Autor: Dumitru CHISĂLIȚĂ, Expert Judiciar Gaze
Anual, ANRE emite un Ordin prin care stabilește pentru fiecare furnizor licențiat obligația de a înmagazina gaze pentru a garanta securitatea aprovizionării cu gaze . Această practică încalcă legislația în vigoare.
Obligația constituirii de către furnizori a unui stoc minim de gaze în depozite este o măsură care derivă din prevederile Directivei 67/2004 privind măsurile de garantare a securităţii aprovizionării cu gaz natural și transpusă în România prin Legea 346/3 decembrie 2007. Potrivit acestei legi, art. 16. (2) ”Nivelul minim al stocului de gaze naturale se stabileşte anual, prin decizie a Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, având în vedere în principal capacităţile de depozitare existente, prognozele de consum, frecvenţa şi durata perioadelor cu temperaturi scăzute, asigurarea unui nivel corespunzător consumului intern”. În baza legii, ANRE are posibilitatea să emită ordine prin care să oblige furnizorii să înmagazineze gaze naturale în perioada 2008-2010.
În anul 2010, Directiva UE 67/2004 care stătea la baza legii 346/2007, cea care dădea dreptul ANRE să oblige furnizorii să înmagazineze gaze, a fost abrogată de Regulamentul UE 994/2010 privind măsurile de garantare a securităţii aprovizionării cu gaze naturale. Regulamentul 994/2010, nu mai necesita aplicarea în Romania prin emiterea unei legi, acesta se aplică de la momentul intrării în vigoare și în România. Astfel, implicit a fost abrogată și Legea 346/2007 care a transpus Directiva 2004/67/CE, Directivă care a fost abrogată de Regulamentul 994/2010. Mai mult art. 148 din Constituția României arată că Regulamentele Europene au prioritate față de orice altă reglementare din România. Astfel, acceptând interpretarea ANRE, că nu este abrogată Legea 346/2007 (neabrogarea legii 346/2007 fiind o scăpare a Parlamentului României), în România se va aplica Regulamentul 994 și nu Legea 346/2007 conform Constituției României.
În concluzie, ANRE nu mai avea dreptul, începând cu anul 2011 să stabilească obligația pentru furnizori să înmagazineze gaze naturale pentru condiții de garantare a securității aprovizionării cu gaze. Respectiv, ANRE nu avea dreptul în perioada 2011-2016 să amendeze furnizorii de gaze pentru nerespectarea obligației de a înmagazina gaze.
Regulamentul 994/2010 stabilea, începând cu anul 2011, că o măsură de asigurare a securității livrării de gaze către consumatorii protejați, în situații de urgență este constituirea unui stoc minim stabilit de Autoritatea Competentă din România.
În anul 2013, prin HG 429/2013, a fost numit Departamentul pentru Energie ca Autoritate Națională Competentă pentru prevenirea și coordonarea situaților de urgență în domeniul gazelor naturale, iar odată cu desființarea Departamentului pentru Energiei și preluarea atribuților acestuia de către Ministerului Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, a determinat numirea acestui minister prin HG 42/2015 și ulterior a Ministerului Energiei prin HG 980/2015, ca Autoritate Competentă pentru aplicarea Regulamentului (UE) nr. 994/2010 privind măsurile de garantare a securităţii aprovizionării cu gaze naturale. Astfel, instituția care putea să oblige constituirea unui stoc minim de gaze în depozitele de înmagazinare, la nivelul unor furnizori (cei care vând gaze clienților casnici și doar în limita acoperiri cu gaze a situaților de urgență) începând cu anul 2013 era doar Departamentul pentru Energie/Ministerul Energiei. Mai mult, Legea 160/2012 de funcționare a ANRE nu trasează între sarcinile ANRE, stabilirea stocului minim de gaze înmagazinate sau atribuții în securitatea aprovizionării cu gaze naturale.
