- “Nu mai este suficient să discutăm despre cantitatea anuală produsă și prețul mediu al energiei. Devine tot mai important profilul la 15 minute al producției, prețul efectiv captat și capacitatea activului de a reacționa la semnalele pieței” – Albina Oloieru
Cum se construiește performanța comercială a unui parc eolian, ce înseamnă optimizarea dincolo de simpla vânzare a energiei și cum se schimbă rolul managerului de portofoliu într-o piață tot mai complexă? Aflăm de la Albina Oloieru, Operations Manager la ENERY, care ne spune, într-un interviu acordat InvesTenergy, și despre Green Breeze și parteneriatul cu Nala Renewables, provocările prețurilor negative și ale dezechilibrelor, rolul PPA-urilor în dezvoltarea regenerabilelor și oportunitățile pe care flexibilitatea și stocarea le deschid pentru investitori.
Mulțumesc pentru disponibilitatea de a acorda un interviu InvesTenergy. Aș începe acest dialog cu o întrebare despre dvs și ceea ce faceți la Enery. Ce vă motivează în activitatea pe care o desfășurați și ce v-ar plăcea să se înțeleagă mai bine despre munca din spatele funcționării unui activ de energie regenerabilă?
Ceea ce m-a atras întotdeauna în sectorul energetic este dinamica acestei piețe. Lucrez de mulți ani în energie și, cu toate acestea, încă există situații care mă provoacă să învăț, să analizez și să privesc lucrurile dintr-o perspectivă nouă.
Experiența acumulată în furnizare, tranzacționare, management de portofoliu și piața de echilibrare m-a ajutat să înțeleg că performanța unui activ energetic nu depinde exclusiv de capacitatea sa de producție, ci și de modul în care energia este administrată comercial.
Astăzi, în cadrul Enery, coordonez activitățile comerciale din România și am ocazia să privesc aceste procese într-o manieră integrată. Mi-ar plăcea ca oamenii să înțeleagă că, în spatele unui parc regenerabil, există mult mai mult decât infrastructura tehnică. Există o activitate comercială permanentă, decizii care trebuie luate în condiții de incertitudine și echipe care trebuie să colaboreze pentru ca energia produsă să fie valorificată eficient.
Cred că tocmai această combinație dintre tehnologie, economie și responsabilitate face domeniul atât de interesant.
„Performanța unui activ energetic nu depinde exclusiv de capacitatea sa de producție, ci și de modul în care energia este administrată comercial”
Să vorbim despre performanța unui activ regenerabil: Un parc eolian de aproape 100 MW intră în operare comercială. Pentru public, acesta este momentul în care începe să producă energie și să genereze venituri. Pentru echipa Enery, ce începe, de fapt, din acel moment?
Pentru noi, intrarea în operare comercială reprezintă momentul în care toate pregătirile anterioare sunt puse la încercare în condiții reale de piață. În spate există deja multă muncă: integrarea comercială a producătorului, prognoze, nominalizări, organizarea proceselor de tranzacționare și echilibrare, fluxuri de date, comunicare între echipe și pregătirea decontărilor, dar și aspectele de raportări. Odată începută producția, activitatea devine una continuă. Urmărim prognozele, producția efectivă, evoluția prețurilor, pozițiile comerciale și diferențele care pot apărea între ceea ce estimăm și ceea ce se livrează efectiv.
Concret, astăzi avem o prognoză pentru mâine, pe baza căreia construim o poziție comercială. Peste câteva ore, prognoza se modifică. Trebuie să înțelegem ce impact are schimbarea și ce posibilități avem să ajustăm poziția, ținând cont de condițiile pieței.
Mai există și situațiile în care producția este foarte bună, dar prețurile sunt foarte reduse sau chiar negative. Aici apare diferența dintre a produce energie și a reuși să o valorifici eficient. Nu orice MWh produs aduce automat același rezultat economic.
Din experiența mea în furnizare, tranzacționare și management de portofoliu, am învățat că performanța comercială nu este rezultatul unei singure decizii spectaculoase, ci al multor decizii luate zilnic, uneori într-un timp foarte scurt și cu informații care se schimbă permanent.
Un lucru pe care îl consider extrem de important este comunicarea: poți avea prognoze foarte bune, sisteme performante și oameni experimentați, dar dacă informațiile nu circulă corect între echipele tehnice și comerciale, pot apărea probleme.
Și, bineînțeles, activitatea nu se termină atunci când energia a fost livrată. Urmează verificarea datelor, decontările, analiza dezechilibrelor și evaluarea rezultatelor. Toate acestea ne ajută să înțelegem ce a funcționat bine și ce putem îmbunătăți.
