ENERGY MIX, analiză FEL România. Suedia: între energia hidroelectrică, nucleară și ambiția decarbonizării. Lecții pentru România

ENERGY MIX: InvesTenergy continuă seria de analize realizate de FEL România, programul de leadership al CNR-CME, dedicată modului în care țările își construiesc sistemele energetice, alegerilor strategice pe care le fac și lecțiilor pe care acestea le oferă României.

În această analiză, Iuliana Topor realizează o radiografie a mixului energetic al Suediei, de la rolul hidroenergiei și al energiei nucleare până la expansiunea regenerabilelor și provocările pe care tranziția energetică le aduce pentru rețele și securitatea alimentării. Principala lecție pentru România este că tranziția energetică presupune nu doar creșterea capacității instalate, ci și rețele moderne, flexibilitate, capacitate fermă și un cadru legislativ predictibil. Astfel, România își poate valorifica potențialul regenerabil și nuclear pentru un sistem energetic mai sigur, flexibil și mai puțin dependent de importuri.

Analiza este realizată de Iuliana Topor, membră FEL România și M&A Specialist, Project Developer Manager în proiecte de energie regenerabilă, Aukera România.

Context general

Suedia este o țară nordică de aproximativ 10,6 milioane de locuitori, cu o economie mică și deschisă, membră a Uniunii Europene din 1995 și parte activă a pieței nordice de electricitate (Nord Pool). Sistemul său energetic este interconectat cu Norvegia, Finlanda, Danemarca, Germania, Polonia și țările baltice prin linii și cabluri submarine de mare capacitate, ceea ce face din Suedia un nod relevant pentru echilibrul regional al electricității în nordul Europei. [1]

Deși populația este relativ redusă, sistemul electric suedez este de dimensiuni considerabile, dintre care 99,6% din surse fără carbon, cel mai ridicat nivel înregistrat până acum și cel mai mare din Uniunea Europeană. Particularitatea structurală a țării este geografia alungită pe axa nord-sud: nordul concentrează cea mai mare parte a hidroenergiei și a noilor capacități eoliene, în timp ce sudul, mai dens populat și industrializat, are un deficit structural de producție. Această asimetrie a dus la împărțirea pieței interne în patru zone de preț, cu diferențe uneori semnificative între nord și sud. [2][3]

Structura actuală a mixului energetic

În 2025, producția de electricitate a Suediei a fost de aproximativ 159,8 TWh (în ușoară scădere cu 1,1% față de cei 161,6 TWh din 2024, iar consumul intern de electricitate a fost de aproximativ 125,8 TWh. Producția a fost dominată de trei surse cu emisii reduse sau nule de carbon: hidroenergia, energia nucleară și eoliană. Combustibilii fosili au avut un rol nesemnificativ, sub 0,1% din producție. [2]

Evoluția ultimului deceniu arată o tranziție constantă: ponderea energiei regenerabile în consumul final brut de energie a crescut de la 45% în 2009 la 66% în 2022, iar în sectorul electric sursele regenerabile reprezentau deja 83,3% în 2022. Eolianul a fost motorul principal al acestei creșteri, urcând de la doar 2,4% din producția de electricitate în 2010 la 10% în 2015 și la 25-26% în 2025. În decembrie 2024, pentru prima dată, producția eoliană a depășit atât hidroenergia, cât și nuclearul într-o singură lună.[1][2][4][5]

Footprint energetic tradițional

Rolul surselor convenționale în mixul suedez de energie este astăzi minor: cărbunele a fost practic eliminat din producția de electricitate, iar gazul natural joacă un rol marginal, fiind folosit mai degrabă în industrie. Coloana vertebrală a capacității sistemului rămâne combinația hidro-nuclear. [6]

În ceea ce privește dependența de importuri versus producția internă, Suedia este, la nivel agregat, exportator net de electricitate, datorită surplusului generat de hidro, eolian și nuclear. În 2025, Suedia a exportat 132,24 TWh și a importat 98,26 TWh, rezultând un export net de aproape 34 TWh. Această poziție ascunde însă o asimetrie regională importantă: nordul, bogat în hidroenergie și cu cele mai multe proiecte eoliene noi, exportă structural energie, în timp ce sudul, unde au fost închise șapte reactoare nucleare în ultimele decenii (Barsebäck, Oskarshamn 1 și 2, Ringhals 1 și 2), depinde mai mult de importuri și de interconectoarele cu vecinii pentru a acoperi vârfurile de consum, mai ales în zona metropolitană Stockholm-Malmö. Infrastructura de transport dintre nord și sud nu a ținut pasul cu dezvoltarea producției din nord, ceea ce duce la congestii și la diferențe de preț între regiunile țării. [2][3][4]

