InvesTenergy publică o serie de analize realizate de FEL România, programul de leadership al CNR-CME, despre modul în care țările își construiesc sistemele energetice, despre alegerile strategice pe care le fac și despre lecțiile relevante pentru România.
Continuăm cu o radiografie dedicată Italiei, care oferă o lecție importantă pentru România în tranziția energetică: regenerabilele pot crește rapid, dar fără diversificarea surselor și investiții în infrastructură, dependența de gaze poate continua să apese asupra prețurilor și securității energetice.
Analiza este realizată de Robert Niță și Daniela Goreacii, membri FEL România.
Robert Niță este Senior Associate în cadrul Ijdelea & Asociații, specializat în dreptul energiei și al resurselor naturale. Daniela Goreacii este avocat cu o experiență de 10 ani în domeniul energiei și al litigiilor. În cadrul FEL România, coordonează activitatea Departamentului de Regulatory & Public Affairs.
Italia este a patra economie a Uniunii Europene și una dintre cele mai mari piețe energetice din blocul european. Sistemul italian se clasează pe locul 17 mondial ca dimensiune a pieței de electricitate, cu o cerere de 311 TWh în 2025, dar vine la pachet cu o vulnerabilitate structurală pe care România ar fi bine să o evite: dependența de importuri de aproximativ 75% pentru energia primară (gaz, petrol și alți combustibili fosili), cea mai ridicată dintre economiile majore ale UE [1]. Gazul natural domină mixul energetic, reprezentând aproape 40% din aprovizionarea totală, iar Italia importă circa 95% din consumul de gaz – în principal din Algeria, Azerbaidjan, Qatar, SUA, Norvegia și Țările de Jos. Poziționată strategic în centrul Mediteranei, Italia își propune să devină un hub energetic european, valorificând infrastructura de conducte și terminale GNL pentru tranzitul energiei către Europa Centrală.
Structura actuală a mixului energetic
În 2025, cererea de electricitate a Italiei s-a menținut stabilă la 311,3 TWh, acoperită în cea mai mare proporție din producția internă (268 TWh) și 15,9% din importuri nete de electricitate, conform datelor Terna, operatorul de rețea [2]. Deși Italia produce local cea mai mare parte a electricității, această producție se bazează în mare măsură pe combustibili fosili importați (în special gaz). În ceea ce privește sursele de producție, gazul natural rămâne dominant, cu aproximativ 38-39% din total, urmat de solar (14,5%), hidroenergie (12%) și eolian (7,3%). Bioenergia și energia geotermală adaugă 5-6%, în timp ce cărbunele și petrolul au ponderi marginale, sub 2%.
Regenerabilele au acoperit 41% din cererea națională de electricitate în 2025, ușor sub recordul de 42% din 2024, pe fondul revenirii producției hidroelectrice la niveluri normale după valorile excepționale din anul precedent [3]. Energia solară a înregistrat o creștere de 25%, atingând un maxim istoric de 44 TWh, cu un vârf în iunie 2025 de 5,7 TWh [4]. Producția hidroelectrică a scăzut cu 21,2%, cea eoliană cu 3,3%, iar geotermala a rămas stabilă. Un element nou în 2025 este producția din sisteme de stocare independente (1,5 TWh), semn al importanței crescânde a flexibilității în sistem. Producția termoelectrică a crescut cu 4,6% din cauza reducerii importurilor, în timp ce generarea pe cărbune și-a continuat declinul structural (-13,5%).
Footprint-ul energetic tradițional
Aproximativ 80% din aprovizionarea totală cu energie primară a Italiei provine din surse fosile – în principal gaze naturale și produse petroliere [5]. Această dependență se traduce în cele mai mari prețuri la electricitate pe piața angro din UE: 136,2 €/MWh în primele luni ale anului 2025, cu 68% mai mari decât în Spania (80,9 €/MWh) și semnificativ peste Germania (112,5 €/MWh) și Franța (94,5 €/MWh) [6].
Italia a închis centralele nucleare după referendumul din 1987, iar opoziția publică a fost reconfirmată în 2011 [7]. Această decizie a sporit dependența de gaz și importuri pentru stabilitatea rețelei. Totuși, planificarea recentă include scenarii pentru o posibilă revenire a nuclearului: Ministerul Mediului și Securității Energetice menționează un scenariu cu 8 GW capacitate nucleară până în 2050, care ar acoperi circa 11% din cererea națională [8]. Deocamdată, opțiunea rămâne în stadiul de dezbatere politică.
Tranziția către energie verde
Tranziția verde a Italiei este structurată în jurul Planului Național Integrat Energie și Climă (PNIEC), transmis Comisiei Europene la 1 iulie 2024. Ținta este de 131 GW capacitate regenerabilă până în 2030, defalcată astfel: 79,2 GW solar, 28,1 GW eolian, 19,4 GW hidro, 1 GW geotermal și 3,2 GW bioenergie. În sectorul electricității, ponderea regenerabilelor ar urma să atingă 63,4% până în 2030, echivalentul a aproximativ 237 TWh producție. La nivelul consumului final de energie, ținta este 39,4% din surse regenerabile [8]. Italia vizează neutralitatea climatică până în 2050. Pentru a sprijini tranziția, Comisia Europeană a aprobat în iunie 2026 schema FER-X (Fonti Energetiche Rinnovabili) de 23 miliarde EUR, bazată pe Contracte pentru Diferență pe 20 de ani, care va susține instalarea a 37,15 GW de capacitate nouă [9].
