Protejarea consumatorilor de prețurile ridicate la energie a devenit o prioritate pentru Ministerul Energiei. Se lucrează de zor la găsirea unei formule de sprijin pentru gospodării și companiile aflate în dificultate, fără a se transfera presiunea financiară către producători și furnizori, cu efecte care s-ar putea resimți mult după încheierea sezonului rece. În acest moment, întrebarea nu mai este doar ce măsuri vor fi adoptate, ci și cât va costa intervenția statului și cine va suporta, în cele din urmă, nota de plată.
De la preluarea mandatului, ministrul Energiei, Dumitru Chisăliță, a transmis că prioritatea este traversarea în siguranță a iernii și asigurarea continuității în alimentarea cu energie electrică și gaze naturale. O misiune care, în actualul context al prețurilor ridicate și al presiunilor din piață, presupune mai mult decât identificarea unor soluții de protecție pentru consumatori. Presupune găsirea unui echilibru fragil între interesele consumatorilor, sustenabilitatea activității companiilor și funcționarea pieței.
În minister se analizează mai multe variante de scheme și măsuri temporare. Pe măsură ce acestea ies la iveală sau sunt prezentate de ministru în spațiul public, reacțiile actorilor din sector nu întârzie să apară. Și nici nu este greu de înțeles de ce. Aproape orice intervenție asupra mecanismelor de piață înseamnă o redistribuire a costurilor. O măsură poate veni în sprijinul unei categorii de consumatori, dar poate pune o presiune suplimentară asupra producătorilor sau furnizorilor.
În ultimele săptămâni, una dintre variantele intens discutate a fost instituirea unui mecanism de achiziție centralizată a energiei electrice pentru perioada 1 decembrie 2026 – 31 martie 2027. Un proiect de ordonanță de urgență a fost pregătit în acest sens, însă, după consultări și discuții prelungite, această opțiune a fost abandonată.
În locul ei a apărut o altă variantă: suprataxarea producătorilor de energie, o măsură aflată, la rândul său, în analiză.
Ministrul Energiei a confirmat că pe masa ministerului se află mai multe scenarii pentru sezonul rece, inclusiv o schemă de sprijin destinată companiilor aflate în dificultate, care ar putea fi finanțată printr-o eventuală suprataxare a producătorilor. Măsura ar urma să aibă un caracter strict temporar, cel mult până la 1 aprilie 2027.

Mesajul transmis de Dumitru Chisăliță este că obiectivul nu îl reprezintă suprataxarea ca scop în sine, ci temperarea prețurilor și identificarea unor resurse pentru susținerea companiilor vulnerabile.„Avem în discuție mai multe scheme, pentru că am luat în considerare o evoluție care să meargă până în 2030. Și atunci am etapizat, pe diverse perioade, diverse propuneri pe care să le facem, exclusiv cu măsuri de la Ministerul Energiei. Iar una dintre aceste măsuri ia în considerare și o suprataxare. Ideea este că vrem să o facem pe o perioadă foarte, foarte scurtă, cel mult până la 1 aprilie, care să răspundă situației legate de prețurile foarte mari care sunt în momentul de față și să încerce să diminueze această escaladare a prețurilor”, a declarat ministrul Chisăliță presei de specialitate și la TV,
Argumentul Ministerului Energiei este că menținerea unor prețuri ridicate pe piețele naționale și regionale produce efecte importante asupra clienților finali, amplifică riscul de sărăcie energetică și poate conduce la blocaje în activitatea economică. În aceste condiții, autoritățile consideră necesară adoptarea unor măsuri temporare care să asigure protecția consumatorilor, dar și o disciplină riguroasă a pieței.
Problema este însă că disciplina pieței nu se obține automat prin intervenții fiscale, iar o măsură temporară nu este neapărat lipsită de consecințe pe termen lung.
În discuțiile purtate în piață apar deja semnale de îngrijorare. Am discutat cu producători care iau în calcul inclusiv punerea în stand-by a unor capacități de producție, în cazul în care noul mecanism de suprataxare va afecta semnificativ rentabilitatea activității. Sunt producători care au investit și în baterii de stocare, tocmai pentru a putea gestiona mai eficient producția și a răspunde dinamicii pieței. Or, în acest context, o nouă intervenție fiscală poate schimba calculele economice și poate afecta deciziile de operare și investiții.
