. Nu există. Dacă ne uităm pe rapoartele ANRE, o să vedem scăderea abruptă a tranzacțiilor de pe platformele OTC, iar la nivel de contracte bilaterale este imposibil să faci un hedge pe termen mediu și lung în acest moment. Traderii, din cauza suprataxării, au un apetit extrem de redus pentru că există un grad uriaș de impredictibilitate, producătorii sunt la rândul lor expuși pe acest mecanism de suprataxare, având directă legătură cu evoluția pieței. În același timp, suntem într-un cvasi echilibru care este atât de precar încât orice evoluție la nivel european este în defavoarea noastră și ne expune la risc foarte mare.
Să nu repetăm greșelile din valul 1 de regenerabile în acest val 2! Care ar fi acestea? Sunt lecții învățate?
În acest moment nu este un val. Este o tranziție de mulți ani. Nu vorbim de 2-3 ani în care vom aduce niște capacități și gata ne oprim din nou. Ca să ajungem la 11 GW eolian plus încă 11 GW solar înseamnă până în 2032 – 2034 o investiție permanentă. România, din punct de vedere resursă umană, de rețea, trebuie să asigure o dezvoltare a acestora, o interdependență. Dacă rețeaua, investițiile în producție, evoluția pieței are abateri sau nu se merge în aceeași direcți o să se stopeze. Suntem mai degrabă cu o acțiune pompieristică decât strategică. Termen scurt versus termen lung.
Printre acțiunile cheie reflectate în Codul de Bune Practici al RWEA pentru accelerarea investițiilor în energia regenerabilă se numără extinderea și optimizarea rețelei de transport și distribuție a energiei electrice, utilizarea inteligentă a fondurilor europene și naționale destinate sectorului energetic, diversificarea instrumentelor investiționale inclusiv prin încheierea de acorduri de achiziție a energie pe termen lung (PPAs) sau implementarea mecanismului contracte pentru diferență (CfD), încurajarea dezvoltării lanțului valoric național și a pieței forței de muncă. Totodată, un cadru legislativ și de reglementare stabil sporește încrederea investitorilor pe termen lung. Vă propun să le discutăm punctual…
Există un plan, care cu sincopele respective, sperăm să se materializeze. Distribuitorii, în a 5 -a perioadă de reglementare, sperăm să obțină set-upul de reglementare necesar investițiilor în rețea, Transelectrica are o strategie pe termen lung de care – sperăm – să se țină. Sperăm să existe alocările de resurse financiare din toate fondurile existente pentru a se materializa. Nevoia de rețea o avem cu toții.
Dacă ne uităm la modul în care call-urile pentru energie au decurs: întârzierile, evoluția și destinația fondurilor, veți vedea că este nevoie de o îmbunătățire a capacității instituționale pe zona de fonduri europene.
Alt aspect: reglementările actuale sunt împotriva PPA pentru că afectează contrapartea, iar prin reținerea la sursă însăși principiul de bază a unui PPA. Este mare nevoie de mecanismul contracte pentru diferență (CfD) pentru că va veni cu un semnal de preț, un reper în piață care nu există în acest moment. Există în acest moment foarte mulți investitori străini care sunt interesați, dar care au nevoie să se agațe de ceva. Dacă am avea PPA și CfD, am avea și investitori.
Prin inițiativele RWEA, lucrăm pentru asigurarea unei tranziții în anumite bazine energetice, cum este Valea Jiului, unde avem un pol de resursă umană foarte bine calificată care pot fi reconvertită și să fie folosiți în energie verde.
În acest moment, nu reușim să bifăm asigurarea unui cadru legislativ și de reglementare stabil, predictibil care să sporească încrederea investitorilor pe termen lung. Suntem într-o situație de echilibru extrem de precar. Ar trebui să existe un dialog instituțional, să existe consultări dincolo de anumite comunicări informale pe care le avem.
Despre supraimpozitare. Cât de afectați sunt investitorii?
Supraimpozitarea trebuie să țină cont, în primul rând, de structura de cheltuieli. Dacă este să fac un top al problemelor, nerecunoașterea cheltuielilor cu dezechilibrele este mai mult decât o povară, este o practică incorectă. Reținerea la sursă pentru contractele de hedging a făcut ca apetitul traderilor pentru PPA să nu mai existe. Pentru claritate, motivul pentru care există o profitabilitate în acest sector este scăderea prețurilor la energie.
