Autor: Gabriel I. Simion, Director Executiv al S.I.E.R. București Tineret
Rândurile ce urmează demonstrează faptul că preocuparea pentru viitor trece dincolo de diferențele de opinii între inginerii diverselor specializări și generații (hidroenergeticieni, nuclearenergeticieni, termoenergeticieni, de școală veche sau nouă…) și că împreună își concentrează eforturile în aceeași direcție.
Înainte de toate, trebuie definiți cei doi termeni ce formează laitmotivul:
Primul, dezvoltarea durabilă, este un concept relativ nou, apărut în a doua jumătate a secolului XX. În raportul din anul 1987 al Comisiei Mondiale pentru Mediu și Dezvoltare, intitulat Viitorul nostru comun, dezvoltarea durabilă este definită ca fiind „o dezvoltare care satisface nevoile generației actuale fără a compromite șansele viitoarelor generații de a-și satisface propriile nevoi”. Așadar, sub această umbrelă regăsim aspectele economice, sociale și nu în ultimul rând, de mediu.
Cel de-al doilea termen se referă la generația din care fac parte. Milenialii (sau generația Y) suntem persoanele născute în perioada aproximativă 1980 – 2000, ulterior generației X și anterior celei Z.
Fără a face o listă exhaustivă a evoluțiilor ce sunt imperativ necesare pentru a susține tranziția către un sector mai puțin poluant, trei dintre pilonii pe care România va putea construi în vederea atingerii țintei asumate prin tratatul de la Paris sunt: descentralizarea producției, digitalizarea sistemului și dezvoltarea calităților resursei umane.
O producție descentralizată înseamnă asumarea la nivel național a unei politici de încurajare a microgenerării. Este nevoie de o strategie în acest sens și de realizarea anumitor pași pentru definirea cadrului legal în care prosumatorul să își facă apariția. De asemenea, generarea distribuită va avea pe termen lung un impact asupra combustibililor fosili, primul afectat fiind cărbunele.
Pentru un sistem energetic mai eficient, pierderile pe întreg lanțul valoric trebuie reduse. În plus, comportamentul consumatorului trebuie să devină unul mai calculat și mai predictibil, iar generarea să anticipeze cu o mai bună exactitate evoluțiile imediate. Cel mai important pas în această direcție îl reprezintă digitalizarea pe scară largă. Tehnologia există și este în plină dezvoltare. Contoarele inteligente vor ajunge în viitorul apropiat să fie hardware-ul pe informațiile căruia se va baza atât inteligența artificială dinainte de contor, cât și cea deținută de consumator.
Programatorii din România sunt unii dintre cei mai buni din lume. Este un avantaj pe care companiile din energie trebuie să fie dispuse să îl fructifice la maximum. Așa cum colaborarea între profesii este necesară (energeticieni cu programatori, cu specialiști în telecomunicații etc), nivelul de pregătire al acestora trebuie să fie similar. Școala energetică din România este una cu care ne putem în continuare mândri, iar studenții acestor zile sunt cu certitudine capabili să exceleze. Cu toate acestea, nu este suficient. Dezvoltarea calităților resursei umane nu se poate face exclusiv în învățământul formal. Responsabilitatea socială pe care o poartă ar trebui să determine companiile din domeniu să se implice mai mult decât o fac în acest moment. Mai ales dacă vor să aibă angajați bine pregătiți de tineri, cu perspective, care să le asigure competitivitatea de business pe termen lung. Principalii actori au început să înțeleagă acest lucru și să aibă o relație mai strânsă cu universitățile, cu organizațiile non-guvernamentale, precum și cu liceele tehnologice. Susținerea pe care o oferă prin participarea la activitățile/evenimentele instituților anterior menționate și locurile de practică/internship oferite sunt cele mai importante lucruri pe care le pot face pentru viitorii lor angajați.
Prin punctarea acestor aspecte am dorit să reliefez ce este important pentru dezvoltarea durabilă a sectorului energetic românesc. Sunt lucruri evidente pentru oricine cu niște cunoștințe medii în domeniu, însă de multe ori trecute cu vederea. Din cauza presiunilor problemelor vremelnice, amânăm să privim în viitor și să gândim sustenabil.
Despre autor:
Gabriel I. Simion este inginer energetician din generația Y, absolvent al Facultății de Energetică și masterand ASE în Antreprenoriat şi Administrarea Afacerilor. Printre altele, este Director Executiv al S.I.E.R. București Tineret, filială a Societății Inginerilor Energeticieni din România, una dintre cele mai cunoscute asociații profesionale din industria energetică românească ce are o istorie de 28 de ani și aproape 2.000 de persoane fizice înscrise ca membri de-a lungul timpului.