La 31 decembrie 2025, Italia avea 83,5 GW capacitate regenerabilă instalată: 43,5 GW solar și 13,6 GW eolian. Pe parcursul anului 2025, capacitatea a crescut cu 7.191 MW, depășind cu 1.605 MW ținta stabilită prin Decretul Ministerial privind Zonele Adecvate (DM Aree Idonee). Solarul a condus creșterea, cu 6,4 GW instalați. Capacitatea de stocare a crescut cu 1.743 MW, atingând 7.362 MW putere nominală și 17.920 MWh capacitate. Italia numără acum peste 884.000 instalații de stocare. Prima licitație MACSE (Mecanismul de Achiziție a Capacității de Stocare a Electricității) din septembrie 2025 a alocat 10 GWh capacitate de stocare [10]. În prima jumătate a anului 2026, Italia a adăugat aproximativ 3,5 GW capacitate regenerabilă nouă, iar cererea de electricitate a crescut cu 2,5%.
Provocări și limitări
Principalele provocări ale Italiei rămân dependența de gaz – care menține prețurile la electricitate la maxime europene – și ritmul insuficient de autorizare a proiectelor regenerabile. Pentru a atinge 131 GW până în 2030, Italia trebuie să mențină o rată de instalare semnificativ mai mare decât nivelurile istorice. Congestia rețelei și fragmentarea regulamentară între guvernul central, regiuni și autorități locale încetinesc proiectele. Capacitatea de stocare, deși în creștere, rămâne insuficientă: se estimează un deficit de capacitate fermă (care poate fi activată la cerere) de 8-13 GW față de cererea de vârf până în 2028-2033 [10]. În august 2025, regenerabilele au acoperit 48% din cererea de electricitate, demonstrând potențialul sistemului, însă integrarea constantă a unor ponderi atât de mari necesită investiții continue în stocare, consolidarea rețelei și mecanisme de flexibilitate.
Comparație cu România
România are un profil energetic fundamental diferit. Pentru ultimele 12 luni disponibile (iunie 2025 – mai 2026), sursele cu emisii scăzute de carbon au acoperit aproximativ 67% din producția de electricitate, față de 41% în Italia în 2025 [11]. Hidroenergia contribuie cu 25% (față de 12% în Italia), nuclearul cu 19% (față de 0%), eolianul cu 12% (față de 7%), iar solarul cu 9% (față de 14,5%). Combustibilii fosili reprezintă aproape o treime din mixul energetic al României – gazul 17%, cărbunele 11% – ponderi semnificativ mai mici decât în Italia. Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (PNIESC) actualizat al României prevede 38,3% energie regenerabilă în consumul final brut până în 2030, cu 57,8% regenerabile în electricitate [12]. Diferența esențială: România are deja energia nucleară în mix. Cele două reactoare CANDU de la Cernavodă generează circa 20% din electricitate, cu planuri de extindere cu încă două unități până în 2032 [13]. Mai mult, România are o dependență mai redusă de importurile de energie în comparație cu Italia, care importă 16% din necesarul său de electricitate.
7. Lecții relevante pentru România
Pentru România, experiența italiană oferă trei lecții esențiale:
Regenerabilele trebuie corelate cu infrastructura. Italia a demonstrat că instalarea rapidă de capacități solare și eoliene fără dezvoltarea rețelelor, stocării și mecanismelor de flexibilitate creează dezechilibre. Sistemul italian de Contracte pentru Diferență (FER-X) pe 20 de ani oferă un model de stabilitate pentru investitori pe care România l-ar putea adapta.
Diversificarea mixului este esențială. Italia a devenit puternic dependentă de gaz (40% din mix), ceea ce o expune la volatilitatea prețurilor și o menține printre statele cu cel mai ridicat nivel al tarifelor la curent din Uniunea Europeană. România ar trebui să mențină un mix energetic diversificat, valorificând nuclear, hidro și resursele de gaz din Marea Neagră, investind totodată în capacitățile de stocare.
Cadrul de reglementare contează. Țintele ambițioase trebuie susținute prin proceduri de autorizare eficiente și planificare integrată. Fragmentarea regulamentară a încetinit proiectele în Italia. România ar trebui să simplifice reglementarea și să asigure coerența între PNIESC și investiții. În plus, decizia Italiei de a abandona energia nucleară în 1987 a crescut dependența acesteia de importuri și combustibilii fosili, reprezentând o lecție despre riscurile renunțării premature la surse stabile pe care România nu ar trebui să o urmeze.