Se emit avize tehnice de racordare (ATR) pentru proiecte noi de construire de unități de producție de energie regenerabilă eoliană și/sau solară. ANRE regândește modalitatea de alocare a capacității disponibile de racordare. Totodată, în contextul speculei cu terenuri cu ATR-uri, Autoritatea intenționează să oblige operatorii de rețea să solicite, la emiterea avizelor tehnice de racordare, garanții financiare. Punctul dvs de vedere….
Susținem introducerea garanțiilor financiare. Am transmis propuneri punctuale privind mecanismul și cuantumul către ANRE. La rândul nostru, ne dorim să drenăm piața, să se facă o separare între investitorii serioși și cei speculativi. Nu susținem însă trecerea abruptă către noul mecanism de licitare a capacităților pe care ANRE l-a pus în dezbatere, pentru că este nevoie mai întâi să se realizeze această tranziție.
În prezent, nu există niciun fel de vizibilitate și o coerență pentru perioada de tranziție. Ce se întâmplă cu ATR-urile existente și cum vor influența ele modul de stabilire a capacității care urmează să fie scoasă la licitație? Sperăm într-o rezolvare optimă, să nu transformăm specula cu ATR-uri în una cu capacități!
Există și o speculă cu proiecte de energie regenerabilă. Investitorii ar trebui să plătească garanții sau amenzi dacă întârzie proiectele….Este aceasta soluția?
Există deținători de terenuri, dezvoltatori de imobiliare, care cu un cost nu prea mare și peste noapte și-au dorit să devină jucători în energie. Nu este neapărat greșit pentru că o competiție îți aduce și calitate și preț pentru proiecte. Pe de altă parte s-a ajuns la blocaje… Sunt mii – nu spun cifra că este una îngrijorător de mare – de ATR-uri, studii de soluții și la o mare parte dintre acestea șansele de materializare a proiectelor sunt foarte scăzute. Garanțiile sunt soluția că arată, de la început, seriozitatea, interesul și commitment -ul investitorului. În ce privește ATR-urile existente, din punctul meu de vedere nu există decât o tranziție naturală care este dată de cadrul de reglementare actual, care spune astfel: de la momentul emiterii ATR-ului ai 12 luni să semnezi contractul de racordare, respectiv încă 6 luni pentru autorizația de construire. O drenare naturală ne va ajuta către această tranziție. În același timp avem o problema instituțională cu blocaje în avizare din partea multor entități care au fost listate în raportul Consiliului Concurenței. Toate astea duc ca parte din proiectele serioase să nu reușească să îndeplinească acest termen de 18 luni și este păcat ca ele să nu se materializeze. Trebuie să venim cu o măsură și în baza unei taxe/garanții să poți prelungi pentru o perioadă limitată astfel ca investitorul respectiv să rezolve cu procedurile de autorizare.
Consiliul Concurenței a venit cu recomandări pentru ministere privind procesul de autorizare a noilor capacități de producere a energiei din surse regenerabile. Din ianuarie 2025, toate licențele, autorizațiile, acordurile, avizele sau permisele necesare desfășurării activității vor fi obținute în cadrul unei singure proceduri, realizată electronic, prin intermediul Punctului de contact unic electronic pentru licența industrială, autorizația de construire urmând să fie inclusă în licența unică industrială. Acest punct de contact este soluția optimă? Ce părere aveți?
În acest moment avem o serie de măsuri, bine definite, care rezultă și din recomandările europene. Avem Regulamentul 1854 care vine cu recomandări de practică pentru statele europene, și anume: mecanisme de susținere – de ex. CfD, PPA pe termen lung, susținerea elementelor verzi pentru că avem acele ținte care sunt obligatorii de îndeplinit. Va trebui ca pe întreg lanțul să avem capacități de producție în ESRE cât mai multe având în vedere elementul de stabilitate, avem nevoie de investiții în rețele și de digitalizare pentru că va trebui să controlăm mult mai flexibil și mai adaptiv rețeaua decât o facem în acest moment.
Modificări legislative, prea multe și prea dese, într-un timp foarte scurt.
Care, din păcate, continuă….
