Dialogurile InvesTenergy: Seniorii energeticieni CNR-CME și tinerii VLER
InvesTenergy, în parteneriat cu CNR-CME (Comitetul Național Român al Consiliului Mondial al Energiei) și VLER (Viitorii Lideri Energeticieni ai României), lansează o platformă de dezbateri pe teme de energie între seniorii și tinerii energeticieni ai României. Seria de dialoguri între generații, dedicate unui schimb de idei necesar și constructiv, va trata – într-o manieră deschisă – temele de actualitate cu impact asupra sectorului energetic românesc. Având convingerea că un dialog deschis și interactiv între seniorii energeticieni CNR-CME și tinerii VLER este mai mult decât binevenit într-un moment de cumpănă pentru sectorul energetic, în care se simte nevoia acută de strategie, cu direcții și acțiuni, demarăm proiectul nostru cu un prim dialog de excepție. I-am invitat la Dialogurile Investenergy pe Dl. Prof. Dr.Ing. Virgil Mușatescu, reputat specialist în domeniul energetic cu o experiență de peste 46 de ani, în țară și străinătate, și pe George Constantin, un tânăr energetician de viitor, implicat activ în cadrul VLER, Romelectro și Energo Dynamics.
Dl.Prof.Dr.Ing.Virgil Mușatescu și George Constantin, în dialog pe InvesTenergy
InvesTenergy: Vă rog să completați fraza “Lipsa strategiei energetice a României conduce la ……”
Dl. Prof. Virgil Musatescu: Întrebarea dvs. mă duce cu gândul la cunoscutul dialog dintre Alice și zâmbărețul motan de Cheshire din „Alice în Țara Minunilor” a lui Lewis Carroll. La solicitarea fetiței de a afla drumul pe care sa îl apuce, motanul o întreabă – pe bună dreptate – unde vrea să ajungă.
– Oriunde, numai să ajung undeva, adăugă Alice, drept explicaţie.
– Atunci nu are importanță pe ce drum o apuci, ii spune motanul.
Din nefericire, efectele unei asemenea abordări în sectorul energetic ar fi foarte costisitoare și dureroase pentru societatea românească și acest lucru se poate intui prin însăși provocările pe care trebuie să le faca față serviciul energetic: asigurarea de energie necesară în cantitate și calitate adecvate, un impact cât mai mic asupra mediului – altfel spus, o dezvoltare cu adevărat sustenabilă – și accesul nediscriminatoriu la serviciul energetic a oricărei persoane fizice sau juridice. Aceste provocări sunt contradictorii, chiar divergente, și – pentru a le împăca simultan – este necesară o vedere integrată asupra dezvoltării sectorului. Dacă pe termen scurt „mâna invizibilă” a lui Adam Smith poate duce – cel puțin teoretic – la un optim economic într-o piață liberă, celelalte aspecte nu pot fi acoperite pe termen mediu și lung. În consecință, existența unei strategii, adica a realizării unui plan coerent pe termen lung care să permită obținerea de avantaje generale la nivelul societății printr-un anumit tip de dezvoltare a sectorului energiei din România, este nu numai benefică, dar absolut necesară.
Având în vedere aceste considerente, aș completa fraza propusă în felul următor: „Lipsa strategiei energetice a României conduce la pierderi pentru economia și societatea românească în contextul unei piețe interne europene liberalizate, din ce în ce mai competitivă”. Sau mai puțin pompos: un sector energetic fără o strategie coerentă este ca o navă fără busolă, care poate ajunge undeva, dar nu neapărat unde vrea.
George Constantin: Personal, consider că lipsa strategiei energetice a României nu conduce către nimic – acesta ar putea fi cel mai indicat termen – cel puțin nimic nou, pozitiv sau inovator. Chiar dacă această strategie nu va implica modificări majore de direcție sau obiective, toți actorii din sector vor continua, pe cât posibil, de maniera „business-as-usual”, evaluând periodic și sistematic contextul intern și acționând cu prudență. Subfinanțarea se va menține pe fondul tensiunilor din piața de energie electrică, dar și a incertitudinii din segmentul de petrol și gaze, adaugând pentru ambele categorii presiunea rezultatelor financiare. Investițiile majore vor rămâne sub semnul întrebării, însă nu sunt de părere ca strategia este „principalul vinovat”, ci doar motivul invocat de factorii de decizie.