Consumatorii protejați prevăzuți de Regulamentul 994/2010 sunt toți consumatorii casnici din România. Deși Regulamentul 994/2010 dă posibilitatea fiecărui stat să desemneze și alți consumatori protejați și să- I comunice Comisiei Europene, România nu a adoptat nici un act prin care să numească și alți consumatori protejați, astfel România a acceptat ca singurii consumatori protejați să fie cei prevăzuți de Regulamentul 994/2010, respectiv consumatorii casnici. Astfel, exista posibilitatea legală începând cu anul 2011 să se instituie obligația constituirii unui stoc minim de gaze în depozitele de înmagazinare, pentru situații de urgență exclusiv sub obligația Autorității Competente (Departamentul pentru Energie/Ministerul Energiei) și doar pentru consumatorii casnici.
Situația de urgență pe piața de gaze se poate declanșa doar în situația în care cererea de gaze a consumatorilor casnici pentru o zi este excepțional de mare față de consumul casnic zilnic al ultimilor 20 de ani.
Conform Regulamentului 994/2010, dimensionarea stocului minim obligatoriu a se înmagazina se face:
– de către Autoritatea Competentă (nu de către ANRE),
– astfel încât să se asigure înmagazinarea exclusivă a diferenței între cantitățile de gaze care se consumă în medie între o zi de iarnă și o zi un consum previzonat excepțional de mare,
– exclusiv pentru a acoperii următoarele perioade de timp:
– pentru o perioadă de șapte zile, dacă cererea excepțională se datorează unor temperaturi extreme constatată statistic o dată la 20 de ani. (Probabilitatea apariței acestei cereri excepționale în iarna 2016/2017 este medie spre mică).
– pentru o perioadă de 30 de zile, dacă cererea de gaze este excepțional de mare, determinată și de alte considerente decât temperaturi, constatată statistic o dată la 20 de ani. (Probabilitatea apariței acestei cereri în iarna 2016/2017 este mică).
– pentru o perioadă de cel puțin 30 de zile, dacă există probabilitatea să fie afectată infrastructura principală de gaze în condiții de iarnă normale (Probabilitatea apariței acestei cereri în iarna 2016/2017 este mică) și se aplică exclusiv de furnizorii care vând gaze consumatorilor casnici (protejați). Regulamentul 994/2010 stabilește că în cazul ineexistenței unei situații de urgență (situația unei cereri previzionate pentru o zi mult mai mare decât cererea zilnică din ultimii 20 de ani), dezechilibrele între cerere și ofertă trebuie rezolvate exclusiv pe baza mecanismelor pieței (n.a.- fără a se permite intervenții în piață de către nici o instituție).
Odată cu intrarea în vigoare a Regulamentului 994 în anul 2011, în România este abuzivă:
– obligația constituirii stocului minim înmagazinat de către toți furnizorii,
– modul de determinare a stocului minim de înmagazinare pe care trebuie să-l înmagazineze furnizorii,
– modul de folosire a stocului minim înmagazinat.
Nu trebuie însă neglijată responsabilitatea furnizorului de gaze în asigurarea securității livrării gazelor la cliențíi din portofoliul propriu. Această responsabilitate este totală și stabilită prin lege și condițile de licențiere a respectivului furnizor. Astfel, negarantarea securității livrării, determină încălcarea condițiilor de licențiere și atrage după sine amenzi și/sau pierderea unor drepturi de a furniza gaze în România. Pentru respectarea acestei obligații din licența de furnizare, ANRE în calitate de emitent al licenței, este îndreptățită să acționeze fără nici o indulgență, inclusiv prin instituirea de obligații personalizate fiecărui furnizor licențiat, chiar și de înmagazinare.
Respectarea Constituției, Regulamentelor și a Legilor, este o condiție nediscutabilă. Se impune restartarea Pieței de gaze și nu continuarea unor practici din trecut, chiar dacă acestea se consideră că acestea se aplică cu intenții bune. Proiectul Punct și de la capăt pe piața gazelor își propune acest lucru.
