InvesTenergy publică o serie de analize realizate de FEL România, programul de leadership al CNR-CME, despre modul în care țările își construiesc sistemele energetice, despre alegerile strategice pe care le fac și despre lecțiile relevante pentru România.
Prima analiză este dedicată Germaniei și provocării de a echilibra ambițiile privind energia regenerabilă cu nevoia de securitate energetică.
Analiza este realizată de Cristi Tutulan, inginer în automatizări în cadrul SMS Metallurgy Romania. S-a alăturat FEL România și se implică activ în activitățile organizației.
Germania este una dintre cele mai mari economii ale Uniunii Europene și, implicit, unul dintre cei mai mari consumatori și producători de energie de pe continent. Sistemul său energetic este complex și se află într-un amplu proces de transformare, început în anii 2000 prin politica Energiewende (tranziția energetică), care urmărește trecerea către un model energetic mai sustenabil. În același timp, Germania ocupă o poziție strategică în piața europeană de energie electrică. Datorită amplasării sale și numeroaselor interconectări cu statele vecine, aceasta influențează în mod direct fluxurile de energie și evoluția prețurilor la nivel regional.
Structura actuală a mixului energetic
Cele mai recente date, aferente primului trimestru din 2026, arată o stabilitate clară a poziției eolianului ca principală sursă de electricitate a Germaniei: producția eoliană a crescut cu 29% față de aceeași perioadă a anului 2025, ajungând să acopere aproximativ o treime din producția totală. Cărbunele rămâne a doua sursă ca importanță, cu o pondere de circa 24%, deși producția pe bază de cărbune a continuat să scadă față de 2025. Gazul natural și-a majorat ușor producția reprezentand 13% din producția anuală de electricitate a țării, în timp ce energia solară a înregistrat o scădere anuală de 7,4% în primul trimestru, explicată în principal prin condiții meteorologice mai puțin favorabile față de perioada de referință. Energia nucleară rămâne la zero, ieșirea din acest sector fiind finalizată în 2023.
Footprint energetic tradițional
Deși aflate în declin, sursele convenționale de energie continuă să joace un rol structural de stabilizare a sistemului. Datele pentru 2025 arată că Germania rămâne, alături de Polonia, responsabilă pentru peste 74% din producția de electricitate pe bază de cărbune a întregii Uniuni Europene, chiar dacă producția europeană de cărbune a atins un minim istoric de 257 TWh. Cărbunele acoperă în continuare aproximativ un sfert din producția germană de electricitate, ceea ce plasează Germania printre puținele state membre în care ponderea acestei surse depășește substanțial media europeană. Gazul natural este tratat oficial ca sursă de rezervă pentru perioadele cu producție redusă din eolian și solar, în special iarna. Dependența de importuri rămâne o vulnerabilitate, Germania nu dispune de resurse interne semnificative de gaz sau petrol, iar diversificarea surselor de aprovizionare de după 2022 a redus, dar nu a eliminat, expunerea la șocuri externe de preț.
Tranziția către energie verde
Ponderea surselor regenerabile în producția de energie electrică a crescut constant în ultimele două decenii. Dacă în anul 2000 acestea reprezentau aproximativ 6,5% din producția totală de electricitate, în perioada 2025 – 2026 au ajuns să asigure peste jumătate din producția națională, în funcție de sezon și de condițiile meteorologice. Energia eoliană a crescut treptat ajungand principala sursă de producere a energiei electrice din Germania.
Germania și-a propus ca până în 2030 aproximativ 80% din energia electrică să provină din surse regenerabile, iar până în 2035 întregul sistem de producție a energiei electrice să fie bazat pe aceste surse. Pentru atingerea obiectivelor, investițiile sunt concentrate în energia eoliană, energia solară și sistemele de stocare în baterii, considerate esențiale pentru integrarea energiei regenerabile. Cu toate acestea, rapoartele recente arată că dezvoltarea rețelei electrice și a infrastructurii energetice trebuie accelerată pentru ca țintele stabilite să poată fi atinse.
Provocări și limitări
Principala constrângere tehnică rămâne capacitatea insuficientă a rețelei de transport, în special pe ruta nord-sud, unde producția eoliană offshore din nord trebuie transportată către zonele industriale din sud. Extinderea rețelei rămâne mai lentă decât ritmul de instalare a capacităților regenerabile.
La aceasta se adaugă, potrivit analizelor din 2026, riscul unei scăderi accelerate a capacității de producție controlabilă (de la circa 80 GW în 2025 la sub 51 GW în 2035, în absența unor investiții suplimentare), ceea ce face necesară licitarea de noi capacități flexibile pentru menținerea stabilității sistemului. Din punct de vedere economic și social, costurile ridicate ale energiei și necesitatea unor investiții masive în infrastructură reprezintă provocări semnificative.