Ați solicitat autorităților un mediu legislativ predictibil pentru investiții pe termen mediu și lung. S-a schimbat ceva?
Mai degrabă nu. Dacă ne uităm la numărul de ordonanțe și diverse alte reglementări primare, secundare din ultimii 2-3 ani și o să vedem un roller coaster de reglementare. Aproape că nu există vizibilitate pe termen mediu și lung. Nu știm cum va arăta piața după martie 2025 sau după alte termene, pentru că sunt diverse discuții privind inițiativa de modificare a OUG 27. Am avut întâlniri cu autorități, reprezentanții jucătorilor din piață și-au prezentat opiniile și au venit cu propuneri, să vedem ce se decide….
Cu ce probleme ați mai sesizat autoritățile în ultima perioadă? Și dacă sunt rezultate…
La nivel de RWEA, avem un număr mediu de 10 scrisori pe lună care conțin propuneri de modificări legislative, topicuri de interes, prezentari de riscuri și pericole. Ne dorim ca acestea să nu fie maculatură, sunt semnale de alarmă să facem ca lucrurile să funcționeze. Din păcate, nu se intâmplă nimic…Vor fi foarte multe proiecte care o să dispară și nu vorbesc aici de proiecte speculative. Investitorii serioși, cu proiecte mari, încă așteaptă un semnal. Mă refer la acei investitori care au fost dispuși să îți asume riscuri, care au găsit soluții extrem de complicate pentru a-și finanța proiectele și a le materializa, care sunt un exemplu de bună practică, dar care sunt corvodiți foarte tare. Trebuie să îți dorești foarte mult să învestești în România ca să te înhami la un astfel de drum.
Este pregătită piața energetică a României pentru consumul larg de energie regenerabilă?
Parțial, dar va trebui să se pregătească pentru că nu este o opțiune, este o obligație. Viitorul trebuie să fie unul mai curat și aparține tinerei generații.
Într-un demers comun, cele trei asociații de profil, ați solicitat eliminarea barierei de 50 de hectare pentru toate proiectele, indiferent dacă terenurile sunt în proprietatea statului sau private. S-a făcut ceva, există interes pentru îndeplinirea acestei solicitări?
Există acceași interpretare, aceeași practică. Nu s-a făcut nimic. A existat un dialog cu Ministerul Agriculturii, dar nu a fost unul eficient. Cred că Instanța va rămâne ultima soluție.
Cât de pregătită este România pentru provocările viitorului? Suntem în direcția corectă? Ce ne lipsește?
Paradoxal, suntem cvasipregătiți. Avem un cadru de reglementare care ajută la dezvoltarea de proiecte, dar nu ajută la materializarea lor. Avem o structură a pieței care este atât de impredictibilă și într-o continuă schimbare care face ca apetitul să scadă. În același timp, avem vânt, soare, apă gaz, avem ce ne trebuie… Cred că ne lipsește o viziune coerentă și o înțelegere că nu e un strigăt al unor asociații, ci că trebuie să avem un model de țară funcțional.
Trebuie să înțelegem că fiecare multinațională, cerințele cumpărătorilor de servicii din Europa cer ca ceea ce se produce sau se prestează să aibă în spate ceva sustenabil, care în majoritatea cazurilor înseamnă energie verde. De exemplu, un producător de automobile o să vrea ca anumite componente ce aluminiu să fie probate că sunt produse inclusiv cu energie verde.
Este un efort pe care jucătorii privați îl fac deja, însă fiecare la modul independent.
Ce planuri/obiective are RWEA pentru acest an? Dar pe termen mediu?
Pe termen scurt, ne dorim să obținem un accept unanim din partea autorităților de a adresa problemele cu care se confruntă investitorii, care pun în pericol proiecte importante. Vrem să arătăm că se poate în România și să dăm exemple de bune practici, să reușim și sper eu să aducem acele capacități de care cu adevărat să fim mândri când le vom prezenta. Să vorbim de multe sute de MWh, dacă nu chiar GW/an.Trebuie să imprimăm o tendință, de asta avem nevoie de o structură a sistemului energetic.
Pe termen mediu, sperăm ca în 2 ani de zile să spunem că reprezentăm, ca asociație, investitori cu peste 4 GW capacitate instalată.
Vă mulțumesc.