Cred că este important ca producătorii și investitorii să înțeleagă că performanța unui parc regenerabil nu înseamnă doar câți MWh produce, ci și cum sunt valorificați, ce costuri și riscuri există și cât de bine este organizată activitatea comercială. Până la urmă, acesta este rolul pe care încercăm să îl construim la Enery Optimizarea Portofoliului (EPO): să fim mai mult decât un intermediar între producător și piață, să fim un partener comercial care înțelege activul, piața și obiectivele investitorului.
Green Breeze și parteneriatul cu Nala Renewables. În cazul Green Breeze, vorbim despre 99,2 MW și o producție anuală estimată la aproximativ 312 GWh. Dacă puteți să ne spuneți ce urmăriți, concret, într-o zi obișnuită de operare?
În primul rând, urmărim prognozele de producție și evoluția lor, producția efectivă, disponibilitatea tehnică a parcului, pozițiile comerciale și evoluția prețurilor pe piețele de energie. Activitatea începe înaintea zilei de livrare, când analizăm prognozele și pregătim pozițiile comerciale. Ulterior, monitorizăm permanent modificările care pot apărea și evaluăm impactul acestora.
Pentru un parc eolian de aproape 100 MW, chiar și diferențe relativ mici între producția prognozată și cea efectivă pot însemna cantități importante de energie și expuneri comerciale semnificative.
Dar ceea ce mi se pare foarte interesant și, în același timp, provocator este sensibilitatea extraordinară a pieței de energie la informații. Uneori, nu este nevoie ca un eveniment să se producă efectiv pentru ca piața să reacționeze. Este suficient să apară o informație neconfirmată sau o anticipare a unui posibil eveniment pentru ca participanții să înceapă să își reevalueze pozițiile și strategiile comerciale.
Avem ca exemplu situația din această vară, când unități de producție au fost închise și autoritățile au anunțat starea de forță majoră. Un astfel de eveniment poate modifica rapid așteptările participanților cu privire la disponibilitatea energiei în sistem, influențând prețurile, lichiditatea și comportamentul comercial al traderilor. Este un exemplu foarte bun despre cât de repede se poate schimba contextul în care luăm decizii.
Din experiența mea, am învățat că piața nu reacționează întotdeauna doar la ceea ce se întâmplă, ci și la ceea ce participanții cred că urmează să se întâmple. Uneori, informațiile aflate încă la nivel de zvon pot genera reacții comerciale importante, chiar înainte de confirmarea lor oficială.
Tocmai de aceea, pentru noi este esențial să urmărim nu doar evoluția producției și a prețurilor, ci și evenimentele relevante din sistemul energetic, informațiile publice despre disponibilitatea capacităților de producție și schimbările care pot influența echilibrul dintre cerere și ofertă.
Personal, consider că una dintre cele mai importante abilități în această activitate este să poți face diferența între o informație confirmată, o așteptare a pieței și o simplă speculație. Nu orice mișcare de preț necesită o reacție imediată, dar orice schimbare importantă merită înțeleasă.
Colaborarea cu Nala Renewables a început înainte de intrarea în operare comercială a Green Breeze. Care au fost cele mai importante etape ale pregătirii comerciale, ce a fost cel mai dificil de coordonat și cum se împart, într-un astfel de proiect, responsabilitățile producătorului și ale Enery Optimizarea Portofoliului?
Cred că este important să pornim de la faptul că producătorul și optimizatorul comercial privesc același activ din două perspective diferite, dar complementare. Producătorul se concentrează pe disponibilitatea tehnică, funcționarea instalațiilor și producția de energie, în timp ce noi ne concentrăm pe integrarea acestei producții în piață și pe gestionarea activităților comerciale asumate contractual.
Pentru EPO, implicarea poate începe cu mult înainte de acest moment: discuții despre structura comercială, procesele de înregistrare și integrare în piață, stabilirea responsabilităților de echilibrare și organizarea relațiilor cu părțile responsabile cu echilibrarea, fluxurile de prognoză, nominalizare și măsurare, precum și pregătirea mecanismelor de decontare. În paralel, trebuie să existe o înțelegere clară a responsabilităților contractuale și a modului în care echipele tehnice și comerciale comunică. O pregătire comercială începută din timp poate reduce riscul unor dificultăți operaționale sau administrative la momentul intrării în piață.
Odată începută operarea, producătorul și echipele tehnice ne furnizează informațiile relevante despre disponibilitatea activului, eventualele lucrări programate, limitările tehnice sau incidentele care pot afecta producția. De partea comercială, aceste informații trebuie corelate cu prognozele, pozițiile deja asumate, condițiile pieței și obligațiile contractuale. Aici intervine colaborarea dintre echipele de prognoză, traderi, responsabilii operaționali și cei care gestionează echilibrarea.