Tranziția către energie verde

Suedia își propune ca 65% din consumul final brut de energie să provină din surse regenerabile până în 2030 (față de ținta anterioară de 49% pentru 2020) și ca 100% din electricitate să fie produsă fără combustibili fosili până în 2040. Este de menționat că, în iunie 2023, parlamentul a modificat formularea acestei ținte de la „100% regenerabilă” la „100% fără combustibili fosili”, permițând includerea energiei nucleare alături de sursele regenerabile. Aceste ținte naționale depășesc deja pragurile minime cerute de pachetul european Fit for 55, la care Suedia contribuie prin nivelul ridicat de decarbonizare deja atins. [7]

Tehnologiile promovate diferă ca stadiu de maturitate. Eolianul rămâne principalul motor de creștere a producției regenerabile. Solarul crește rapid, dar de la o bază mica. Hidroenergia este matură, iar extinderea ei este limitată de politici de protecție a cursurilor de apă rămase neamenajate. Biomasa are un rol esențial în sectorul de încălzire urbană, unde Suedia are cea mai mare pondere de regenerabile din UE (69% în încălzire și răcire), susținută istoric de o taxă ridicată pe carbon aplicată combustibililor de încălzire. Pentru energie nucleară, guvernul își propune două reactoare mari noi până în 2035 și echivalentul a zece reactoare până în 2045, inclusiv reactoare modulare mici (SMR). [1][4][5]

Din punct de vedere al politicilor publice, Suedia se bazează pe un mix de instrumente mature: taxa pe carbon introdusă în 1991 (printre cele mai ridicate din lume, aproximativ 0,13€ per kg CO2 în 2025), precum și programele de finanțare Klimatklivet și Industriklivet pentru investiții climatice la nivel local și industrial. În 2025, guvernul a aprobat și mecanisme de finanțare de stat pentru a debloca investițiile private în noile capacități nucleare. [1][4]

Provocări și limitări

Cea mai vizibilă constrângere tehnică este capacitatea de transport dintre nord și sud, care nu ține pasul cu creșterea producției din nord. Proiectul NordSyd urmărește creșterea capacității pe coridoarele centrale de la 7,3 GW la aproximativ 10,5 GW, în cadrul planului de dezvoltare a rețelei al operatorului de transport Svenska kraftnät pentru perioada 2026-2035. Pe lângă rețea, sistemul are nevoie tot mai mare de flexibilitate și capacitate de stocare pentru a gestiona variabilitatea eolianului și solarului, fenomen vizibil și prin apariția prețurilor negative în perioadele de supraproducție. [3][8]

La nivel economic, costurile în creștere și incertitudinea politică privind sprijinul pe termen lung au dus la o stagnare aproape completă a investițiilor noi în eolian: în Q1 2025 nu s-a mai luat nicio decizie finală de investiție sau comandă nouă de turbine, continuând tendința de scădere de la 1.244 MW comenzi noi în 2023 la 446 MW în 2024. Există totuși un potențial de aproximativ 1.815 MW de proiecte care au deja toate autorizațiile, dar așteaptă decizia finală de investiție și ar putea deveni operaționale înainte de 2030 dacă piața se îmbunătățește. Asociația Svensk Vindenergi atribuie blocajul prețurilor scăzute la electricitate, incertitudinii politice și instabilității economice globale. [9]

Cea mai acută limitare de reglementare și implementare este însă sistemul de „veto municipal”, prin care fiecare proiect eolian are nevoie de aprobarea primăriei locale înainte de a trece la evaluarea autorităților naționale. Situația s-a deteriorat drastic în 2025: între ianuarie și septembrie, 26 din 29 de proiecte depuse (aproape 90%) au fost respinse de autoritățile locale, afectând 346 din 359 de turbine planificate și o producție potențială pierdută de 7,3 TWh. Guvernul suedez a anunțat intenția de a introduce stimulente pentru municipalități și comunități în vederea acceptării proiectelor eoliene. [10]

