Atenție! Unii furnizori de gaze cer populației să plătească un tarif inexistent: un abonament. Legislația în vigoare nu stabilește o astfel de obligație!

O abordare corectă din punct de vedere tehnologic şi comercial, în condiţiile unei pieţe libere funcţionale de gaze este introducerea prin modificarea legii a ABONAMENTULUI LA GAZE. Această abordare poate conduce la reducerea sărăciei energetice, la diminuarea dependenţei energetice a României faţă de alte surse externe, la evitarea risipei mari de gaze în instalaţii cu randamente de utilizare scăzute, cu efecte benefice la nivel micro şi macroeconomic, cât şi la protejarea mediului înconjurător prin reducerea cantităţii de noxe degajate în atmosferă.

Consumul de gaze naturale ia în considerare două aspecte:  necesarul de gaze naturale pentru anumite condiţii de confort şi cererea efectivă de gaze care corectează necesarul de gaze al consumatorilor cu optimizarea dintre posibilităţile financiare şi preţul gazelor la un anumit moment dat.

Defalcarea preţului gazelor naturale în două componente, componenta care se referă la necesarul de gaze sau componenta de capacitate (care poartă denumirea de Abonament) şi cererea de gaze sau componenta marfă (care se raportează la fiecare unitate de volum de gaz vehiculat), permite identificarea componentelor care induc costuri ridicate şi modalităţile de reducere a acestora.

Folosirea unui Abonament la gaze prezintă avantajul unei bune corelării între necesarul orar de gaze comandat de fiecare client şi cantitatea (cererea) de gaze orară consumată, determinându-i pe consumatori să analizeze cu multă atenţie solicitările privind necesarul de gaze naturale (stopând astfel supradimensionarea cererii, respectiv supradimensionarea instalaţiilor şi echipamentelor cu toate elementele negative ce rezultă din aceste costuri investiţionale, costuri de operare, mentenanţă etc.).

Introducerea Abonamentului pe piața de gaze românească ar realiza o alocare mai aproape de realitate a costurilor evitându-se „subvenţionarea” cheltuielilor între consumatori și permițând reducerea costurilor cu gazelle naturale iarna (atunci când impactul asupra consumatorului este mare) și redistribuirea costurilor fixe pe întreaga perioada a anului (nemaifiind necesară alocarea cheltuielilor cu operarea rețelelor, în mod anormal, doar iarna în facturile consumatorilor).

Alăturat se prezintă o ofertă a unui furnizor catre clientii casnici, în care se poate vedea introducerea unui nou tarif sub numele de ”Abonament” la gaze ca și componentă a prețului final. 

Avand in vedere explicațiile pe care le-am dat în prima parte a materialului, introducerea în factura clientului final a noțiuni de Abonament nu este în opinia mea o practică în concordanță cu legea gazelor. În momentul în care legea va adminte un tarif binomial la consumatorul final – care poartă în literatura de specialitate denumirea de Abonament – tarifele reglementate de transport și distribuție vor trebui diminuate, deoarece o parte din acele cheltuieli se vor regăsii în costul Abonamentului. Cu alte cuvinte nu se poate să se mențină tarifele de transport și distribuție existente și să se mai adauge un tarif suplimentar – cu denumirea de Abonament. În lipsa unor explicații din ofertă, acest Abonament reprezintă un adaos comercial mascat al furnizorului, care încarcă în mod anormal factura de gaze naturale la clientul casnic.