Spre exemplu, dacă apare o oprire neplanificată a unei turbine, pentru producător este în primul rând un eveniment tehnic. Pentru noi, același eveniment poate însemna o modificare a cantităților disponibile pentru livrare, o poziție comercială care trebuie reevaluată și o posibilă expunere la dezechilibre.
În sens invers, pot exista situații în care condițiile pieței determină necesitatea evaluării unei reduceri voluntare a producției. O astfel de decizie presupune verificarea drepturilor contractuale, a condițiilor tehnice și coordonarea cu părțile responsabile, nu doar o instrucțiune comercială.
Personal, cred că una dintre cele mai importante lecții din experiența mea este că delimitarea responsabilităților trebuie să fie foarte clară, dar colaborarea nu trebuie să se oprească la limitele unui contract. Cele mai bune rezultate apar atunci când echipele comunică direct și înțeleg impactul propriilor decizii asupra celorlalți.
„Valoarea apare atunci când informațiile circulă rapid și deciziile sunt corelate”
Un cadru comercial integrat include prognoză, tranzacționare, echilibrare, decontare și optimizare. Corect? Care este avantajul concret al acestei abordări față de gestionarea separată a fiecărui serviciu?
Da, aceasta este logica unei abordări comerciale integrate: fiecare activitate are propriul rol, dar valoarea apare atunci când informațiile circulă rapid și deciziile sunt corelate.
Să presupunem că avem un parc eolian pentru care prognoza indică o producție de 70 MW într-un anumit interval, iar poziția comercială a fost construită pornind de la această estimare. Câteva ore mai târziu, o prognoză actualizată indică doar 45 MW. Diferența de 25 MW înseamnă, pentru o oră întreagă, o posibilă abatere de 25 MWh față de estimarea inițială.
Nu este suficient să transmitem un nou fișier de prognoză. Informația trebuie să ajungă la echipa comercială, care verifică poziția existentă, prețurile și lichiditatea disponibile în piața intrazilnică, timpul rămas până la livrare și alternativele pentru gestionarea expunerii. Traderii evaluează dacă și în ce condiții poziția poate fi ajustată. În același timp, echipele operaționale verifică dacă schimbarea este exclusiv meteorologică sau există și o cauză tehnică. În funcție de modelul contractual, sunt coordonate și comunicările sau actualizările necesare cu partea responsabilă cu echilibrarea.
Dacă fiecare serviciu ar funcționa complet separat, există riscul ca o informație să ajungă prea târziu, să fie interpretată diferit sau ca deciziile să fie luate fără imaginea completă asupra costurilor și riscurilor. Aici consider că experiența comercială este foarte importantă. Un algoritm poate identifica o diferență de volum, dar decizia trebuie să țină cont de contextul pieței, de constrângerile operaționale și de riscurile asumate.
Integrarea continuă și după livrare. Echipele de back-office și decontare verifică datele de măsurare, tranzacțiile, nominalizările și rezultatele de echilibrare. Analiza acestora poate identifica probleme de calitate a datelor sau oportunități de îmbunătățire a proceselor.
Din perspectiva Enery, ce înseamnă succesul acestui parteneriat după primele luni de funcționare? Există deja performanța comercială?
Pentru EPO, succesul unui astfel de parteneriat nu trebuie redus la rezultatul financiar al primei luni. În special pentru un parc eolian nou intrat în operare, avem nevoie de o perioadă suficient de relevantă pentru a analiza performanța în condiții meteorologice și de piață diferite.
Primele luni sunt importante pentru validarea proceselor comerciale, a calității datelor, a comunicării dintre echipe și a mecanismelor de monitorizare și decontare. Aceste elemente reprezintă fundamentul unei colaborări pe termen lung.
Dar cred că putem privi succesul și dintr-o perspectivă mai largă: capacitatea unui astfel de parteneriat de a crea oportunități pentru dezvoltarea viitoare a portofoliului. Piața regenerabilelor din România evoluează foarte repede. Vedem un interes tot mai mare pentru proiecte fotovoltaice, pentru capacități de stocare și pentru proiecte hibride.
Din perspectiva EPO, aceste evoluții sunt importante pentru că fiecare tehnologie aduce un profil diferit de producție și de risc. Eolianul, fotovoltaicul și stocarea pot avea caracteristici complementare, iar analiza lor la nivel de portofoliu poate deschide oportunități comerciale care nu sunt evidente atunci când privim fiecare activ izolat.
De exemplu, un parc fotovoltaic are o producție concentrată în anumite ore ale zilei, în timp ce un parc eolian are un profil diferit, mai puțin previzibil. Combinarea lor într-un portofoliu poate modifica expunerea agregată, dar avantajele trebuie evaluate pe baza datelor și a corelațiilor reale dintre active.