De asemenea, lipsa strategiei conduce, în cel mai bun caz, la stagnare, deși acutizarea este cea mai probabilă. Contextul delicat din cadrul particular al energiei – precum termoficarea, sectorul minier, energia regenerabilă și multe alte exemple – va atinge limita de saturație foarte curând în lipsă de direcții, bazate pe decizii și urmate de acțiuni. O asemenea imagine de ansamblu este completată de un numar redus de scenarii posibile: pe de o parte, relaxarea operațiunilor din mediul reglementat, iar pe de altă parte, consolidarea activităților sau reducerea rezultatelor negative din mediul concurențial. În condițiile în care o proporție din ce în ce mai mică a industriei energetice are în plan dezvoltarea, “industrie” ar fi prea mult spus și devine o sintagmă alogenă.
Nu în ultimul rând, permițându-mi o analogie spirituală, lipsa strategiei conduce către întuneric. Contrar așteptărilor, strategia propriu-zisă nu va face lumină, ci doar va menționa “să fie lumină” – restul depinde de fiecare dintre noi.
InvesTenergy: Precizați trei direcții prioritare în sectorul energetic, ce trebuiesc obligatoriu incluse în strategia energetică…
Dl.Prof.Dr.Ing.Virgil Mușatescu: Scopul oricărui sector din cadrul unei economii naționale îl reprezintă asigurarea la standarde ridicate (sau cel puțin, decente) a serviciului realizat de acel sector. Standardele se referă la fiabilitatea, calitatea și accesibilitatea respectivului serviciu. În situația energiei, fără existența căreia nu se poate dezvolta nicio națiune, pe lângă siguranța în alimentare și calitate, mai trebuie observată necesitatea unor acțiuni care să diminueze externalitățile negative pe care acest sector le are și – fundamental – transformarea într-un serviciu public de interes general accesibil tuturor. În legatură cu acest din urmă fapt, trebuie remarcată tendința (chiar și o inițiativă a unor ONG-uri britanice) de a considera energia ca un drept al tuturor cetățenilor, deoarece atât încălzirea ca necesitate vitală, cât și informarea încep să fie apreciate a fi drepturi cetățenești fundamentale.
Având în vedere aceste lucruri, cred că eficiența energetică realizată inclusiv prin mijloace „smart”, menținerea unui mixt echilibrat de combustibil pentru realizarea unei siguranțe sporite în alimentarea cu energie și continuarea integrării piețelor de energie electrică și gaze în regiune și în piața internă europeană sunt direcții importante de acțiune care trebuie să-și găsească locul în orice strategie energetică românească. Toate acestea nu sunt viabile fără o grijă deosebită pentru consumator fie el industrial, terțiar sau rezidențial, scopul final al asigurării oricărui serviciu energetic. De aceea, problema suportabilității facturii energetice trebuie inevitabil avută și ea în vedere.
George Constantin: Ar fi foarte greu să formulez un răspuns punctual, așa că voi încerca, pe cât posibil, să mă decuplez de termenii clasici din energie și să evidențiez trei idei generale.
Prima idee – și poate părea însolit – este refacerea imaginii unde,în aceeași nuanță cu imaginea generală autohtonă, ne referim la omniprezentele elemente negative. Ca simplu exercițiu de imaginație, ar fi bine să asociem sectorului noțiunea de „companie” – o companie cu acționariat ineficient, strategie absentă, direcții opuse, viziune deșuetă, misiune imposibiă și valori antagonice. În propria opinie, imaginea este primul partener în atragerea altor parteneri, inițierea unor conexiuni pe termen lung și definirea unor beneficii multilaterale.
