Autor: Dumitru Chisăliță
În ultimii ani s-au apreciat, de către unii analiști, pașii importanți în independența energetică a României, chiar dacă adevărul arăta ca această independență, era una conjuncturală determinată de închiderea consumatorilor industriali și nu de politici publice. O reducere importantă a prețului gazelor de import poate arunca oricând România în pozitia de dependență de importurile de gaze? Ambele poziții sunt unele conjuncturale și important pentru România este eliminarea unui concept perimat ca independență energetică și înlocuirea lui cu conceptual de securitate energetică.
În acest sens fac trimitere la pericolele pe care le reprezintă acest concept descris într-un articol scris în anul 2013, intitulat Securitate energetică versus independență energetică – Securitate energetică versus independență energetică?
Contrar unor aprecieri existente pe piață, în opinia mea reducerea prețului gazelor rusești livrate în Europa, nu este o decizie care să aibă un argument, decisiv extracomercial. Apreciez că trendul prețului gazelor naturale, coroborat cu prețul produselor petroliere, care sunt legate prin formulele existente în contractele de vânzare a gazelor naturale, arăta încă din anul 2014 o tendință de reducere a prețului gazelor naturale, care poate atinge în anul 2016 valori de 200 $/ 1000 mc.
În fapt o previziune ce-mi aparține, prezentată la începutul anului 2015 în cartea Piața gazelor naturale, Editura Transilvania Brașov, arăta posibilitatea ca în anul 2016 prețul gazelor să ajungă la 200 $/ 1000 mc.
Apreciez că un nivel al prețului de vânzare a gazelor naturale la un nivel de 200$/ 1000 mc nu este în situația de a pune în pericol Gazprom. Consider că dacă această companie se va confrunta cu o reducere importantă a veniturilor, acest nivel al prețului este departe de a constitui o problemă de supraviețuire pentru Gazprom.
În același timp, consider că scăderea prețului gazelor din import la acest nivel este una din lecțiile importante pe care țări ca România trebuie să și le însușească.
Dintre aceste lecții putem să amintim:
• Piața liberă a gazelor naturale este o piață extrem de volatilă, scăderea prețului gazelor din import în 3 ani cu cca 300%, pe care participanții trebuie să fie capabili să o managerieze, mai ales peste căteva zeci de luni în care prețul va începe să crească;
• Recunoașterea pericolului conceptului de independență energetică, care poate determina situații în care costul energiei produse în România să fie mai mare decât a celei importate. Astfel, securitatea este pusă în pericol prin lipsa de competitivitate a produselor realizate în România. Nu în ultimul rând canalele de transport (reţele de transport, distribuţie etc.), în condițile descoperirii de noi resurse în Marea Neagră, necesită modificări importante şi investiţii pe măsură ce poate face ca preţul gazelor la consumatorul final să depăşească preţul gazelor importate. Astfel, eliminarea importurilor poate crea Independenţă energetică, dar nu şi Securitate energetică.
O companie de talia Gazprom care are o marja importantă, în condițiile reducerii cererii de gaze, are interesul de păstrare a cotei de piață și de impunere a unor noi direcții. “Jocurile energetice” care se efectuează în prezent vor avea efect în următorii 5 – 10 ani şi vor fi determinante pentru următorii 20-30 ani sub forma accesului la surse, accesului la rutele de transport și poziționarea pe pieţele de energie.
Așa cum am arătat în nenumărate materiale, așa zisă independență energetică a României, este un fenomen conjutural, nesustenabil pe termen lung. Dovada cea mai importantă a efemerei independență energetice a României, este faptul că în momentul în care prețul gazelor rusești va coborî sub prețul gazelor produse în România, vom observa că brusc România va importa gaze naturale. În fapt regulile pieței libere vor determina întotdeauna alegerea acelei surse de gaze care are prețul cel mai mic indiferent care va fi proveniența ei.
Romania are o capacitate de import care poate acoperi în întregime consumul de gaze actual. O evoluție a prețului gazelor din import la nivelul a 200 $/1000 mc va determina apariția unei concurențe la nivelul surselor, cu posibilitatea stabilirii prețului final pe piața din România în jurul acestei valori sau poate chiar la o valoare inferioară. Piața angro, la nivelul surselor se va confrunta cu un puternic fenomen competițional, care va aduce și prețuri mai mici la achiziția gazelor.Această situație va reduce venitul companiilor producătoare de gaze, cu două principale consecințe immediate, reducerea investițiilor și reducerea încasărilor din taxe, redevențe, dividende, impozite pe profit etc. la bugetul de stat. În acest context proiectul noilor taxe în sectorul gazier vine tarziu și total în neconcordanță cu realitățile pieții. În ultimii 5 ani, când marjele în acest sector erau importante nu a existat nici o modificare importantă asupra acestor taxe, în urmă cu o lună se propunea un document neadaptat realităților.
Un element de asemenea îngrijorător pentru România, care este în plin proces de dezvoltare a unor proiecte importante atât în zona de up-stream, cât și în zona dezvoltării conductelor de transport, este faptul că modificarea importantă a prețului gazelor naturale dintr-o piață are impact asupra tuturor proiectelor prezente și viitoare.
