- „Distribuția nu mai este o infrastructură pasivă și invizibilă, ci fundația pe care se construiește întreaga economie electrică a viitorului„
- “România are avantaje uriașe: resurse, poziție strategică, specialiști foarte buni și potențial real de independență energetică. Întrebarea este dacă va reuși să păstreze consecvența și predictibilitatea necesare pentru a transforma acest potențial în dezvoltare durabilă”
Rețelele de distribuție au devenit cheia tranziției către o economie electrificată. Pe fondul dezvoltării accelerate a energiei din surse regenerabile, al creșterii continue a numărului de prosumatori și al electrificării economiei, rețelele de distribuție capătă un rol strategic și trebuie să răspundă unor provocări fără precedent. Într-un interviu amplu și de profunzime acordat InvesTenergy, Ondřej Šafář, CEO Distribuție Oltenia, explică de ce investițiile în rețele sunt decisive pentru securitatea energetică și competitivitatea economiei și oferă o perspectivă lucidă asupra direcției în care se îndreaptă România.
Sunteți de peste 15 ani în România și ați traversat aici perioade complet diferite – de la piață stabilă la criză energetică și tranziție accelerată. Cum simțiți astăzi România, atât ca mediu de business, cât și ca societate?
De când am venit în România, am parcurs numeroase etape importante în sectorul energetic. Am contribuit la transformarea unei companii de distribuție tradiționale într-un operator modern și digitalizat, am schimbat realitatea de zi cu zi a consumatorului final prin îmbunătățirea continuității în alimentarea cu energie electrică, am dezvoltat proiecte semnificative în domeniul energiei regenerabile, iar în ultimii 2 ani am început să lucrăm la concepte inovatoare, precum proiectul Orizont 30.
Dincolo de investițiile în infrastructură, consider că cea mai importantă realizare este schimbarea de mentalitate: trecerea de la un model energetic stabil și previzibil la unul dinamic, flexibil și pregătit să răspundă provocărilor și oportunităților tranziției energetice.
România dispune de resurse valoroase, de investitori interesați și de toate premisele necesare pentru a valorifica pe deplin această transformare.
Vedem o creștere accelerată a capacităților de producție din surse regenerabile, a numărului de prosumatori și a interesului pentru electrificare. Însă pentru ca aceste evoluții să genereze valoare reală în economie, este esențial să continuăm investițiile în rețelele energetice. Infrastructura reprezintă fundamentul întregului sistem; fără rețele moderne și robuste, nici cele mai ambițioase proiecte energetice nu își pot atinge întregul potențial.
România are una dintre cele mai complexe mixuri energetice din regiune, dar infrastructura rămâne constant sub presiune. Unde apare ruptura între producție, rețea și consum?
România are, într-adevăr, un avantaj extraordinar față de multe state europene: un mix energetic diversificat. Avem hidro, nuclear, gaze, regenerabile și încă o bază industrială relevantă. Problema nu este lipsa resurselor, ci viteza cu care sistemul energetic se schimbă comparativ cu viteza cu care infrastructura poate ține pasul.
Timp de zeci de ani, sistemul a fost construit într-o logică relativ simplă și predictibilă: producția era concentrată în câteva puncte mari, energia circulă într-un singur sens, iar consumul era relativ stabil. Astăzi, această logică s-a transformat în ceva mai complex. Producția devine distribuită, apar sute de mii de prosumatori, consumul devine mai volatil, iar electrificarea economiei accelerează.
Ruptura apare exact aici: între viteza tranziției și capacitatea infrastructurii de a se adapta. Ca și operator de distribuție, trebuie să gestionăm simultan injecții de energie din surse regenerabile, variații foarte rapide de consum și nevoia unei calități constante a serviciului. În anumite zone, rețelele au fost proiectate acum 40–50 de ani pentru o realitate complet diferită.