Cea de-a doua idee pe care o consider imperios necesară este stimularea investițiilor, iar în acest caz problematica este foarte amplă. Pornind de la oportunități (numeroase, de altfel), parcurgând segmentul intermediar al contextului intern și ajungând, cel puțin teoretic, la concretizare, cred că putem realiza facil unde este localizat blocajul. Atractivitatea cu siguranță lasă de dorit, din moment ce de la oportunitate la realitate traseul devine din ce în ce mai complicat. Desigur, aș mai puncta faptul că elementul rațional trebuie să joace un rol important, având în vedere istoricul dezechilibrat al stimulentelor.
Lista este completată de cea din urmă direcție – evoluția business-ului. Un sector în care orice altă situație în afară de „win-win” își face apariția este dovada clară a unui grad redus de cultură antreprenorială, dar și a unui fals sentiment de competitivitate – în aceeași notă cu mitul forței de muncă ieftine și calificate. Schimbarea de paradigmă poate surveni de îndată ce toți actorii implicați realizează că oferă un serviciu – cantitativ, dar mai ales calitativ – unei piețe țintă cu un grad de concentrare din ce în ce mai redus și un nivel foarte ridicat de exigență, în condiții de competitivitate, dar mai ales sustenabilitate.
InvesTenergy: Cum vedeți viitorul energeticii românești în următorii 10 ani?
Dl.Prof.Dr.Ing.Virgil Mușatescu: La mijlocul viitorilor 10 ani întâlnim anul 2020, la care România are niște obiective auto asumate în legatură cu pachetul legislativ energie – schimbări climatice privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, cota de surse regenerabile în consumul primar de energie și eficiența energetică. Daca primele două ținte sunt realizabile, a treia necesită eforturi susținute. Însă, personal consider că în plus față de ținta din 2020, economiile de energie ar trebui să ajungă până în 2025 primul „combustibil” al României. Pentru aceasta ar fi necesar că mai mult de 3/4din blocuri și cca 50% din clădirile private ar trebui modernizate termic, să avem rezultate notabile în realizarea rețelelor inteligente, iar marile orașe să fie avansate în drumul lor către statutul de „green city”. Trebuie ținut seama de o avertizare exprimată de declarația internațională a „Covenant of Mayors”: „lupta împotriva schimbărilor climatice va fi câștigată sau pierdută în ariile urbane”. Aici trebuie făcut mult mai mult pentru orașele românești.
Inevitabil o bună parte din echipamentele sectorului vor trebui înlocuite, iar noile investiții vor trebui să îndeplineasca condiții mult mai drastice privind eficiența și impactul asupra mediului. Întrucât „decarbonarea” sectorului va continua, impulsionată și de noile pachete legislative europene care vor fi – sigur – promovate de Uniunea Europeană și de viitoarea schemă de comercializare a emisiilor, penetrarea surselor regenerative va continua într-un sistem electroenergetic mai stabil și puternic informatizat.
Sursele de energie vor integra și noile descoperiri din Marea Neagră, iar interconexiunile cu țările din regiune vor fi sporite. În sfârșit, rolul „prosumers” -ilor (consumatorii care pot și produce energie electrică, care partial poate fi – în anumite situații – injectată în rețea) va spori într-un sistem cu capacități sporite de stocare.
George Constantin: Interesant, cu toate că există o anume expresie pentru acest context: ”să ne fie teamă de vremuri interesante”. Deși există suficiente excepții, zece ani reprezintă o perioadă relativ insuficientă pentru modificări majore, energia beneficiind de o inerție semnificativă. Personal, mi-aș dori ca acest viitor să fie bazat în principal pe considerente comerciale obiectiv creionate de o piață matură și conștientă, unde fiecare componentă își găsește locul dacă pregătește foarte bine jocul. Chiar dacă opinia publică se așteapta la o „eră verde” în energie și, probabil, o „eră electrică” în transporturi, drumul este mult mai lung decât ne-am putea imagina.
În cele din urmă, trebuie să înțelegem că fără un catalizator puternic, fiecare subsector din context va rămâne la fel cum îl cunoaștem în prezent.