Bateriile aduc o dimensiune suplimentară, prin posibilitatea de a decupla parțial momentul producției sau achiziției energiei de momentul livrării și prin accesul potențial la alte servicii de piață, în limitele tehnice și de reglementare.
Personal, cred că aici se va vedea tot mai mult diferența dintre simpla comercializare a energiei și managementul activ al unui portofoliu de producție și flexibilitate.
Prognoza producției eoliene se modifică, prețurile fluctuează, iar piața intrazilnică poate oferi oportunități de ajustare. Cum se ia decizia de a modifica o poziție comercială?
Cred că aici este important să explicăm că o decizie comercială nu este determinată doar de modificarea prognozei unui parc. Ea depinde și de ceea ce se întâmplă în întregul sistem energetic. Așa cum am explicat mai sus, piața energiei este extrem de sensibilă la informații. Disponibilitatea unei capacități mari de producție, prognozele de consum, condițiile meteorologice, importurile și exporturile sau chiar așteptările participanților pot modifica semnificativ prețurile și lichiditatea. Și am văzut asta în această vară, când situația hidrologică a avut implicații asupra disponibilității producției hidro sau nucleare.
Un alt aspect interesant este că piața poate reacționa chiar înainte ca un eveniment să fie confirmat. Apar informații, estimări sau zvonuri, iar participanții încep să își ajusteze așteptările. Din experiența mea, este esențial să facem diferența între informațiile oficiale, semnalele de piață și simplele speculații.
Să presupunem că prognoza unui parc eolian scade cu 20 MW pentru o anumită oră. Primul pas este să înțelegem noua expunere comercială, dar apoi trebuie să vedem în ce condiții putem acționa. Dacă piața intrazilnică are lichiditate suficientă și prețurile permit o ajustare rezonabilă, aceasta poate fi una dintre opțiuni. Dacă lichiditatea este redusă sau prețurile sunt foarte diferite de cele anticipate, decizia necesită o analiză suplimentară a riscurilor și a alternativelor.
În plus, trebuie să ținem cont de timpul rămas până la livrare, de limitele operaționale, de obligațiile contractuale și de mecanismele de echilibrare aplicabile.
Nu cred că există o regulă de tipul „prognoza a scăzut, deci cumpărăm imediat diferența”. O asemenea abordare ar ignora tocmai complexitatea pieței.
Din experiența mea, una dintre cele mai dificile părți ale activității este să iei decizii în condiții de incertitudine. Uneori ai foarte multe date, dar nu toate informațiile necesare. Alteori trebuie să reacționezi repede, fără să pierzi din vedere riscurile.
Tocmai de aceea, consider că un trader bun nu este doar cineva care urmărește prețurile, ci un profesionist care înțelege relația dintre producție, consum, disponibilitatea capacităților din sistem și comportamentul participanților la piață.
„Nu orice MWh produs aduce automat același rezultat economic”
Prețurile negative au devenit un subiect important pentru producătorii de energie regenerabilă. Ce înseamnă ele pentru un parc eolian și cum decideți dacă este mai avantajos să continuați producția, să ajustați poziția comercială sau să luați în calcul limitarea producției?
Din perspectiva mea, prețul negativ nu trebuie confundat automat cu o pierdere pentru orice producător. Contează foarte mult tipul contractului, mecanismele de remunerare, eventualele venituri asociate producției, responsabilitatea pentru dezechilibre și obligațiile comerciale existente. Pentru două parcuri eoliene care livrează în același interval, consecințele economice pot fi foarte diferite.
Prețurile negative reprezintă o realitate a pieței europene de energie, inclusiv în România. Acestea nu sunt doar un fenomen punctual, ci reflectă transformările structurale ale pieței, în special creșterea capacităților regenerabile, flexibilitatea încă limitată a sistemului și diferențele dintre profilul producției și cel al consumului.
Cred că e important să înțelegem diferența dintre strategia de ofertare, ajustarea poziției comerciale și limitarea producției. Sunt instrumente diferite, care intervin în momente diferite. În funcție de structura contractuală, putem anticipa intervalele nefavorabile încă din etapa de ofertare, putem analiza ajustări în piața intrazilnică sau putem evalua oportunitatea limitării voluntare a producției, acolo unde există dreptul contractual și posibilitatea tehnică.
Spre exemplu, dacă avem două intervale consecutive cu prețuri negative, nu înseamnă neapărat că limitarea producției este cea mai bună soluție. Trebuie analizată valoarea totală a producției, poziția deja tranzacționată, costurile asociate și implicațiile tehnice ale reducerii și reluării producției.