Este un semnal care nu ar trebui ignorat. România are nevoie de capacități de producție disponibile, de flexibilitate și de investiții în stocare. Nu își permite să descurajeze tocmai acele companii care contribuie la siguranța sistemului energetic.
Dacă suprataxarea va determina reducerea producției disponibile sau amânarea unor investiții, efectul ar putea fi contrar celui urmărit: o piață cu mai puțină energie disponibilă și, implicit, cu presiuni suplimentare asupra prețurilor.
Nici furnizorii nu privesc cu ochi buni variantele de intervenție care ar putea presupune ca ei să finanțeze în continuare diferențele dintre prețurile contractuale și cele plafonate, urmând să recupereze ulterior banii de la stat. Mesajul lor este că nu mai pot susține la nesfârșit un mecanism în care sunt obligați să avanseze sume importante și să aștepte decontarea acestora.
Experiența schemelor anterioare a arătat că întârzierile la decontare pot genera presiuni serioase asupra lichidității companiilor, pot afecta capacitatea de finanțare și pot transforma furnizorii în finanțatori ai politicilor publice.
Din informațiile disponibile, un proiect de ordonanță de urgență se află în analiză la Ministerul Finanțelor. Urmează, așadar, o etapă esențială: validarea financiară a soluțiilor și evaluarea impactului lor asupra întregului sector.
Din fondurile care ar urma să fie colectate prin eventuala suprataxare a producătorilor s-ar putea finanța o schemă de sprijin pentru consumatorii noncasnici, bazată pe un mecanism de credit fiscal.
Ideea este de a direcționa resurse către companiile care se confruntă cu dificultăți și pentru care costul energiei a devenit o problemă de competitivitate și, în unele cazuri, de supraviețuire economică.
Este o abordare care se analizează, mai ales în cazul industriilor energointensive, unde costurile cu energia influențează direct prețul produselor și capacitatea de a concura pe piețele externe. Dar și aici sunt întrebări importante: care vor fi criteriile de eligibilitate, ce companii vor beneficia de sprijin, cum va fi calculat ajutorul și, mai ales, cum se va asigura că banii ajung acolo unde impactul economic este cel mai mare?
Ajutorul de 50 de lei pentru gospodăriile vulnerabile va continua și după 1 ianuarie 2027
Pe lângă măsurile destinate consumatorilor industriali și noncasnici, Ministerul Energiei analizează și prelungirea schemei de sprijin pentru gospodăriile cu venituri mici.
Ministrul Energiei a vorbit despre posibilitatea continuării ajutorului de 50 de lei pe lună pentru familiile care se încadrează într-un anumit prag de venit pe membru de familie, inclusiv după 1 ianuarie 2027.
„Considerăm că există această posibilitate de a prelungi schema care există în momentul de față și după 1 ianuarie 2027. Sunt și aici mai multe elemente care sunt luate în calcul. Nivelul de 50 de lei pe lună pentru familiile care se găsesc într-un anumit prag al venitului pe cap de familie este elementul care este pe masă în momentul de față”, a declarat Dumitru Chisăliță, citat de Mediafax.
Potrivit estimărilor prezentate de ministru, facturile la electricitate au crescut cu până la 10% în medie, pe baza datelor publice ale ANRE. Evoluția diferă însă în funcție de furnizor, contract și tarifele de distribuție.
Avem așadar o iarnă de trecut, dar și o piață de păstrat funcțională.
Misiunea Ministrului Energiei și echipei de la minister este, fără îndoială, una dificilă. Autoritățile trebuie să protejeze consumatorii casnici, să evite blocarea unor activități economice și să mențină funcțional un sector în care producătorii și furnizorii se confruntă deja cu presiuni financiare și incertitudini legislative.
Nu există o soluție care să mulțumească pe toată lumea. Orice schemă presupune costuri, iar aceste costuri trebuie suportate de cineva. Considerăm că adevărata provocare pentru ministrul Energiei nu este să găsească o măsură care să câștige aprobarea tuturor, ci să identifice acea combinație de soluții care protejează consumatorul fără să descurajeze producția, să blocheze furnizorii sau să compromită investițiile.


