Concluzii
Italia demonstrează atât potențialul unei creșteri rapide a capacităților regenerabile de producție, cât și limitările unei tranziții energetice construite pe dependența de combustibili fosili. În 2025, Italia a atins o producție solară record de 44 TWh (+25%) și 83,5 GW capacitate regenerabilă, însă ținta de 131 GW pentru 2030 necesită accelerare. Ponderea regenerabilelor de 41% rămâne sub media UE de , iar prețurile ridicate reflectă costul dependenței de gaz.
Pentru România, mesajul este clar: evitarea dependenței excesive de o singură sursă, corelarea PNIESC cu investițiile în infrastructură și valorificarea bazei nucleare și de generare diversificate reprezintă avantaje competitive în tranziția energetică.
Robert Niță este Senior Associate în cadrul Ijdelea & Asociații, specializat în dreptul energiei și al resurselor naturale. Oferă asistență juridică investitorilor, dezvoltatorilor și operatorilor din sectorul energetic în proiecte care vizează reglementarea, autorizarea, dezvoltarea investițiilor, tranzacțiile și cerințele de conformare aplicabile sectoarelor strategice. Experiența sa acoperă proiecte din domeniul energiei fotovoltaice, energiei eoliene onshore, stocării energiei, precum și tehnologii emergente, precum energia eoliană offshore și biometanul, fiind implicat totodată în proiecte din sectorul petrolului și gazelor naturale și în tranzacții privind active energetice. Este implicat în grupuri de lucru ale organizațiilor reprezentative din sectorul energetic, urmărind îndeaproape evoluția cadrului de reglementare aplicabil tranziției energetice și dezvoltării infrastructurii energetice. Recent, s-a alăturat comunității Future Energy Leaders România, programul de leadership al CNR-CME, în calitate de Membru.
Daniela Goreacii este avocat cu o experiență de 10 ani în domeniul energiei și al litigiilor. În prezent, activează în cadrul unei companii internaționale de energie cu profil integrat, oferind asistență juridică pentru activitățile de furnizare și trading de energie. Este membră Future Energy Leaders România, programul de leadership al CNR-CME, din 2022 și, în prezent, coordonează, în cadrul asociației, activitatea Departamentului de Regulatory & Public Affairs, contribuind la proiecte și inițiative dedicate dezvoltării sectorului energetic. Interesele sale profesionale vizează evoluția cadrului de reglementare, tranziția energetică și integrarea noilor modele de piață în sistemul energetic.
———
Surse
[1] IEA Bioenergy, Implementation of bioenergy in Italy – 2024 update, decembrie 2024. Disponibil la: https://www.ieabioenergy.com/wp-content/uploads/2024/12/CountryReport2024_Italy_final.pdf
[2] Terna, Cererea de electricitate de 311,3 TWh în 2025, ianuarie 2026. Disponibil la: https://www.terna.it/en/media/press-releases/detail/electricity-consumption-2025
[3] Enerdata, Italia înregistrează 41% pondere a regenerabilelor în consumul de electricitate în 2025, ianuarie 2026. Disponibil la: https://www.enerdata.net/publications/daily-energy-news/italy-records-41-share-renewables-energy-consumption-during-2025.html
[4] Renewable Matter, Cererea de energie a Italiei stagnează în timp ce solarul atinge un maxim istoric, februarie 2026. Disponibil la: https://www.renewablematter.eu/en/italy-power-demand-stalls-solar-hits-record-high
[5] International Energy Agency, Italy – Countries & Regions, 2025. Disponibil la: https://www.iea.org/countries/italy
[6] OECD, Asigurarea aprovizionării energetice durabile și competitive – Italia 2026, aprilie 2026. Disponibil la: https://economy-finance.ec.europa.eu/economic-surveillance-eu-member-states/country-pages-including-country-reports/italy/economic-forecast-italy_en
[7] Clean Energy Wire, Italy moves on green transition, but fossil ties remain tight, 2025. Disponibil la: https://www.cleanenergywire.org/
[8] Rinnovabili.net, PNIEC Italia: țintele pentru 2030 privind regenerabilele și emisiile, iulie 2024. Disponibil la: https://www.rinnovabili.net/policy-and-affairs/pniec-italy-the-2030-targets-on-renewables-and-emissions
[9] Comisia Europeană, Commission approves €23 billion Italian State aid scheme to support renewable electricity production, iunie 2026. Disponibil la: https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/ip_26_1270
[10] OECD Economic Surveys: Italy 2026 – Securing sustainable energy and competitive electricity supplies, aprilie 2026. Disponibil la: https://www.oecd.org/en/publications/oecd-economic-surveys-italy.html
[11] Low Carbon Power, Mixul de producere a electricității în România 2025/2026. Disponibil la: https://lowcarbonpower.org/region/Romania
[12] Agenția Europeană de Mediu, Ponderea energiei regenerabile în consumul final de energie – România, septembrie 2025. Disponibil la: https://www.eea.europa.eu/en/analysis/indicators/share-of-energy-consumption-from
[13] World Nuclear Association, Nuclear Power in Romania, actualizat august 2026. Disponibil la: https://world-nuclear.org/information-library/country-profiles/countries-o-s/romania
.jpg)