Este important ca strategia de limitare a producției să fie discutată și pregătită împreună cu producătorul, nu stabilită unilateral de trader. Vorbim despre criterii comerciale agreate, posibilități reale de intervenție, comunicarea cu echipele tehnice și dispeceratele responsabile și respectarea restricțiilor aplicabile.
În egală măsură, prețurile negative din PZU nu înseamnă automat prețuri negative și în piețele intrazilnice sau în decontarea dezechilibrelor. Aceste piețe au mecanisme și dinamici diferite. Prin urmare, traderul trebuie să analizeze poziția comercială în ansamblu, nu să ia decizii exclusiv pe baza prețului PZU.
Din experiența mea, cred că această evoluție a pieței schimbă fundamental modul în care trebuie analizată rentabilitatea proiectelor regenerabile. Nu mai este suficient să discutăm despre cantitatea anuală produsă și prețul mediu al energiei. Devine tot mai important profilul la 15 minute al producției, prețul efectiv captat și capacitatea activului de a reacționa la semnalele pieței.
Cum gestionați riscul dat de dezechilibrele energetice care pot genera costuri?
Din experiența mea, cred că una dintre cele mai importante preocupări ale producătorilor regenerabili este predictibilitatea veniturilor. Iar costurile de echilibrare pot influența această predictibilitate, uneori semnificativ. Cred că discuția nu ar trebui să se limiteze la modul în care reducem dezechilibrele prin prognoze și tranzacționare. La fel de important este cum structurăm comercial acest risc și cât din volatilitatea lui dorește producătorul să își asume.
Aici trebuie menționat rolul contractelor de tip PPA și cel al acordurilor de optimizare comercială. În funcție de structura lor, acestea pot include mecanisme prin care riscul financiar asociat dezechilibrelor este preluat, limitat sau transformat într-un cost mai predictibil pentru producător.
În acest context, un exemplu relevant ar fi un PPA de tip pay-as-produced, în care componenta de echilibrare poate fi structurată la un cost fix pe MWh, în loc ca producătorul să suporte direct variațiile lunare ale costurilor efective. Desigur, o asemenea structură depinde de negocierea contractuală, poate include anumite limite sau mecanisme de revizuire și presupune ca partea care preia riscul să îl poată evalua și gestiona corespunzător.
Pentru un investitor, această predictibilitate poate avea o valoare importantă. Nu discutăm doar despre reducerea unui cost, ci și despre posibilitatea de a construi un model financiar mai stabil, cu o vizibilitate mai bună asupra veniturilor și expunerilor comerciale.
Personal, consider că un PPA bine structurat nu ar trebui evaluat doar prin prețul energiei, ci prin întregul pachet de riscuri și responsabilități pe care îl distribuie între părți. Uneori, o diferență aparent mică de preț poate fi justificată de un nivel semnificativ mai bun de predictibilitate comercială.
Cred că aici este și una dintre direcțiile importante în care piața românească trebuie să evolueze: de la simpla comparație a prețurilor de achiziție a energiei către o evaluare mai complexă a soluțiilor de comercializare, echilibrare și management al riscului.
„Un preț de vânzare aparent atractiv nu reflectă neapărat rezultatul economic final al producătorului”
Vă rog să explicați diferența dintre un parc eolian care doar vinde energia produsă și unul care beneficiază de o strategie de optimizare bine construită…
Aș porni de la ideea că vânzarea energiei reprezintă o tranzacție comercială, în timp ce optimizarea presupune gestionarea valorii economice a activului în ansamblu. Diferența este importantă, deoarece un preț de vânzare aparent atractiv nu reflectă neapărat rezultatul economic final al producătorului.
Un parc eolian are un profil de producție determinat de condițiile meteo, care nu coincide neapărat cu intervalele în care prețurile din piață sunt cele mai favorabile. De aceea, pentru echipa EPO contează nu doar prețul mediu al pieței, ci și prețul efectiv captat de producția acelui activ, așa-numitul capture price. Două parcuri pot produce aceeași cantitate anuală de energie, dar pot obține venituri diferite din expunerea la piața spot, în funcție de intervalele în care produc.
O strategie de optimizare trebuie să țină cont de mai multe elemente: structura contractuală, profilul de producție, oportunitățile de tranzacționare, riscul de dezechilibru, expunerea la prețuri negative și flexibilitatea operațională. Important este modul în care aceste elemente sunt corelate, nu tratarea lor ca servicii complet independente.
Din experiența mea, cred că este esențial să înțelegem ce își dorește investitorul. Unii producători preferă predictibilitatea și o expunere comercială mai redusă, în timp ce alții pot urmări o participare mai activă la piață. Nu există o soluție comercială universal valabilă.
