Audit energetic la Palatul Parlamentului. Deputatul Georgian Pop, Comitetul pentru Apărare, Ordine Publică și Securitate Națională: Iluminatul clădirii se va realiza doar prin becuri LED pentru reducerea consumului de energie

Publicat pe Categorii Interviuri InvesTenergy, Semnal
Prima Pagina Actual Semnal Audit energetic la Palatul Parlamentului. Deputatul Georgian Pop, Comitetul pentru Apărare, Ordine Publică și Securitate Națională: Iluminatul clădirii se va realiza doar prin becuri LED pentru reducerea consumului de energie

Dacă pregătim terenul bine, din toate aceste obiective comune ale UE – decarbonizare prin regenerabile, eficienţă energetică, uniune energetică – România poate genera foarte multă valoare. Producţie de echipamente şi software pentru piaţa internă şi pentru export, servicii energetice, integrarea sectorului auto în revoluţia electrică şi aşa mai departe. Putem deveni „furnizori de securitate” în acest mod, înţelegând înaintea altora noul concept de securitate energetică

Se iau măsuri pentru reducerea consumului de energie în Palatul Parlamentului, a doua cea mai mare clădire administrativă  ca suprafață din lume și cea mai grea clădire din lume. „Clădirea Parlamentului se află în plin proces de audit energetic. Se urmăreşte adaptarea clădirii la noile cerințe ale politicii energetice globale, iar un exemplu în acest sens este şi  iluminatul clădirii care va fi realizat doar prin becuri LED, ceea ce va reduce considerabil consumul de energie”, ne spune deputatul Georgian Pop, membru al Comitetului pentru Apărare, Ordine Publică și Securitate Națională, Secretar al Biroului Permanent al Camerei Deputaților, cu sublinierea că se dorește ca Palatul Parlamentului să fie un exemplu pilot al digitalizării pentru optimizarea consumului de energie electrică.

Bun cunoscător al domeniului energetic, așa cum trebuie să fie un parlamentar care își aduce contribuția la realizarea unui cadru legislativ clar și corect care să creeze un mediu propice investițiilor, deputatul Georgian Pop a răspuns la întrebările adresate de InvesTenergy. „Dacă pregătim terenul bine, din toate aceste obiective comune ale UE – decarbonizare prin regenerabile, eficienţă energetică, uniune energetică – România poate genera foarte multă valoare. Producţie de echipamente şi software pentru piaţa internă şi pentru export, servicii energetice, integrarea sectorului auto în revoluţia electrică şi aşa mai departe. Putem deveni „furnizori de securitate” în acest mod, înţelegând înaintea altora noul concept de securitate energetică”, este de părere Pop.

Domnule deputat Georgian Pop, sunteți membru în Comitetul pentru Apărare, Ordine Publică și Securitate Națională. Energia este, fără îndoială, foarte relevantă în acest context. Care este viziunea dvs asupra acestui domeniu?

– E adevărat, energia, prin dimensiunea de securitate energetică, a fost mereu inclusă în subiectul securităţii naţionale. Cred, însă, că perspectiva din care va fi privit domeniul se va schimba semnificativ în perioada următoare. La nivelul UE, se discută foarte mult despre o abordare comuna a statelor membre în privinţa securităţii, o integrare a eforturilor de securitate. În paralel, se lucrează şi la o Uniune Energetică, dar care nu se va opri la abordarea tradiţională concentrată pe geopolitica resurselor. Această Uniune Energetică va include şi tendinţe cu care nu suntem la fel de obişnuiţi. Mă refer la descentralizarea prin energia regenerabilă şi digitalizare.