La nivel de reglementare, procesele de autorizare pentru noi capacități regenerabile, pentru linii de transport și pentru capacitățile de stocare rămân greoaie și de durată, ceea ce încetinește ritmul de implementare a proiectelor.
Comparație cu România
Situația României s-a schimbat semnificativ în 2026: oprirea Unității 1 de la Cernavodă pentru reabilitare, combinată cu închiderea capacităților pe cărbune, a generat deficit de capacitate „în bandă” și prețuri de echilibrare printre cele mai ridicate din Europa, ceea ce a impus recurgerea la importuri.
Germania se confruntă cu o provocare similară, reducerea capacității dispecerizabile clasice, dar o compensează printr-o bază regenerabilă variabilă mult mai extinsă și prin piața europeană integrată.
Diferența structurală majoră rămâne rolul nuclearului, pe care România mizează să-l extindă, spre deosebire de Germania, care a renunțat complet la această sursă în 2023, precum și ponderea hidro semnificativă dar volatilă a României, față de dependența germană masivă de eolian.
Lecții relevante pentru România
Din experiența germană recentă, planificarea din timp a înlocuirii capacităților controlabile scoase din sistem, prin licitații pentru noi capacități flexibile, și reforma cadrului de reglementare pentru stocarea în baterii sunt practici direct aplicabile României, unde retragerea simultană a unităților de producere pe bază de cărbune și oprirea temporară a Unității 1 de la Cernavodă au generat, în 2026, tensiuni vizibile pe piața de echilibrare.
Adaptabilitatea modelului german rămâne însă parțială, având în vedere diferențele de dimensiune economică și infrastructură de rețea, astfel că România poate prelua principiile de planificare anticipată și mecanismele de piață pentru stocare, calibrate la resursele și ritmul propriu de investiții.
Concluzii
La mijlocul anului 2026, Germania se află într-un stadiu avansat al tranziției energetice, cu producția eoliană consolidată ca principală sursă de electricitate și o pondere a regenerabilelor care poate depăși jumătate din producție, dar se confruntă cu provocări legate de rețea, de reducerea capacității dispecerizabile și de un cadru de reglementare pentru stocare încă nefinalizat, iar renunțarea la nuclear a crescut rolul surselor fosile de echilibrare. Pentru România, parcursul german oferă atât modele de anticipare a nevoilor de capacitate de rezervă, cât și un avertisment direct: episodul din primăvara lui 2026, când retragerea aproape simultană a mai multor surse de producere de energie au dus la deficit de capacitate și prețuri ridicate, arată riscurile unei tranziții insuficiente.
Despre Autor:
Cristi Tutulan este inginer în automatizări în cadrul SMS Metallurgy Romania, cu experiență practică în operarea și monitorizarea proceselor industriale, unde activitatea sa profesională este orientată spre automatizarea sistemelor tehnice. Este student doctorand la Universitatea Națională de Știință și Tehnologie POLITEHNICA București, unde cercetarea sa se concentrează pe tema „Contribuții la valorificarea energetică și materială a fracției organice a deșeurilor”. În cadrul acestei cercetări, lucrează cu un biodigestor, unde măsoară și analizează procentul de biogaze rezultate din procesul de digestie anaerobă, contribuind astfel la dezvoltarea unor soluții sustenabile pentru gestionarea deșeurilor organice. S-a alăturat FEL România, programul de leadership al CNR-CME și se implică activ în activitățile organizației.
Bibliografie
[1] Agora Energiewende, Germany’s Energy Transition, 2025. https://www.agora-energiewende.org/about-us/the-german-energiewende/how-is-germany-transforming-its-energy-system
[2] BDEW / EY, Fortschrittsmonitor 2026: Energiewende, iunie 2026. https://www.bdew.de/media/original_images/2026/06/01/bdew_ey_fortschrittsmonitor_2026_final.pdf
[3] EMBER, European Electricity Review 2026, 2026. https://ember-energy.org
[4] International Energy Agency (IEA), Germany – Countries & Regions, 2025. https://www.iea.org/countries/germany
[5] World Nuclear Association, Nuclear Power in Romania, februarie 2026. https://world-nuclear.org/information-library/country-profiles/countries-o-s/romania
[6] Europa Liberă România, Epoca cărbunelui se apropie de sfârșit. Pe ce proiecte în energie mizează România și care sunt riscurile, octombrie 2025. https://romania.europalibera.org/a/pe-ce-proiecte-in-energie-mizeaza-romania/33552505.html [7] Bursa.ro, Paradoxul electricității din Germania: capacitatea instalată crește, producția scade, mai 2026. https://www.bursa.ro/paradoxul-electricitatii-din-germania-capacitatea-instalata-creste-productia-scade-88471954
.jpg)