Am menționat într-un articol publicat în anul 2013 : Este necesară regândirea sistemului de transport, astfel încât tranzitarea gazelor de la vest la est şi de la sud la nord, dar şi vice versa, să asigure energia necesară ca suport de transport şi de echilibrare între diverse zone, coroborat cu dezvoltarea sistemelor locale care să permită preluarea gazelor naturale de la zăcămintele locale şi transportul lor pe distanţe relativ restrânse. Această abordare trebuie să fie posibilă din punct de vedere tehnic şi atractivă din punct de vedere al tarifelor practicate. Regândirea sistemului de transport sub aspect juridic (reguli distincte pentru fiecare categorie de sistem) – tehnic (regimuri tehnologice, abordări investiţionale, operaţionale şi de mentenabilitate diferite pe categorii de sisteme) – economic (metodologii de tarifare, redevenţe, taxe, tarife distincte pe categorii de sisteme), ar permite preluarea gazelor din zăcămintele locale şi transportul lor în funcţie de presiunile disponibile, dar şi tranzitul bidirecţional printr-un sistem naţional compatibil cu sistemele de transport ale ţărilor vecine, preluarea eventualelor gaze descopeirte în noi zăcăminte de gaze convenţionale şi neconvenţionale, interconectarea cu sistemele actuale şi viitoare de transport gaze, ar asigura funcţionarea sectorului gazier în concordanţă cu principile de business promovate de Directivele şi Regulamentele Europene, dezvoltarea economică a României şi securitatea energetică a României (inclusiv prin reducerea dependenţei energetice).
Aceasta abordare este cea care ne poate pune la adăpost, față de multiplele repoziționări care vor apărea continuu în piața viitoare a gazelor naturale determinată volatilitatea prețului, a cererii și ofertei.
Aparent, consumatorii ar trebui să se bucure pentru faptul că un gaz mai ieftin din import va determina o concurență a surselor de gaze și va determina o aliniere a prețului gazelor după prețul cel mai mic oferit. Apreciez că o scădere a prețului gazelor din import la un nivel de 200 $ / 1000 mc ar determina scăderea prețului pe piața en-gros, piața de aprovizionare a furnizorilor, traderilor și marilor consumatori.
În schimb, apreciez că nu va exista o influență semnificativă asupra prețului gazelor la consumatorii finali. Lipsa concurenței pe piața en-detail, nu va aduce prețuri mai mici la nivelul consumatoriilor finali.
Consider că această situație v-a favoriza furnizorii de gaze cărora li se va majora profitul. Perdanții acestui scenariu vor fi consumatorii, bugetul de stat și producătorii.
În anul 2015, din calculele mele, a rezultat scăderea pretului gazelor în ultimele 9 luni cu cca. 10% la nivelul achiziției acestora de către furnizori și trader, dar această scădere nu s-a regăsit și în scăderea prețului gazelor la nivelul consumatorului final, unde apreciez că în aceeași perioadă prețul gazelor a crescut în medie cu cca. 0,5%.
Insularizarea pieței de gaze din România, scăderea cererii de gaze, supraoferta de gaze, concurența de pe piața en-gros etc. au determinat reacția pieții și acest lucru s-a reflectat în scăderea prețului gazelor achiziționate de furnizori. În schimb lipsa concurenței de pe piața en-detail a determinat ușoara creștere a prețului la consumatorul final.
In urmă cu doi ani, afirmam într-un alt articol: Liberalizarea pieţei de gaze presupune eliminarea poziţiei monopoliste a firmelor care acţionează în acest domeniu, eliminându-se posibilitatea de a influenţa preţul gazelor pe piaţă prin intermediul unor reguli impuse în piață, dar necesită și informarea adecvată la nivelul consumatorului.
Atât timp cât consumatorii nu vor dobândi cunoștințe minime specifice care să permită o apreciere corespunzătoare față de gazul achiziționat, ei vor rămâne “captivi” şi în piaţa liberalizată.
În fapt există riscul foarte mare ca piaţa liberalizată să se transforme într-o piaţă a furnizorilor deştepţi, care să beneficieze indirect de pe urma liberalizării pieţii, în fapt să profite de lipsa informaţilor la nivelul consumatorilor, beneficind de efectele financiare pe care o astfel de piaţă le-ar produce.
Piaţă liberalizată a gazelor naturale fără consumatori informaţi, încurajați să intervină, susținuți să negocieze, capabili să analizeze diverse oferte, determinați să acţioneze responsabil, prudent şi fără a se lăsa constrânşi, nu va fi decât o altă dezamăgire pentru poporul român.
Din pacate ceea ce prognozam atunci, vedem ca rezultate în prezent. Periculoasă este miopia instituțiilor responsabile ale statului asupra realităților evidente de pe piața gazelor naturale.
Apreciez ca evoluția prețului gazelor naturale din import are la baza considerente comerciale, în concordanță cu strategia concernului rus pe piața europeană, care pot să influențeze semnificativ piața și activitatea gazieră din România.Dar, în același timp consider că o eventuală decizie noncomercială, poate să fie oricând luată, care va avea un impact incomparabil mai mare asupra României, evidențiind încă o dată cât de vulnerabili și chiar incapabili suntem în asigurarea securității energetice, inclusiv a diminuării sărăciei energetice.
