“Este foarte important ca oamenii șă-și creeze un climat de lucru prin care să vină de drag la muncă, pentru că omul, colegul tău, este cel mai important. Un rafinor trebuie să-și iubească meseria și să o practice cu loialitate, să fie propagator de exemple și imagini pozitive”, spune dl Alexandru Nicolcioiu, Specialistul care a lucrat și s-a dedicat peste 50 de ani în rafinăria Petromidia.
Continuăm dialogul deschis cu Dl Alexandru NICOLCIOIU pentru a afla ce a însemnat pentru Petromidia că a fost preluată de către KazMunayGas, care este rolul Oamenilor într-o rafinărie, cum vede domnia sa viitorul Petromidia, precum și despre cum se prezintă industria de rafinare din Europa și regiune.
Partea 1 a interviului poate fi accesată la următorul link: https://www.investenergy.ro/interviu-punem-specialistii-in-lumina-alexandru-nicolcioiu-o-viata-in-industria-de-rafinare-timp-de-peste-50-de-ani-s-a-aflat-in-slujba-petromidia-cea-mai-mare-rafinari/
– A venit apoi momentul preluării Rompetrol, de către KazMunayGas (KMG). Ce a însemnat acest pas pentru Petromidia?
– Aș putea spune că a fost o mare oportunitate, atât pentru kazahi, cât și pentru români, pentru că pe piața noastră a intrat un investitor cu expertiză în domeniu, cu o sursă proprie de țiței și cu dorința de a dezvolta afaceri în această zonă a Europei.
Implicarea tehnică și financiară a permis Petromidiei să treacă rapid la pasul dorit, și anume la creșterea capacității de prelucrare, de la 3,5 milioane de tone pe an, la 5 milioane de tone pe an, iar ca un mare plus, putem nota independența totală în ceea ce privește logistica de transport pe cale maritimă.
Per total, au fost realizate investiții majore pe toate palierele, de peste 1 miliard de dolari doar în rafinăria Petromidia. Așa că putem afirma că preluarea rafinăriei de către KMG a reprezentat cea mai mare realizare strategică pentru România. Cu professionalism, a fost posibil să se treacă peste marea criză economică și bancară din toamna anului 2008, când au falimentat două mari bănci din SUA. Dacă această criză prindea Petromidia fără acționarii kazahi, părerea mea este că rafinăria ar fi trecut prin situații foarte dificile, poate chiar falimentare.
În schimb, acum România are o rafinărie cu capacitate de circa 5 milioane de tone pe an, cu flux logistic stabil în Portul Midia, integrare eficientă pe piețele desfacere din România, dar și din regiune. Petromidia este una dintre cele mai moderne rafinării din zonă, cu un randament al produselor albe de aproape 85% și un indice de complexitate ridicat.
Personal, mă bucur că am reușit să iau parte la această poveste, iar totul s-a derulat așa cum mi-am propus, încă din 1992, atunci când am fost intervievat de presa internațională și am declarat că dorim să fim o companie integrată pe orizontală. Am reușit acest lucru cu sprijinul KazMunayGas, de la sursă de țiței stabilă, la alimentarea cu carburanți de calitate în România și regiune.
– În cei aproape 50 de ani, ați lucrat îndeaproape cu generații întregi de specialiști, cu oameni care și-au pus amprenta în industrie. Cum vedeți dumneavoastră rolul OMULUI într-o rafinărie?
– Un lucru este cert, nimic nu poți face de unul singur. Totul se realizează în echipă cu oameni devotați și care cred în obiectivele stabilite împreună cu ei, specialiști care sunt loiali companiei în care lucrează, și la bine, și la greu.
Vorbind de schimbul de generații, în fiecare meserie este etapă de junior și senior, până nu treci prin faza de junior să începi să te adaptezi și să înveți din tainele meseriei, nu poți deveni un senior puternic. Din acest punct de vedere, pe platforma Petromidia, cât și pe platforma Vega, s-au aplicat metode corecte de pregătire a personalului, iar aici mă gândesc mai ales la programele de internship.
Mereu am fost de părere că este foarte important ca oamenii șă-și creeze un climat de lucru prin care să vină de drag la muncă, pentru că omul, colegul tău, este cel mai important. Un rafinor trebuie să-și iubească meseria și să o practice cu loialitate, să fie propagator de exemple și imagini pozitive.
Lucrul în echipă, pentru că trebuie mereu să revenim la acest concept, este cel mai important în această industrie, unde, pentru rezolvarea unor probleme, participă mai multe specialități, fiecare își spune opinia, apoi se ia decizia. Pe firul logic de activitate, de la încărcarea vaporului cu țiței, până la operatorul care alimentează mașină în benzinărie, toți sunt la fel de importanți.