InvesTenergy: Piața de energie a fost asaltată de numeroase modificări legislative în ultimii ani. Operatorii reclamă lipsa de coerență și stabilitate legislativă. Recomandările dvs pentru autorități…
Dl.Prof.Dr.Ing.Virgil Mușatescu: Operatorii au și ei dreptatea lor: unul din principiile de bază ale cadrului legislativ și a celui de reglementare este stabilitatea combinată cu predictibilitatea, ceea ce nu se poate spune întotdeauna despre evoluția regulilor sectorului energetic din România. Pe de altă parte, reglementatorul a trebuit să facă față unei presiuni sporite legate de liberalizarea piețelor de energie electrică și gaze, de efectele ponderii mari a surselor regenerabile și de impactul altor scheme de sprijin, de exemplu cea pentru cogenerarea de înaltă eficiență, cu efectele cunoscute în privința creșterii prețurilor, iar pentru estomparea impactului asupra consumatorilor, mai ales a celor vulnerabili, a fost obligat să acționeze brutal, iar uneori incoerent. Nu a folosit încă în menținerea facturilor la un nivel acceptabil un instrument mai subtil: eficientizarea utilizării energiei la consumatorul final. Sigur că aici ar trebui să se acționeze mai energic.
În plus, schemele de sprijin ale surselor regenerabile și cogenerării, care ajută la promovarea acestor tehnologii dar care împovărează factura, au parcurs primele etape de aplicare și s-au putut trage concluzii utile. Cred că este momentul ca aceste lecții învățate să fie aplicate și – acolo unde se poate – să se realizeze un „fine tuning”, iar în viitoarele etape de reglementare instrumentele să se dimensioneze în așa fel încât să se atingă scopul lor declarat, dar nerealizat încă.
Alte probleme se întâlnesc la stabilirea tarifelor de transport și distributie. Nemulțumirile au apărut și la stabilirea nivelurilor de rentabilitate care au scăzut în timp, la stabilirea unor indicatori țintă, precum consumul propriu tehnologic, la neîndeplinirea programelor de investiții, la impunerea unor programe de „smart metering” etc. O mai mare transparență din partea autorităților nu strică, dar și un efort mai mare în eficientizarea funcționării operatorilor este – evident – de dorit.
Într-un studiu recent, Institutul de Cercetare a Calității Vieții din cadrul Academiei Române prevede o explozie a fenomenului de „sărăcie energetica” după anul 2018, când graficul de creștere a prețurilor va afecta consumatorii casnici. Aceasta va fi o problemă socială importantă, iar autoritățile trebuie să se pregătească pentru acest fenomen nedorit.
George Constantin: Având în vedere că subiectul a fost dezbătut pe larg și nu ar mai fi multe de adăugat, îmi voi permite să mă exprim simplu și sec – dialog, o soluție teoretic accesibilă și practic imposibilă în ziua de astăzi.
InvesTenergy: Vă provoc să va gândiți la o rețetă care să asigure succesul pentru sectorul energetic…
Dl.Prof.Dr.Ing.Virgil Mușatescu: Evident, „rețeta” nu este deloc simplă și poate varia în funcție de momentul la care se discută aceasta. Există însă niște deziderate perpetui: utilizarea cât mai eficientă a resurselor indiferent dacă sunt indigene sau importate, un impact cât mai redus asupra mediului și – inevitabil – un serviciu care să asigure satisfacția consumatorilor din punct de vedere cantitativ și calitativ. Toate acestea ar trebui să se regăsească în orice schiță sau plan de dezvoltare a sectorului.
George Constantin: Din fericire, avantajul vârstei imi permite să accept foarte ușor provocările, sugerând, cred eu, un ingredient principal fără de care nici „consistența”, nici „gustul” nu ar mai fi pe măsură: profesionalism. Asistăm la un exod al „know-how”-ului – din țară către alte orizonturi și din mediul bugetar către cel privat, ceea ce alterează considerabil calitatea guvernanței sectoriale. Evitând clișeul politizării și remunerării sectorului public, sunt de părere că substratul este compus strict din absența motivației performanței autentice, precum și de politica precară de promovare a valorilor.