Comparație cu România

Structura mixului energetic al României diferă semnificativ de cea a Suediei, deși ambele țări se sprijină pe un pilon hidro solid și au o componentă nucleară relevantă. În 2025, producția de electricitate a României a fost formată din aproximativ 34% surse termice (cărbune și gaz), 24% hidroenergie, 21% nuclear și aproximativ 21% alte regenerabile (eolian, solar, biomasă). [11]

Similaritățile sunt reale, dar limitate: ambele sisteme se bazează pe hidroenergie și pe energia nucleară, iar ambele țări se confruntă cu blocaje de rețea care limitează ritmul de conectare a noilor capacități regenerabile. În România, din cele aproximativ 87.220 MW cu autorizații de racordare valabile, doar 11,7% ajunseseră la stadiul de autorizare de punere în funcțiune, cu congestii vizibile în Dobrogea, sudul Munteniei și Oltenia, o problemă structural similară blocajului nord-sud din Suedia, deși cu cauze diferite. [12]

Diferențele majore sunt însă mai importante decât asemănările. Suedia a eliminat aproape complet cărbunele și combustibilii fosili din mixul electric (sub 0,1%), în timp ce România încă produce circa o treime din electricitate din surse termice. Sistemul suedez este deja decarbonizat în proporție de 99,6%, în timp ce România se află încă la mijlocul unei tranziții mult mai lente. Ritmul extinderii nucleare este de asemenea diferit: Suedia are deja aprobate mecanisme de finanțare de stat pentru reactoare mari noi și SMR-uri, în timp ce România este încă în etapa de planificare și modernizare (reactorul 1 de la Cernavodă, proiectele pentru unitățile 3 și 4, precum și propunerea de SMR de la Doicești). Nu în ultimul rând, poziția pe piața regională diferă: Suedia rămâne, la nivel agregat, exportator net de electricitate, în timp ce România a rămas importator net. [2][4][13][14]

 Lecții relevante pentru România

Câteva practici suedeze par direct transferabile în cazul României. Prima este planificarea de rețea pe termen lung, cu investiții anticipative, precum proiectul NordSyd, astfel încât dezvoltarea infrastructurii să preceadă, și nu să urmeze, creșterea rapidă a capacităților regenerabile. A doua este combinarea surselor regenerabile variabile cu o bază solidă de producție dispecerizabilă, reprezentată în Suedia în principal de hidroenergie și energie nucleară. Pentru România, această lecție trebuie completată cu dezvoltarea accelerată a capacităților de stocare, care pot contribui la echilibrarea producției variabile eoliene și solare, la reducerea congestiilor și la integrarea unui volum mai mare de energie regenerabilă în sistem.

În același timp, exemplul suedez arată și ce ar trebui evitat: barierele administrative și opoziția locală pot încetini semnificativ dezvoltarea unei tehnologii, așa cum demonstrează cazul veto-ului municipal aplicat proiectelor eoliene. România are deja un semnal similar de precauție în ceea ce privește proiectele speculative de racordare. ANRE a înăsprit condițiile financiare pentru rezervarea capacității de rețea, prin majorarea garanției financiare asociate proiectelor de racordare, cu scopul de a descuraja proiectele care ocupă capacitate fără a avansa efectiv spre realizare. Aceste măsuri trebuie însă însoțite de extinderea și modernizarea rețelelor și de dezvoltarea capacităților de stocare, pentru ca limitarea proiectelor speculative să nu devină, în același timp, o limitare a investițiilor viabile.

Concluzii

Suedia demonstrează că un sistem electric cu emisii foarte scăzute de carbon poate fi construit prin combinarea hidroenergiei, energiei nucleare și a surselor regenerabile, susținută de politici publice și investiții în infrastructură pe termen lung. Experiența suedeză arată însă că decarbonizarea nu se încheie odată cu creșterea ponderii surselor regenerabile de energie. Extinderea energiei eoliene și solare necesită flexibilitate, stocare, rețele moderne și capacitate fermă pentru asigurarea securității alimentării.

Un element important este dezvoltarea infrastructurii în paralel cu producția de energie. Proiecte precum NordSyd evidențiază necesitatea planificării anticipate a rețelei, mai ales atunci când producția și consumul sunt distribuite geografic neuniform.