De aceea insist mereu că distribuția nu mai poate fi privită ca o infrastructură „invizibilă”. Ea devine coloana vertebrală a întregii tranziții energetice. Dacă nu investim accelerat în digitalizare, automatizare și flexibilitate, riscăm ca ritmul dezvoltării energetice să fie mai mare decât capacitatea rețelei de a o absorbi
Există un paradox: țara noastră produce energie, dar oamenii resimt insecuritate energetică. Este o problemă de sistem, de investiții sau de leadership?
România are resurse energetice importante și un avantaj strategic rar în regiune, însă percepția oamenilor este influențată de experiența directă: volatilitatea prețurilor, discuțiile despre crize energetice, presiunea economică și uneori lipsa predictibilității.
Problema de sistem vine din faptul că infrastructura energetică europeană trece prin cea mai mare transformare din ultimele decenii. În trecut, securitatea energetică însemna să ai suficiente capacități de producție. Astăzi, înseamnă mult mai mult: flexibilitate, stocare, interconectare, digitalizare și capacitatea rețelei de a integra surse fluctuante.
In același timp, ultimii 6 ani au însemnat un context complex generat de suprapunerea mai multor evenimente de o intensitate fără precedent: criza geopolitică, schimbările climatologice profunde și o revoluție tehnologică pe mai multe niveluri. În timp ce criza geopolitică a adus prețuri mai mari și instabilitate, revoluția tehnologică a democratizat sistemul energetic, iar schimbările climatologice aduc condiții extreme de operare și consum. Prin urmare, schimbarea în sectorul energetic poate fi privită doar pe termen lung.
Provocarea apare pe parte de investiții. Rețelele energetice europene au fost mult timp considerate infrastructuri mature, aproape „rezolvate”. În realitate, ele trebuie reconstruite și adaptate pentru noua economie electrică. Iar asta necesită investiții uriașe și consecvente.
Dar leadershipul este probabil elementul care face diferența între țările care accelerează și cele care reacționează târziu. Tranziția energetică nu poate fi gestionată doar prin reacții la crize. Este nevoie de viziune pe termen lung, de stabilitate și de curajul de a investi înainte ca problemele să devină vizibile pentru toată lumea.
Distribuția de energie a fost mult timp «invizibilă», dar astăzi a devenit infrastructura critică a tranziției energetice, inclusiv în România. Ce s-a schimbat fundamental în rolul rețelelor?
Mult timp, distribuția de energie a fost considerată partea „invizibilă” a sistemului energetic. Oamenii vedeau centralele, vedeau furnizorii, vedeau factura, dar rețeaua era percepută aproape ca ceva static, care pur și simplu există în fundal și funcționează. Dacă apăsai pe întrerupător și se aprindea lumina, nimeni nu se întreba ce se întâmplă în spate.
Astăzi însă, rolul rețelelor s-a schimbat fundamental. Rețeaua nu mai este doar un canal prin care energia circulă dintr-un singur punct către consumator. A devenit practic sistemul nervos al întregii tranziții energetice.
În trecut aveam o logică relativ simplă: câteva centrale mari produceau energie, iar milioane de consumatori o utilizau pasiv. Fluxul era predictibil și unidirecțional. Acum intrăm într-o lume complet diferită. Consumatorul devine și producător, apar prosumatori, baterii, stații de încărcare pentru mașini electrice, comunități energetice și surse regenerabile care produc intermitent. Energia începe să circule în ambele sensuri și în timp real.
Asta înseamnă că rețeaua trebuie să facă mult mai mult decât înainte. Nu doar să transporte energie, ci să echilibreze permanent sistemul, să gestioneze variații foarte rapide de consum și producție și să reacționeze instant la probleme. Practic, rețeaua trebuie să devină inteligentă.
De aici vine și importanța digitalizării. Vorbim despre senzori, automatizare, smart metering, sisteme care pot izola automat defectele și reconfigura alimentarea aproape fără intervenție umană. Într-o rețea modernă, datele devin la fel de importante ca infrastructura fizică.
