“Să punem Oamenii din energie în lumină”. Ioana Ciuraru, CNE Cernavodă, 29 de ani: Vreau să fiu prima femeie operator cameră de comandă din România!

• La nivel global, în 2020, doar 22% din resursa umană din industria nucleară era reprezentată de femei, motivul principal fiind domeniul în sine, mai puține tinere aleg domeniile industriale. Și mai puține sunt cele care aleg să “comande” reactoare nucleare, așa numitele “femei de aur”

Ioana Ciuraru s-a născut la Poarta Albă acum 29 de ani, este singură la părinți. Un copil cu 10 pe linie din clasa I până în clasa a VIII-a, “întotdeauna pasionată de matematică și fizică”.

“În clasa a XII-a am făcut fizică nucleară, ne puneau să facem în fiecare săptămână prezentări despre centrale nucleare”, ne spune Iona. Și, de atunci, asta face, fizică.

În facultate, Ioana a studiat fizica tehnologică. Nicio restanță, bursă în fiecare an. În anii III si IV de facultate a plecat cu 2 burse, la Insbruck, Austria și în Republica Cehă, unde a studiat fizica plasma și fizica straturilor subțiri. Și-a luat licența și apoi diploma de master în fizică și tehnologia materiei condensate.

La nivel global, în 2020, doar 22% din resursa umană din industria nucleară era reprezentată de femei, motivul principal fiind domeniul în sine, mai puține tinere aleg domeniile industriale. Și mai puține sunt cele care aleg să “comande” reactoare nucleare, așa numitele “femei de aur”.  Ioana și-a dorit să lucreze la CNE Cernavodă, astfel toata munca ei din facultate să poată fi valorificată. Acest vis al ei s-a îndeplinit în iulie 2018: “Cea mai mare realizare a mea. Am plâns când m-au anunțat”, ne spune ea, cu aceeași emoție și bucurie.

5 luni, după angajare, a stat în perioada de pregătire, apoi a început să lucreze în ture. Își aduce aminte de perioada de început și are în ochi acea sclipire a omului care știe cu certitudine că acesta îi este scopul în viață, fără ocolișuri, cu multă muncă, dedicare, pasiune: “Seara veneam la schimbul de tură. Citeam ce s-a întâmplat în instalație, apoi mergeam în instalație pentru a vedea starea echipamentelor”. Ceea ce Ioana numește “instalație” înseamnă de fapt seria complexă de sisteme nucleare. 

“Colegii mei mergeau cu mine. Mă duceam și singură să învăț. Aveam ambiția de a pleca singură în instalație. Mă motivau băieții. Nu vreau să fiu menajată în niciun fel. Nu am la fel de multă forță ca ei, dar îmi dau silința. Vreau să aduc plus valoare echipei. Suntem o echipă”, precizează Ioana Ciuraru.

Ioana se simte confortabil în mediul de lucru de la Cernavodă. Iubește industria nucleară, este parte din ea. Nu contează dacă ești bărbat sau femeie, tânăr sau senior cu experiență, conteaza capacitatea de a învăța, de a contribui, de a ajuta, de a face parte dintr-o echipă.

Rar am întalnit pe cineva cu forța, hotărârea și pasiunea Ioanei. Nu există nu pot, e greu, mi-ar placea să…există doar pasiune, dorință, voință! “Îmi place sa fac tot ce e mai greu. Cred că pot să fac orice, daca îmi propun”. Își urmăreste pasiunea și din tot ce face, ce spune transpare faptul că a fi diferit înseamnă valoare adaugată, înseamnă abordări diferite, idei diferite, dezvoltare, inovație. Cred că singura conștientizare a diferenței de gen este când se uită în jurul ei și realizează că este singura femeie într-o echipă de profesioniști bărbați.

Din 2018 și până în prezent Ioana a lucrat, a învățat, a crescut în instalație, înconjurată de o echipă care îi susține visul de a ajunge în curentul de licențiere, adică perioada în care se pregătește pentru a obține licența de operare. La doar 29 de ani, are atitudinea unui om căruia i se pare că nu are timp, că trebuie să învețe, să muncească și mai mult pentru a obține licența de operator. Este pașaportul ei către o carieră de vis. “Sper să ajung în curand în curentul de licențiere. Dacă ajung acolo, nu cred că îmi mai doresc ceva de la viața asta. Să ajung în camera de comandă. Vreau să fiu prima femeie operator cameră de comandă din România”, spune, cu convingere Ioana.

Ea își trăiește meseria când vorbește. În timp ce o privesc cu multă admirație, continuă, accentuând cuvintele, aproape despărțindu-le în silabe pe altele, în functie de cum le simte: “Job-ul ăsta mi se pare fas-ci-nant, unic și special. Mă simt privilegiată să am job-ul asta. Nu multe femei fac asta”.

Prin prisma experienței acumulate direct, are deja un traseu profesional extrem de bine conturat în minte: “Nu vreau să fac inginerie. Vreau să fiu operator toată viața. Nu-mi doresc să fac altceva nicio secundă”.

Va veni, cu siguranță, momentul când va fi prima femeie operator de cameră de comandă din România, oamenii ca Ioana nu pot fi opriți, întorși, nu se răzgândesc. O întreb ce își va mai dori când va ajunge operator, ce o va ține “în priza” peste ani, dincolo de camera de comandă și îmi răspunde: “Mi-ar plăcea să am o idee fantastică care să rămână în istoria centralei”. O cred. Ioana știe că începuturile energiei nucleare țin de o femeie, Marie Curie, de pasiunea și curiozitatea acesteia pentru uraniu.

Încheierea nu poate fi decât în cuvintele ei: “Sunt optimist și încrezătoare. Eu obțin tot ce îmi doresc. Tot ce am obținut a fost prin muncă. Nimic gratis.”

Ioana Ciuraru, la cei 29 de ani, este o lecție de viață despre a vrea și a face. Un copil mare cu un vis uriaș despre profesionalism! Și, probabil, în viitorul apropiat, prima femeie operator camera de comandă din România!

Mulțumiri și admirație, Ioana! Mulțumiri Nuclearelectrica pentru posibilitatea de a o cunoaște și prezenta pe Ioana Ciuraru.