În ultima vreme, costurile au scăzut foarte mult în energia solară sau eoliană, dar şi în stocarea energiei în baterii. Aceste evoluţii au făcut ca sectorul de producţie sa nu mai fie controlat de un număr mic de actori – state sau companii foarte mari. Acum sursele de producţie sunt mai mici şi mai multe, mai aproape de consumatori (sau chiar deţinute de aceştia). Timpul şi resursele necesare pentru construirea unor centrale eoliene sau solare sunt incomparabil mai reduse faţă de investiţiile tradiţionale, evoluţiile devenind astfel mult mai rapide. Din perspectiva statului, abordarea centralizată, bazată pe o strategie energetică şi un necesar de investiţii foarte bine stabilit începe să fie depăşită de astfel de evoluţii. Totuşi, văzând şi ce se întâmplă în UE, SUA sau chiar China (care investeşte masiv în energia regenerabilă, în maşinile electrice), această tendinţă nu va mai putea fi evitată şi va necesita adaptare.

–  În ce constă adaptarea sectorului la noile realități? Este România pregătită noilor provocări în energie?

–  Nu e un proces simplu. Pentru guverne înseamnă diminuarea rolului de control şi dobândirea unui nou rol de coordonare. De la planuri pe termen foarte lung la reacţii mai rapide. De la o abordare ierarhică de tip comandă şi control la una mult mai difuză. Din ce observ, companiile mari încearcă să adopte o mentalitate mai antreprenorială, mai aproape de client, înţelegând că şi ele încep să piardă din control. Acest control ajunge treptat la consumatori, mai ales prin digitalizare. Aşadar, epoca în care consumatorul final (industrial sau casnic) era un simplu beneficiar al serviciilor de electricitate, fără opţiuni prin care putea să influenţeze domeniul, pare că îşi trăieşte ultimele zile. În special, prin digitalizare, consumatorii finali vor deveni actori pro-activi pe pieţele de electricitate.

–  Cele mai importante legi din energie  au suferit schimbări dese, unele Conisderați că Parlamentul a asigurat un cadru legal clar și corect care să creeze un mediu propice investițiilor în domeniu?

–  Cu siguranță, asta se dorește: asigurarea unui cadru legal clar și corect care să creeze un mediu propice investițiilor în domeniul energiei. Spre atingerea acestui deziderat ne îndreptăm. De aceea, consider că o nouă legislaţie care să favorizeze atât digitalizarea, cît şi dezvoltarea resurselor regenerabile reprezintă o prioritate legislativă pentru a putea aborda în mod corect evoluţia din sectorul energetic.

Tranziţia către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon este una din cele mai mari provocări ale zilelor noastre. Politicienii trebuie să fie foarte atenţi la modul şi ritmul de implementare a soluţiilor pe care la promovează. Să luăm exemplul Franţei, unde majorarea taxelor pentru carburanţi (ca etapă într-o reformă spre “mobilitate verde”) a determinat proteste violente în ultimele săptămâni. Ideea în sine nu este greşită dorindu-se reducerea emisiilor de dioxid de carbon, însă modul de a ajunge la acest deziderat şi ritmul impus prin aplicarea unor taxe mai mari pentru carburanţi  demonstrează că nu au fost cele potrivite. Societatea franceză nu e pregătită să suporte brusc costurile acestei reforme.

Obiectivul României trebuie să fie în acest moment accelerarea tranziției către energie curată prin instituirea unui cadru legislativ și financiar în concordanţă cu ritmul impus de  Uniunea Europeană, fără a pierde, însă din vedere, puterea de acceptare şi înţelegere a societăţii româneşti.

–  Sunt surprinsă foarte plăcut de interesul dvs pentru acest domeniu, al energiei. Se tot vorbește de digitalizare. Este un termen la modă, dar vag. Ce înseamnă această digitalizare?