–Iar dezvoltarea rafinăriei și a industriei țin mult de impactul pe care oamenii l-au avut, de-a lungul timpului...
–Exact! Oamenii, cei care sunt în spatele tuturor instalațiilor, au făcut posibilă creșterea calității produselor, a condițiilor de lucru sau a celor de mediu. Spre exemplu, în urmă cu 30 ani, condițiile de calitate la benzine și motorine permiteau 5.000 ppm sulf, iar acum standardul este de 10 ppm sulf, practic s-a redus de 500 de ori, iar asta s-a putut realiza doar prin modificări structurale la instalații, prin utilizarea de noi catalizatori mult mai performanți, cât și prin funcționarea stabilă a instalațiilor. La toate, au contribuit oamenii.
Foto: în urmă cu 30 de ani…
Pe parte de mediu, cea mai palpabilă dovadă că situația este bine stăpânită și normele respectate, este coexistența rafinăriei Petromidia și a turismului, care se desfășoară chiar și în imediata apropiere, după gardurile rafinăriei. Tot lângă noi există habitate curate, este o biodiversitate care îi surprinde pe mulți.
Sigur că, de la nisipul de acum 49 ani, la instalațiile moderne existente astăzi, este o mare realizare și se poate vedea foarte ușor diferența. Instalațiile acum sunt supermodernizate, fluxurile se coordonează în sistem automat, toți parametrii sunt controlați și menținuți în limitele normale de funcționare, activitățile comerciale sunt bine stabilite și fluxurile sunt ușor de urmărit. Investițiile, dublate de impactul oamenilor, ne-au adus aici.
Iar oamenii pe care i-am întâlnit în carieră, de-a lungul celor aproape cinci decenii, au avut o influență decisivă în parcursul meu. Am pornit ca Inginer, am evoluat la Șef de Atelier, poziție din care coordonat activitatea instalațiilor precum Distilare Atmosferică, Distilare în Vid sau Hidrofinare Benzină. După câțiva ani, am mai urcat o treapă, la rolul de Director Adjunct de Rafinărie, iar din 1984, am devenit Manager de Rafinărie, poziție din care am început să am și o implicare în partea de dezvoltare.
Din anul 1990, am devenit Director General, iar privatizarea m-a găsit în rolul de Manager Tehnic. Ulterior, am devenit Președintele Consiliului de Administrație, Vicepreședinte la nivel de Grup, Chief Office pe partea de producție, cu o ultimă stație în carieră în poziția de expert consultant.
Am obținut chiar tot ce se putea imagina, din punct de vedere profesional, dar nicio clipă nu am uitat că am reușit cu spijinul colegilor, niciodată singur.
–Cum vedeți viitorul rafinăriei?
–Cu siguranță, se va lua că obiectiv principal atingerea și chiar depășirea performanțelor operaționale ale anului 2019. Este considerat anul cu cele mai bune performanțe operaționale, atât pentru platforma Petromidia, cât și pentru Vega, trading și retail, an în care au fost prelucrate 6,3 milioane de tone de țiței și alte materii prime, fără constrângeri în livrări.
Cererea de produse petroliere și petrochimice și, în special, produsele de nișă obținute în Vega, va fi în continuare ridicată, pentru că, indiferent cu ce combustibil se alimentează, mobilitatea va fi crescută pe cale rutieră.
Configurația rafinăriei, în sinergie cu petrochimia și Vega, este foarte flexibilă și se poate foarte ușor orienta producția pe maximizare randamentelor de motorină sau bitum, pe maximizarea randamentelor de benzină sau propilenă și polipropilena, pe maximizarea randamentelor de petrol reactor, etc. Important este ca această sinergie să se mențină și să se dezvolte.
Chiar dacă existe programe europene de decarbonizare, în care și Petromidia este inclusă, în programul general al Grupului KMG International, acestea nu vor afecta configurația actuală, în următorii 10-20 de ani.
Petromidia are o poziție logistică excelentă, în comparație cu alte rafinării din centrul țării sau al Europei și va fi în continuare un furnizor principal de produse petroliere, petrochimice și de nișă. Amplasamentul la malul mării, cu țiței asigurat constant de KMG, cu rețea de ditribuție în continuă dezvoltare, atât în România, cât și-n țările în care Rompetrol are prezență, cu o nouă centrală în cogenerare și cu un factor de complexitate ridicat integrat cu petrochimia și Vega, mă face să spun că Petromidia va avea o viață lungă și frumoasă.
Despre Vega, pentru că este o facilitate pe care nu trebuie să scăpăm din vedere, cred în proverbul românesc care spune că „Buturugă mică răstoarnă carul mare”. Afirm asta, deoarece produsele din Vega merg pe piețe de nișă, unde cererea este crescută. Vor fi în continuare oportunități regionale în multe sectoare, inclusiv în infrastructură, unde putem contribui cu bitumul obținut în Ploiești. De asemenea, consumul de hexan este în continuă creștere, atât în sectorul petrochimic, cât și în piața solvenților pentru fabricile de biodiesel și ulei comestibil, în industria alimentară.