Cred că aceasta este cea mai mare schimbare de paradigmă: distribuția nu mai este o infrastructură pasivă și invizibilă, ci fundația pe care se construiește întreaga economie electrică a viitorului. Fără rețele moderne, tranziția energetică rămâne doar un concept.
Rețeaua tradițională a fost construită pentru consumatori pasivi. Astăzi vorbim despre prosumatori, baterii și mobilitate electrică. Cât de aproape este momentul în care arhitectura actuală devine insuficientă?
În modelul tradițional, operatorul administra o rețea relativ pasivă, în care energia venea din câteva surse mari către consumatori și în care exista o probabilitate redusă de simultaneitate. Astăzi, operatorul devine un orchestrator al unui ecosistem energetic descentralizat, în care producția se întâmplă simultan.
Creșterea numărului de prosumatori și a producției distribuite înseamnă că operatorii trebuie să gestioneze fluxuri bidirecționale, variații rapide de producție și o complexitate operațională mult mai mare. În același timp, consumatorii devin participanți activi în piață. Eforturile noastre ca distribuitor se concentrează pe menținerea echilibrului folosind toate resursele de monitorizare și intervenție disponibile, astfel încât acel moment să nu ne surprindă.
Unde se termină responsabilitatea distribuitorului și unde începe responsabilitatea statului în relația cu consumatorul? Credeți că oamenii înțeleg cât costă, de fapt, stabilitatea unei rețele energetice moderne?
Responsabilitatea reprezintă un factor-cheie în modul în care funcționează sistemul energetic pentru toți cei implicați: producători, distribuitori, furnizori, instituțiile statului și consumatorul final, casnic sau agent economic.
Este important să realizăm că responsabilitatea este o obligație constantă pentru toți cei implicați în acest ecosistem, de la cei care produc energia până la consumatori, trecând prin procesele de transport, distribuție, furnizare și trading.
O companie de distribuție are două obiective prioritare: să asigure buna funcționare a serviciilor pentru consumatori în prezent, dar în același timp să pregătească rețeaua pentru viitor. Este o responsabilitate comună a operatorului de distribuție și a instituțiilor statului să pregătească infrastructura pentru inovație și tehnologie, în contextul provocărilor generate de un mod diferit de producție, transport, distribuție și consum.
Ca și operator de distribuție, rolul nostru este să gândim cum trebuie să arate rețeaua de distribuție în viitor și, pentru asta, testăm soluții, inovăm și implementăm modele de bune practici. Rolul statului este să pregătească cadrul legislativ, de reglementare și politicile publice adaptate la noua revoluție tehnologică și digitală. Responsabilitatea statului este să atragă investiții în economia românească, iar acest lucru nu poate fi realizat fără stimularea investițiilor în rețelele de distribuție, o infrastructură vitală pentru dezvoltarea industrială și economică a României.
Operatorul de distribuție asigură servicii de calitate pentru consumatori 24 de ore din 24, șapte zile pe săptămână, însă pentru aceasta este nevoie de un cadru de reglementare flexibil, care să permită răspunsuri rapide la problematica aflată în continuă schimbare cu care se confruntă sectorul de distribuție și, în general, sectorul energetic. La nivelul Uniunii Europene, investițiile în rețea au un nivel critic de importanță, iar Uniunea Europeană are în derulare un plan de electrificare, din care și România face parte. Rețeaua de distribuție din România este învechită și trebuie adaptată la cerințele actuale, ținând cont de apariția unui număr mare de prosumatori într-o perioadă scurtă de timp, de dezvoltarea unor capacități importante de producție a energiei eoliene și solare, de unitățile de stocare, de vehiculele electrice, de comunitățile de energie, de creșterea consumului casnic, precum și de digitalizare și nevoia de a asigura securitatea cibernetică. Toate acestea impun investiții în prezent și în perioada imediat următoare, pentru a avea o economie competitivă și pentru a asigura un nivel de trai ridicat al populației. Dacă acum 3 ani discutam public despre nivelul necesar de investiții în modernizarea rețelei, în același timp cu celelalte țări europene, acum suntem, în mare parte, încă în dezbatere, în timp ce alte state au trecut la implementarea acelor concluzii.