Pentru România, modelul suedez trebuie adaptat, nu copiat. Dezvoltarea regenerabilelor și a proiectelor nucleare trebuie însoțită de investiții în rețele și stocare, pentru a limita congestiile și dezechilibrele. Principala lecție este că tranziția energetică presupune nu doar creșterea capacității instalate, ci și rețele moderne, flexibilitate, capacitate fermă și un cadru legislativ predictibil. Astfel, România își poate valorifica potențialul regenerabil și nuclear pentru un sistem energetic mai sigur, flexibil și mai puțin dependent de importuri.

Bio autor

Iuliana Topor are o experiență de 4 ani în domeniul energetic, unde a activat ca M&A Specialist și Project Developer Manager în proiecte de energie regenerabilă. În prezent, face parte din echipa de development a Aukera România. Din 2024, Iuliana este activă în cadrul Future Energy Leaders (FEL) România, programul de leadership al CNR-CME,  unde a coordonat Departamentul Programe și Evenimente, iar în prezent este Membru al comunității. Iuliana este absolventă a Facultății de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației din cadrul Universității Politehnica București. Pasionată de învățare continuă și de impactul pozitiv al energiei regenerabile, Iuliana își dedică activitatea dezvoltării de soluții sustenabile, contribuind cu determinare la construirea unui viitor mai verde.

Bibliografie

[1] Wikipedia — Energy in Sweden: https://en.wikipedia.org/wiki/Energy_in_Sweden

[2] Electricity Maps — Electricity Grid Review 2025: Sweden: https://www.electricitymaps.com/grid-in-review-2025/sweden

[3] REGlobal — Sweden’s Transmission Plan: Rebuilding a Mid-Century Grid for a New Industrial Age: https://reglobal.org/swedens-transmission-plan-rebuilding-a-mid-century-grid-for-a-new-industrial-age/

[4] World Nuclear Association — Nuclear Power in Sweden: https://world-nuclear.org/information-library/country-profiles/countries-o-s/sweden

[5] Baltic Wind — Sweden’s Wind Power in 2024: Record Production Amid Market Challenges: https://balticwind.eu/swedens-wind-power-in-2024-record-production-amid-market-challenges/

[6] International Energy Agency (IEA) — Sweden Energy Mix: https://www.iea.org/countries/sweden/energy-mix

[7] Sweden’s draft integrated national energy and climate plan: https://www.government.se/contentassets/e731726022cd4e0b8ffa0f8229893115/swedens-draft-integrated-national-energy-and-climate-plan/

[8] Svenska kraftnät — Network Development Plan 2026-2035: https://www.svk.se/49011f/contentassets/d92ea45b663f4e1f839d025479182f13/svk_natutveckling_nup_2026-2035_eng.pdf

[9] Baltic Wind — Swedish Wind Energy Sector Faces Investment Stagnation in Early 2025: https://balticwind.eu/swedish-wind-energy-sector-faces-investment-stagnation-in-early-2025/

[10] Baltic Wind — Municipal Veto Stalls Swedish Wind Power Projects in 2025: https://balticwind.eu/municipal-veto-stalls-swedish-wind-power-projects-in-2025/

[11] Playtech.ro — Cum își produce România energia electrică (mix 2025, date Transelectrica): https://playtech.ro/2026/cum-isi-produce-romania-energia-electrica-ce-pondere-au-centralele-nucleare-hidrocentralele-gazele-si-energia-solara/

[12] Financial Intelligence — Interviu George Niculescu, ANRE, despre blocajele de rețea: https://financialintelligence.ro/interviu-george-niculescu-anre-reteaua-e-provocarea-structurala-care-poate-transforma-un-boom-de-productie-intr-un-blocaj-de-sistem/

[13] Economisi.ro — Energia nucleară în România 2026: Cernavodă, CANDU 3-4, SMR Doicești: https://economisi.ro/energie/surse-de-energie/energia-nucleara

[14] InvestEnergy.ro — Date Transelectrica: consum și producție 2024: https://www.investenergy.ro/date-transelectrica-in-2024-consumul-intern-de-energie-a-crescut-cu-4-si-productia-a-scazut-cu-7-s-au-pus-in-functiune-centrale-electrice-ce-totalizeaza-1-143-mw-puterea-instalata-la-prosumat/