Industria de rafinare din Europa și regiune
Cu experiența de aproape 50 de ani în spate, Alexandru Nicolcioiu a analizat, pentru InvesTenergy, și contextual european, care arată că industria de rafinare este într-un declin, comparativ cu Asia, spre exemplu, unde se regăsesc rafinării noi, de foarte mare capacitate, capabile să furnizeze produse finite la nivel global.
– Cum rămâne cu industria de rafinare europeană, care a s-a confruntat cu închideri de rafinării în ultimele decade?
–Sunt rafinării în România, Bulgaria, Serbia, Ungaria, Bosnia, Grecia, Italia și multe alte țări, care sunt destul de bine ancorate în piețele locale din țările în care sunt amplasate, iar excedentul se exportă. Din punctul meu de vedere, aceste rafinării sunt suficiente pentru moment și nu cred că se vor construi altele noi pentru a crește cantitatea de țiței prelucrată. Își vor aplică fiecare dintre ele strategii de dezvoltare pentru îmbunătățirea performanțelor tehnologice și financiare. Cele mai multe din rafinării sunt importatoare de țiței și, în general, au cam aceleași rețete de prelucrare din România, iar gama de produse este apropiată de gama de produse din Petromidia. Unele dintre ele sunt cuplate cu sector de petrochimie sau fabricație de bitum.
E drept, Europa s-a confruntat cu o scădere semnificativă în ultimii ani. Dacă în 2009, Uniunea Europeană avea 117 rafinării, cu capacitate cumulată de 810 milioane de tone pe an, la finalul lui 2023 mai erau 88 de rafinării, cu capacitate totală de 690 de milioane de tone pe an.
Wood Mackenzie, o companie importantă la nivel mondial, specializată în analize și rapoarte din sfera energetică a și publicat o situație în 2020, din care am observat că au fost închise, în ultimii 15 ani, rafinării de impact, precum Wilhelmshaven din Germania (13 milioane de tone capacitate), Impianti Sud din Italia (12,7 milioane de tone capacitate) sau Pernis din Țările de Jos (10,9 milioane de tone capacitate). Este un trend, probabil determinat de politici de decarbonizare, dar și de impactul tot mai crescut al rafinăriilor din alte părți ale lumii.
Rafinăriile europene, față de cele care s-au construit și se construiesc în India și alte țări din Orient, sunt de capacități mai mici, dar din punct de vedere tehnologic și energetic sunt destul de bine modernizate și au posibilitatea de a obține produse de calitate, competitive în piață. Lupta mare este oportunitatea de a vinde toate produsele la cele mai atractive prețuri și cu marjele cele mai mari pe piață locală.
Părerea mea este că rafinăriile la care ne referim trebuie în continuare să-și dezvolte propria rețea de distribuție în țară, chiar țările în care își desfășoară activitatea, așa cum are acum în program Grupul KMGI: să aibă cât mai multe puncte de distribuție, atât pentru produsele de bază (benzine, motorine, GPL), dar și pentru produsele de nișă și cele petrochimice.
Trebuie să mai ținem cont că industria de prelucrare a țițeiului, cât și de extracție și distribuție țiței și gaze, este foarte mult influențată de factori externi și în special de cei politici, conflicte, sau declarațiile unor foarte importanți lideri mondiali. Această industrie a dus la dezvoltarea globală a națiunilor, încă din secolele trecute, când a început descoperirea și prelucrarea țițeiului și va fi, în continuare, motorul civilizației moderne multă vreme de acum înainte.
-Domnule Nicolcioiu, un mesaj pentru toți cei care au fost parte din această industrie, dar și pentru cei care activează, ori au de gând să facă o carieră în oil&gas?
–Timpul trece foarte repede și este cel mai mare dușman al nostru. Nu știu cum au trecut cei 49 de ani de activitate, dar știu că tot ceea ce s-a realizat este meritul celor care s-au implicat și au lăsat o parte mai mare sau mai mică din viață și prin eforturile lor. Cu toții trebuie să fie mândri că au lucrat, lucrează și vor lucra în această industrie vitală, indiferent de companie. Eu unul mi-am dedicat cariera Petromidiei, dar sunt convins că și colegii mei din celelalte rafinării sunt de acord cu mine: viața de rafinor este una frumoasă, în care zilnic ai parte de provocări, de momente unice, de greutăți, dar și de reușite. Iar satisfacția că munca noastră face pune întreaga lume în mișcare, este neprețuită.
–Vă mulțumesc, cu deosebit respect .