Ca reprezentant al tinerei generații, pot aprecia ca un „conflict” productiv cu clasa experimentată este întotdeauna binevenit și pot confirma că ne implicăm din ce în ce mai mult, avem așteptări adecvate și suntem în măsură de a decide când situația ne depășește.
Fără a mai abuza de cuvinte, mare parte a rețetei constă în a susține întreg lanțul, de la educare și formare către păstrare a „capitalului uman” – o expresie pe cât de dizgrațioasă, pe atât de veridică.
InvesTenergy: Politici energetice- ieri, azi, maine
Dl.Prof.Dr.Ing.Virgil Mușatescu: Este clar că politicile energetice au înregistrat schimbări importante în timp, obiectivele modificându-se în funcție de necesitățile consumatorilor și ale operatorilor din sector, combinate cu prioritățile de dezvoltare ale țării respective. La noi, după etapele de extindere a serviciului de distribuție și furnizare a energiei electrice și a gazelor naturale, după tendințele de centralizare și dezvoltare a unor rețele conectate, politicile energetice s-au transformat în promotoare ale unei dezvoltări sustenabile, cu atenție accentuată pe reducerea impactului asupra mediului în condițiile unor rețele cu descentralizări în domeniul producției și cu o preocupare deosebită asupra eficienței de utilizare. În viitor, vom întâlni politici care vor promova instrumente de integrare masivă în piețele interne europene, o exploatare „inteligentă” a sectoarelor energetice de la producție până la consum incluzând și o concurență sporită transfrontalieră, o grijă deosebită față de mediu, în mod special pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, o micșorare drastică a ciclului de cercetare, dezvoltare și diseminare pentru noi tehnologii și – mai ales – un nou „deal” cu consumatorii, conținând și o reproiectare a piețelor interne europene. Există însă un element esențial care a rămas la baza tuturor acestor politici energetice: necesitatea realizării unei alimentări sigure și de calitate cu energie.
George Constantin: Cu siguranță subiectul este extrem de vast și incitant deopotrivă, așadar voi realiza decât o trecere în revistă. Am pornit la drum cu sisteme realizate centralizat, funcționând în cadrul unui monopol natural, complet reglementat, caracterizat de unidirecționalitate și vulnerabilitate. Convențional a fost cuvântul cheie în ceea ce privește resursele energetice, asistând la o dezvoltare accelerată, cu un impact major asupra mediului, dar și eficiența redusă. Avem posibilitatea de a extrage cuvintele cheie în contextul curent, dar și viitor: cvartetul macro este compus din descentralizare, privatizare, liberalizare și flexibilizare, iar cele trei dimensiuni de acțiune definite de Consiliul Mondial al Energiei – securitate, sustenabilitate și accesibilitate – reprezintă indicatori cheie în evaluarea politicilor energetice europene și naționale. La nivel particular, România s-a orientat către reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, promovarea cogenerării, surselor regenerabile de energie și a eficienței energetice, precum și a transportului electric, ca domeniu complementar, însă nu ar fi exclus ca pe viitor accentul să se puna și pe energia nucleară, tehnologii de stocare a energiei și alte domenii de potețial interes.
InvesTenergy: Simați Domni, vă mulțumesc! Adresez mulțumiri și Doamnei Elena Ratcu, Manager al programului VLER, pentru susținerea prețioasă la realizarea acestui proiect.
Dl. Prof. Dr. Ing, Virgil MUȘATESCU – specialist în domeniul energetic cu o experiență de peste 46 de ani. Este consilier al Comitetului Național Român al Consiliului Mondial al Energiei, membru CA al Fondului Român de Eficiență Energetică, cadru didactic universitar, membru în proiecte internaționale în domeniul energiei. A deținut funcții de director general și secretar de stat în Ministerul Industriei.
George CONSTANTIN – pasionat de tehnică, macroeconomie, business, comunicare. Membru al Board-ului VLER – CNR-CME, Manager de Proiect Adjunct în cadrul Grupului Romelectro. Parte integrantă a unei tinere și dinamice echipe de top-management a Energo Dynamics încă de la înființare.