Un parc eolian sau fotovoltaic care beneficiază de o capacitate de stocare poate avea posibilități suplimentare de gestionare a momentului livrării energiei. Totuși, valoarea unei baterii trebuie evaluată în raport cu costurile sale, constrângerile tehnice și oportunitățile reale de piață, nu presupusă automat.
Cred că aici putem transmite unul dintre cele mai importante mesaje pentru investitori: optimizarea comercială ar trebui să înceapă încă din etapa de dezvoltare și structurare a proiectului, atunci când sunt analizate alternativele de contractare, configurația tehnică și expunerile comerciale viitoare.
Rolul EPO nu este să promită permanent cel mai mare preț sau cel mai mic cost, ci să construiască o strategie coerentă, în care deciziile comerciale sunt raportate la obiectivele investitorului și la riscurile asumate. Performanța unui activ regenerabil nu este dată exclusiv de câți MWh produce, ci de valoarea economică pe care reușește să o genereze din acea producție, în raport cu riscurile și costurile sale.
Fabrica Nokian Tyres din Oradea este prezentată drept un reper al decarbonizării industriale. Din perspectiva Enery, cum contribuie concret un astfel de parteneriat la obiectivele de sustenabilitate ale unui consumator industrial, ce trebuie să înțeleagă acesta despre profilul de producție al energiei regenerabile și în ce măsură pot astfel de parteneriate să susțină noi investiții în România?
Cred că parteneriatul cu Nokian Tyres este un exemplu foarte bun despre cum sectorul energetic poate contribui concret la obiectivele de sustenabilitate ale industriei. Pentru un consumator industrial, tranziția către energia regenerabilă nu înseamnă doar alegerea unei surse de energie, ci și găsirea unei soluții comerciale care să răspundă nevoilor sale de consum, de predictibilitate, de gestionare a costurilor.
Aceste parteneriate pot avea un rol foarte important și în dezvoltarea noilor capacități regenerabile din România, pentru că aduc împreună două nevoi complementare: producătorii au nevoie de vizibilitate asupra veniturilor viitoare, iar consumatorii industriali caută soluții de achiziție a energiei care să le ofere predictibilitate și să susțină obiectivele de decarbonizare. Din perspectiva unui investitor, un contract pe termen lung cu un consumator industrial poate contribui la reducerea expunerii la volatilitatea pieței și la îmbunătățirea cadrului de finanțare a unui proiect, în funcție de structura contractului, bonitatea contrapărții și alocarea riscurilor. Totuși, nu orice PPA reprezintă automat o garanție pentru finanțare.
Cred că trebuie să depășim ideea tradițională conform căreia un producător și un consumator negociază doar un preț și o cantitate de energie. Energia eoliană și cea fotovoltaică au profile de producție diferite de cele ale unui consumator industrial. Acest lucru nu reprezintă un obstacol, ci o realitate ce trebuie înțeleasă și integrată în structura comercială.
Să luăm exemplul unui consumator care funcționează aproape continuu. Un singur parc fotovoltaic nu îi poate acoperi consumul pe timpul nopții, iar un parc eolian nu poate garanta aceeași producție în fiecare oră. Dar un portofoliu format din mai multe surse,completat cu tranzacționare și, unde este justificat, cu stocare, poate permite construirea unor produse comerciale mai apropiate de necesarul real al consumatorului.
Aici văd o oportunitate importantă pentru piața românească: dezvoltarea unor structuri PPA mai sofisticate, prin care producători cu tehnologii și profile diferite să poată contribui la acoperirea obligațiilor comerciale față de consumatorii industriali. Un producător nu trebuie să privească PPA-ul exclusiv ca pe un contract prin care își vinde întreaga producție unui singur consumator. Pot exista structuri diferite, cu cantități, durate, profile și mecanisme de preț adaptate nevoilor părților, ceea ce înseamnă mai multe alternative de valorificare pentru investitor și o achiziție mai predictibilă pentru consumator.
Personal, cred că dezvoltarea acestei piețe depinde foarte mult de capacitatea participanților de a înțelege riscurile pe care le preiau. Un contract poate părea atractiv prin preț, dar trebuie analizate și obligațiile privind profilul de livrare, dezechilibrele, indisponibilitățile sau modificările de producție. Aici intervine și rolul nostru: înțelegem particularitățile activelor de producție,dar și nevoile și responsabilitățile comerciale ale unui furnizor față de consumatorii finali.
Cum se completează contractele pe termen lung, precum PPA-urile, cu activitatea de tranzacționare și optimizare pe piețele pe termen scurt?