La Distribuție Oltenia, monitorizăm și folosim toate finanțările externe existente pentru a minimaliza impactul la consumatorul final. Ne-am asumat această responsabilitate în relația cu consumatorul prin pregătirea rețelei pentru viitor și considerăm că acest obiectiv poate fi accelerat printr-o colaborare continuă cu autoritățile publice din sectorul energetic.
S-au investit miliarde în modernizarea rețelei. Cum traduceți aceste investiții în impact concret pentru consumatorul care spune: «eu tot văd pene și fluctuații»?
Este o reacție firească. Consumatorul nu măsoară investițiile în miliarde de lei sau kilometri de rețea modernizată, ci în experiența de zi cu zi: dacă are curent constant, dacă poate lucra de acasă fără întreruperi, dacă aparatul de aer condiționat nu se oprește vara sau dacă centrala funcționează iarna. Tocmai de aceea, pentru noi, adevărata măsură a investițiilor este calitatea serviciului.
Când am început procesul de modernizare, existau zone unde întreruperile erau frecvente și rețeaua era construită pentru o economie și un consum complet diferite de cele de astăzi. În ultimii ani am investit în automatizare, în digitalizarea stațiilor, în cabluri noi, în sisteme care pot izola rapid defectele și realimenta automat zonele afectate. Practic, rețeaua începe să „gândească” singură.
Rezultatele se văd în indicatori: față de perioada de început a privatizării, durata și frecvența întreruperilor s-au redus de aproximativ zece ori. Sigur că mai există pene și fluctuații, mai ales într-un context în care consumul crește, apar sute de mii de prosumatori, iar fenomenele meteo devin mai agresive. Dar diferența este că astăzi rețeaua reacționează mult mai rapid și mult mai inteligent decât acum 15–20 de ani.
Cred că este important să spunem sincer: modernizarea unei infrastructuri energetic este un proces continuu.
Ați investit masiv în digitalizare și smart metering. Ce înseamnă concret o rețea inteligentă și cât de departe este România de acest model?
Ani la rând, rețeaua de distribuție a fost construită într-o logică simplă: energia pleca dintr-un punct central și mergea către consumator. Astăzi, paradigma s-a schimbat complet. Consumatorul devine și producător, apar mașini electrice, baterii, panouri fotovoltaice, iar energia circulă în ambele sensuri. Asta obligă rețeaua să devină inteligentă.
O rețea inteligentă înseamnă, în primul rând, vizibilitate în timp real. Să știi instant unde există o problemă, unde tensiunea fluctuează, unde apare supraconsum sau unde un prosumator injectează energie în exces. Și tocmai asta înseamnă o rețea self-healing. De aici vin investițiile în smart metering, în sisteme SCADA și ADMS, în senzori și automatizări.
Pentru consumator, efectul poate părea invizibil la început, dar în realitate schimbă complet relația cu energia. Contorul inteligent elimină estimările, permite intervenții mai rapide și oferă date reale despre consum. În timp, va permite inclusiv tarife dinamice și o utilizare mai eficientă a energiei.
România a făcut pași importanți, însă suntem încă într-o etapă de accelerare. Avem proiecte foarte bune și know-how tehnic solid, dar ritmul trebuie să crească. Pentru că tranziția energetică nu mai este un scenariu de viitor — ea se întâmplă acum.
Ați preluat și transformat compania prin digitalizare și repoziționare strategică. Care a fost cea mai importantă schimbare reală la nivel de companie?