–  Poate părea vag datorită implicaţiilor multiple pe care le are acest fenomen, unele dintre ele încă necunoscute. Cert e că toate guvernele şi marile companii văd digitalizarea ca o sursă importantă de schimbare, şi în acelaşi timp, de risc în sectorul energiei. Mai concret, tehnologia digitală începe să apară în fiecare segment al lanţului energetic. De la producţie descentralizată, la reţele inteligente care gestionează automatizat fluxurile de energie, la obiceiuri de consum diferite – maşini electrice, case inteligente, aplicaţii de eficienţă energetică, etc. Astfel, digitalizarea schimbă peisajul energetic, creând o piaţă mult mai fragmentată, mai concurenţială şi mai agilă. De exemplu, o problemă pentru orice sistem energetic o reprezintă echilibrarea producţiei de electricitate în funcţie de consum (ziua se consumă mai mult decât noaptea, iarna mai mult decât vara). Digitalizarea va optimiza acest proces. Tendinţa globală este evidentă. Presupune o trecere de la modelul clasic caracterizat prin interacţiunea unidirecțională, dinspre statul care creează reguli, către compania mare care realizează investiţii, apoi către clientul pasiv, simplu consumator de energie, la un model nou bazat pe digitalizare şi caracterizat printr-un sistem multidirecţional cu clienţi activi, mulţi producători, furnizori de servicii digitale, de stocare, de eficienţă energetică.

Bineînţeles, acest lucru va aduce şi riscuri. Cel mai mare dintre acestea pare a fi securitatea cibernetică. Spre exemplu, mici producători de energie electrică, conectaţi la reţeaua electrică prin digitalizare, trebuie apăraţi de acţiunile de tip cibernetic care pot crea pagube majore şi haos. Distribuitorii de energie electrică sunt vizaţi în mod constant de hackeri. Si nu voi aminti aici decât incidentul ce a condus la prima pană majoră de electricitate provocată vreodată de un atac cibernetic, acesta fiind urmate de altele. Mă refer la  atacul cibernetic asupra reţelei de electricitate ucrainene din 23 decembrie 2015 care a produs o întrerupere a energiei electrice având ca rezultat lăsarea unei regiuni însemnate din vestul Ucrainei  fără curent electric timp de câteva ore în mijlocul iernii. E clar că va urma o perioadă foarte interesantă în acest domeniu.

–  România pare departe de astfel de discuții, legate de digitalizare. Prioritățile sunt altele pentru țara noastră…

–  Aşa pare, dar dacă ne uităm mai bine, acest sistem destul de rigid şi conservator începe să se deschidă şi în România. Şi nu neapărat într-o manieră intenţionată sau ordonată. Pur şi simplu apar oportunităţi. Începe să fie loc în acest sector şi pentru afaceri mai mici, bazate pe servicii digitale, pe inovare. România are peste 7% din PIB în domeniul IT&C. E imposibil ca sectorul energiei să fie ignorat. E adevărat că suntem într-o fază de negare – ne place să credem că totul va rămâne aşa cum știm, cu aceleaşi provocări şi abordări strategice. Dar această schimbare nu va putea fi oprită, mai ales în contextul noilor direcţii ale Uniunii Europene. Poate fi doar întârziată. Dar nu văd cum am putea câştiga ceva dintr-o astfel de întârziere. Dimpotrivă. Dacă pregătim terenul bine, din toate aceste obiective comune ale UE – decarbonizare prin regenerabile, eficienţă energetică, uniune energetică – România poate genera foarte multă valoare. Producţie de echipamente şi software pentru piaţa internă şi pentru export, servicii energetice, integrarea sectorului auto în revoluţia electrică şi aşa mai departe. Putem deveni „furnizori de securitate” în acest mod, înţelegând înaintea altora noul concept de securitate energetică.