PPA-urile și tranzacționarea pe termen scurt nu sunt două abordări concurente, ci două componente ale aceleiași strategii comerciale. În portofoliul Enery există în acest moment 24 de contracte de tip PPA semnate. Dintre acestea, 7 sunt în România și există negocieri pentru noi astfel de parteneriate. Acestea ne permit să construim un anumit nivel de predictibilitate și să stabilim modul în care sunt distribuite riscurile, în timp ce piețele pe termen scurt ne ajută să gestionăm diferențele dintre ceea ce am contractat și ceea ce se întâmplă efectiv în piață.
Cred că trebuie să înțelegem că un contract pe termen lung nu elimină variabilitatea producției regenerabile. Vântul și soarele nu urmează un program contractual, iar profilul unui consumator industrial nu coincide întotdeauna cu cel al producătorului. De aceea, activitatea comercială continuă și după semnarea PPA-ului.
Aici intervine avantajul unui portofoliu diversificat. Spre exemplu, într-o zi cu vânt redus, producția fotovoltaică poate acoperi o parte din necesarul unui portofoliu în orele cu radiație solară. Seara, când producția fotovoltaică dispare, o parte din producție poate proveni din eolian, dacă există vânt. Restul poate necesita achiziții din piață sau alte resurse disponibile. Nu discutăm despre o compensare garantată, ci despre reducerea unor expuneri prin diversificare și gestionare activă.
Pentru mine, un PPA bine structurat reprezintă baza unei strategii comerciale, nu sfârșitul acesteia. Valoarea reală apare atunci când contractul este susținut de un portofoliu și de mecanismele necesare gestionării producției și consumului în condițiile reale ale pieței.
„Un PPA bine structurat reprezintă baza unei strategii comerciale, nu sfârșitul acesteia”
Pe măsură ce crește ponderea energiei eoliene și solare, prognoza, flexibilitatea, echilibrarea și capacitatea de stocare devin tot mai importante. Care dintre aceste componente va avea cel mai mare impact asupra valorii comerciale a activelor regenerabile în următorii ani? Unde ar trebui să se concentreze investițiile?
Din perspectiva EPO, flexibilitatea va avea cel mai mare impact asupra valorii comerciale a activelor regenerabile, însă aceasta trebuie înțeleasă dincolo de capacitatea tehnică a unui activ sau de utilizarea bateriilor. Valoarea rezultă din coordonarea producției eoliene și solare, a consumului, a resurselor de stocare și a instrumentelor comerciale, la nivel de portofoliu. Complementaritatea tehnologiilor, diversificarea geografică și corelarea producției cu profilul consumatorilor pot contribui la reducerea expunerilor și la valorificarea mai eficientă a energiei.
Flexibilitatea contractuală și comercială este la fel de importantă ca cea tehnică. Combinarea contractelor PPA cu structuri diferite, a instrumentelor de hedging și a tranzacțiilor pe piețele day-ahead și intraday permite adaptarea portofoliului la variațiile producției, consumului și prețurilor. Stocarea poate extinde aceste opțiuni prin deplasarea energiei între intervale și participarea la servicii de sistem, însă bateriile trebuie evaluate în contextul activului sau portofoliului în care sunt integrate, ținând cont de dimensionare, costuri, eficiență și oportunitățile de piață.
În ceea ce privește investițiile, prioritatea ar trebui să fie dezvoltarea unui model integrat de operare și optimizare comercială, nu doar creșterea capacităților de producție sau stocare. Investițiile în prognoză, monitorizare, control, automatizare, calitatea datelor și infrastructura digitală sunt esențiale. În viitor, avantajul competitiv va depinde tot mai mult de capacitatea de a integra și gestiona eficient resurse diverse, într-un portofoliu adaptat pieței.
Dacă privim următorii trei-cinci ani, cum credeți că se va schimba rolul unui manager de portofoliu de energie regenerabilă? Va fi vorba tot mai mult despre tehnologie și automatizare sau va crește și mai mult importanța deciziei umane într-un context de piață complex?
Tehnologia și automatizarea vor avea un rol tot mai important, mai ales în procesarea datelor, prognoză, monitorizare și executarea unor operațiuni comerciale. Dar nu cred că rolul deciziei umane va dispărea. Din contră, pe măsură ce sistemele devin mai complexe, va fi nevoie de profesioniști capabili să înțeleagă interacțiunea dintre piețe, active, reglementări și obligații contractuale.
Am învățat de-a lungul anilor că o analiză poate fi corectă matematic, dar incompletă din perspectivă comercială dacă nu ține cont de context. Cred că managerul de portofoliu al viitorului va trebui să combine competențele tehnice cu înțelegerea economică și cu abilitatea de a lua decizii responsabile.
Tehnologia ne poate ajuta să luăm decizii mai bine informate, dar responsabilitatea pentru strategia comercială rămâne esențială.