Tehnologia este importantă, dar cea mai dificilă transformare este întotdeauna cea culturală. Când vorbim despre digitalizare, mulți se gândesc la software sau la echipamente moderne. În realitate, transformarea începe atunci când oamenii acceptă să lucreze diferit.
Una dintre cele mai importante schimbări a fost trecerea de la mentalitatea unei companii tradiționale de utilități la cultura unei organizații agile, orientate spre performanță și inovație. Am încercat să construim un mediu în care oamenii să aibă curaj să propună soluții noi, să înțeleagă că greșeala poate face parte din procesul de învățare și că digitalizarea nu este o amenințare, ci un instrument.
În paralel, am recalibrat și poziționarea companiei. Nu mai suntem doar un distribuitor de energie care întreține infrastructură, ci un facilitator al tranziției energetice. Rolul nostru este să pregătim rețeaua pentru viitor: prosumatori, electromobilitate, stocare și consum inteligent.
Cred că aceasta este transformarea reală: schimbarea modului în care compania se vede pe sine și își înțelege rolul ei în economie și în societate.
Ați derulat multe proiecte în cadrul Evryo Group și Distribuție Energie Oltenia – investiții, proiecte operaționale și CSR. A existat un proiect de suflet pentru dumneavoastră?
Da, cred că proiectul Orizont 30 este unul dintre cele mai apropiate de ceea ce îmi imaginez că trebuie să fie viitorul energiei. Nu este doar un proiect tehnic, ci aproape un laborator viu pentru rețeaua viitorului.
Acolo testăm integrarea bateriilor de stocare, managementul inteligent al tensiunii, automatizarea și soluțiile necesare pentru zone cu mulți prosumatori. Este genul de proiect care te obligă să gândești înaintea pieței și să construiești infrastructura pentru următorii 20–30 de ani, nu doar pentru prezent.
Însă, sincer, proiectele de suflet nu sunt doar cele tehnologice. Sunt și proiectele prin care vezi impactul direct în comunități: modernizarea unei rețele într-o zonă rurală unde oamenii aveau probleme constante sau investițiile în educație și siguranță. În energie, uneori uiți că în spatele fiecărui indicator există oameni reali.
Ați construit aici o parte importantă din cariera dumneavoastră. Vă vedeți rămânând în România pe termen lung? Vă simțiți român?
România reprezintă o parte foarte importantă din viața mea profesională și personală. Am venit aici pentru prima dată acum peste două decenii și am avut șansa să văd transformarea unei întregi industrii.
Există ceva special în energia și adaptabilitatea oamenilor de aici. România poate părea uneori imprevizibilă, dar are o capacitate extraordinară de reinventare. După atâția ani, evident că dezvolt o relație emoțională cu această țară.
Nu știu dacă trebuie să definesc asta prin etichete. Dar mă simt foarte conectat la România și la oamenii de aici. O parte importantă din cariera mea s-a construit aici și cred că acest lucru creează inevitabil un sentiment de apartenență.
Credeți că România are mentalitatea unei țări care construiește pe termen lung sau încă funcționează din criză în criză?
Cred că România este într-un moment de tranziție. Mult timp, multe decizii au fost reactive, luate sub presiunea urgențelor sau a crizelor. Dar în ultimii ani începe să apară o gândire mai orientată spre infrastructură și dezvoltare pe termen lung.
Sectorul energetic este un exemplu foarte bun. Nu mai putem gândi investițiile doar pentru următorii doi ani, pentru că infrastructura energetică se construiește pentru decenii. Dacă nu investești astăzi, vei avea probleme peste zece ani.
România are avantaje uriașe: resurse, poziție strategică, specialiști foarte buni și potențial real de independență energetică. Întrebarea este dacă va reuși să păstreze consecvența și predictibilitatea necesare pentru a transforma acest potențial în dezvoltare durabilă.
Vă mulțumesc.
.jpg)