Ca în orice domeniu care trece printr-o schimbare majoră, vor fi câştigători şi pierzători. România are şansa să fie in prima categorie. Cum? Prin aplicarea unui ritm propriu marcat de salturi. Pentru a prinde din urmă statele dezvoltate din punct de vedere energetic, România nu poate urma aceeaşi paşi şi acelaşi ritm, ci trebuie „să ardă” etape, de aceea ţintele urmărite acum trebuie să fie obiective precum digitalizarea sectorului energetic şi dezvoltarea energiei verzi. Recuperarea decalajelor de către România este perfect realizabilă, un exemplu concret de succes în acest sens fiind introducerea Internetului în ţara noastră. Internetul a fost creat  şi s-a dezvoltat între anii 1973 şi 1990. România, însă, abia punea bazele Internetului în anii 1992-1993 când depunea cererea pentru domeniul de ţară şi apăreau primele conexiuni dial-ap de la Romtelecom.  Deşi România a pierdut startul, a investit mult în tehnologie de ultimă generaţie, “arzând”, deci, etape, astfel că în momentul de faţă, ţara noastră se poate lăuda cu o viteză de conectare foarte mare, viteza Internetului de la noi fiind întrecută doar de state precum Singapore, Japonia sau Hong Kong. Totodată, preţul plătit pentru conexiunea din România este mult mai mic decât în multe ţări.

La fel ca şi în cazul Internetului, România poate deveni un exemplu şi în domeniul energetic. Prin digitalizare şi energie regenerabilă ţara noastră poate dezvolta o politică energetică de succes. România poate deveni un important actor energetic european, nu doar prin resursele pe care le deţinem, ci mai ales printr-un rol avangardist de modernizare prin digitalizarea sectorului energetic.

–  Sunteți interesat să achiziționați o mașină electrică?

–  Piața automobilelor electrice continuă să crească în ritm alert la noi în ţară. Potrivit statisticilor vânzările modelelor complet electrice şi hibride plug-in au crescut cu 150% în primele zece luni ale anului faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Practic, în perioada ianuarie-octombrie 2018 au fost vândute 740 de unităţi la noi în ţară, reprezentând 2.7% din piață. Aceste date demonstrează, în mod elocvent, interesul tot mai mare al persoanelor juridice şi fizice din România pentru aceasta categorie de autoturisme. Printre factorii determinanți pentru această creștere se numără programul de acordare a ecobonusului de 10.000 de euro din partea statului şi dezvoltarea infrastructurii de încărcare. Prezenţa tot mai mare a automobilelor electrice în trafic contribuie la reducerea nivelului de poluare din marile orașe şi trebuie încurajată. Trendul este cel dorit, dar cifrele sunt încă mici dacă ne gândim că parcul auto naţional din România a ajuns, la finele anului 2017, la peste 7,635 milioane de unităţi.

De aceea cred că o prioritate legislativă va trebui să fie legată de stimularea achiziţiei maşinilor electrice sau hibrid prin oferirea de mai multe facilităţi precum impozitarea zero sau parcare gratuită în oraşe. Personal, lucrez la un asemenea proiect.

Cu siguranţă, următoarea maşină pe care o voi achiziţiona va fi electrică sau hibrid.

–  Aveți demersuri personale, inițiative ce țin de domeniul energetic la Camera Deputaților? Dacă da, care sunt acestea?

–  Clădirea Parlamentului se află în plin proces de audit energetic. Se urmăreşte adaptarea clădirii la noile cerințe ale politicii energetice globale, iar un exemplu în acest sens este şi  iluminatul clădirii care va fi realizat doar prin becuri LED, ceea ce va reduce considerabil consumul energetic.

În ceea ce priveşte demersurile personale ce țin de domeniul energetic la Camera Deputaților, ideile şi dezideratele sunt multe, însă voi menţiona doar două la acest moment. În primul rând, mă gândesc la eficienţa energetică din Palatul Parlamentului, o clădire reprezentativă pentru România, fiind a doua cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil ca suprafață din lume și cea mai grea clădire din lume. Îmi doresc să fie un exemplu pilot al digitalizării pentru optimizarea consumului de energie electrică.

De asemenea, vreau să propun ca pentru reînnoirea parcului auto al Parlamentului prioritate să aibă maşinile electrice şi hibrid.

– Vă mulțumesc. 


Publicat de

Cristina Trefaș

Director Editorial

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*