„Pe măsură ce sistemele devin mai complexe, va fi nevoie de profesioniști capabili să înțeleagă interacțiunea dintre piețe, active, reglementări și obligații contractuale”
Vă propun să mai discutăm despre dvs: Cum arată o zi obișnuită pentru dumneavoastră și care sunt momentele în care presiunea responsabilității se simte cel mai puternic?
Nu cred că există două zile identice în această activitate. Uneori mă concentrez pe dezvoltarea unor relații comerciale și pe negocierea unor contracte. Alteori, prioritățile sunt legate de operațiunile zilnice, de analiza rezultatelor sau de identificarea unei soluții pentru o situație neprevăzută. Ceea ce îmi place este tocmai faptul că trebuie să combin o perspectivă strategică, pe termen lung, cu atenția pentru detaliile care pot influența rezultatul unei zile de livrare.
Presiunea se simte cel mai puternic atunci când trebuie să iei o decizie într-un timp limitat, fără să ai neapărat toate informațiile pe care ți le-ai dori. Experiența m-a învățat că este important să îți păstrezi capacitatea de analiză și să nu confunzi nevoia de a reacționa rapid cu obligația de a lua o decizie pripită. Uneori, câteva întrebări bine puse pot preveni o problemă mult mai mare.
Dacă ați avut o situație care v-a schimbat modul de a privi optimizarea unui activ energetic? Ce ați învățat dintr-o decizie dificilă sau dintr-un moment în care lucrurile nu au evoluat conform planului?
Nu cred că există un singur moment care să îmi fi schimbat perspectiva, ci mai degrabă o acumulare de experiențe. Am întâlnit situații în care datele inițiale indicau o anumită evoluție, iar realitatea pieței sau condițiile operaționale au fost diferite. Astfel de momente te învață că nu poți construi o strategie doar pe baza scenariului pe care îl consideri cel mai probabil. Trebuie să înțelegi și ce se întâmplă atunci când ipotezele nu se confirmă, ce riscuri îți asumi și ce mecanisme ai la dispoziție pentru a reacționa.
O altă lecție importantă este că optimizarea nu ține exclusiv de algoritmi sau de tranzacționare. Calitatea comunicării dintre echipe și claritatea responsabilităților pot influența semnificativ rezultatul comercial.
Cred că experiența profesională se vede nu doar în deciziile bune pe care le iei, ci și în capacitatea de a învăța din situațiile care nu au evoluat conform așteptărilor.
„Este important să știi cum să găsești răspunsurile corecte și să îți asumi responsabilitatea pentru deciziile tale”
Ați recomanda această carieră tinerilor care își doresc să lucreze în sectorul energetic? Ce le-ați spune pentru a-i convinge să aleagă optimizarea și managementul activelor energetice?
Cu siguranță. Este un domeniu care îți oferă oportunitatea de a lucra la intersecția dintre economie, tehnologie, reglementare și strategie comercială. Dar le-aș spune că este important să fie curioși și să încerce să înțeleagă întregul mecanism al pieței, nu doar activitatea pe care o desfășoară într-un anumit moment. Eu am avut ocazia să lucrez în mai multe segmente ale sectorului energetic și consider că această experiență m-a ajutat foarte mult să înțeleg legăturile dintre producție, tranzacționare, furnizare și consum.
Le-aș mai spune să nu se teamă să pună întrebări și să recunoască atunci când nu au suficiente informații. În această industrie, nu este important să pretinzi că știi totul. Este important să știi cum să găsești răspunsurile corecte și să îți asumi responsabilitatea pentru deciziile tale.
Iar dacă le place să învețe permanent și să lucreze într-un mediu dinamic, cred că sectorul energetic le poate oferi o carieră extraordinară.
Despre ENERY
ENERY este un producător independent de energie dedicat furnizării de soluții de energie verde fiabile, accesibile și pe termen lung pentru clienții săi. Compania operează un portofoliu diversificat de 2 GW aflați în construcție și în exploatare, care generează anual 1.095 GWh de energie electrică curată – suficient pentru a alimenta peste 1.002.121 de gospodării –, evitând în același timp emisii de aproximativ 625.069 de tone de CO₂ în fiecare an. Cu un portofoliu de proiecte în dezvoltare de aproape 10 GW în 10 țări din Europa Centrală și de Est, ENERY joacă un rol major în accelerarea tranziției energetice din regiune. Pe lângă dezvoltarea, construcția și operarea proiectelor de energie regenerabilă, Enery este și lider în optimizarea fluxurilor de venituri pentru activele de producție și stocare la scară utilitară, gestionând 8,5 GWh de capacitate de stocare în baterii aparținând unor terți. ENERY furnizează clienților industriali energie verde non-stop și se numără printre principalii furnizori de contracte PPA corporative verzi din regiune.
