Luminița Ioana VLAICU și Daniela GOREACII, FEL România: Sustenabilitatea în domeniul energetic este o investiție în viitor. Promovare politici, provocări și riscuri

Termenul de sustenabilitate, este folosit în forma sa modernă începând cu anii 1980, însă, conceptul își are originea în Germania, fiind utilizat pentru prima dată în 1713 de către un oficial german din domeniul silviculturii, care a promovat ideea de gestionare responsabilă a resurselor forestiere pentru a preveni defrișările excesive și protecția mediului.

Conceptul modern de sustenabilitate – dezvoltare durabilă, a fost popularizat în 1987 prin Raportul Brundtland, numit oficial „Our Common Future” („Viitorul nostru comun”), elaborat de Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare a Națiunilor Unite. Acest raportul definește dezvoltarea durabilă ca fiind „dezvoltarea care răspunde nevoilor prezentului fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”. De atunci, termenul de sustenabilitate, a devenit tot mai relevant în diverse domenii, subliniind necesitatea unui echilibru între dezvoltarea economică, protecția mediului și echitatea socială.

Utilizarea energiei și a produselor energetice (în toate activitățile din economie – generare energie electrică, transporturi, agricultură, industrie, etc.) este responsabilă de aproximativ 73% din GES, fapt ce conduce la schimbările climatice, reprezentând, în același timp, un vector de tranziție către o economie sustenabilă.

România și-a asumat o reducere cu 89% a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) în sectorul energetic în 2035, respectiv de 99% la nivelul anului 2050 comparativ cu nivelul emisiilor GES înregistrat în anul 1990.

Țintele asumate la diverse nivele, fac parte din eforturile de a limita creșterea temperaturii globale și de a evita efectele negative ale încălzirii globale.

Ținte locale:

1. Acordul de la Paris (2015) – fixează obiectivul de a menține creșterea temperaturii globale sub 2°C față de nivelurile preindustriale, cu eforturi pentru a limita această creștere la 1,5°C.
2. Zero net până în 2050 – multe țări, inclusiv Uniunea Europeană, s-au angajat să atingă neutralitatea carbonului până în 2050.

Ținte Europene:

1. Pactul Verde European (Green Deal) – stabilește pentru Uniunea Europeană ținte intermediare pentru 2030:
2. reducerea cu 55% a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030 comparativ cu nivelurile din 1990.
3. creșterea ponderii energiei regenerabile în mixul energetic și îmbunătățirea eficienței energetice.

Ținte Naționale:

• Planurile naționale de energie și climă (NECPs) – statele membre UE și-au dezvoltat propriile planuri naționale care stabilesc contribuțiile specifice la atingerea țintelor comune de reducere a emisiilor.
• Țintele României: România, ca parte a UE, și-a asumat reducerea emisiilor de CO2 în conformitate cu obiectivele UE. Planurile naționale se concentrează pe tranziția către surse de energie regenerabilă, modernizarea infrastructurii energetice și îmbunătățirea eficienței energetice.

Pentru atingerea țintelor de sustenabilitate, Guvernele pot oferi subvenții în vederea dezvoltării și utilizării surselor de energie regenerabilă precum energia solară, eoliană, hidroenergie și bioenergie. Subvențiile pot acoperi o parte din costurile de instalare și operare, făcând aceste tehnologii mai accesibile și atractive. Valoarea investițiilor accesibile României din fonduri europene cum ar fi Planul Național de Redresare și Reziliență sau Fondul pentru Modernizare (ca de ex. Cheia 3 și Cheia 1), depășește 16 miliarde de euro. Investițiile vizează domenii precum energia regenerabilă, înlocuirea cărbunelui din mixul energetic, energia nucleară, cogenerarea, bicombustibilii și modernizarea infrastructurii energetice.

O altă soluție pentru atingerea țintelor ESG asumate este încurajarea parteneriatelor dintre guvern, universități și companii private din domeniul energetic, pentru a accelera dezvoltarea și implementarea de soluții energetice inovatoare.

Totodată, revine companiilor din domeniul energetic, sarcina să elaboreze propriile strategii de sustenabilitate pe care să le urmeze și în care să cuprindă proiecte educative despre importanța eficienței energetice, încurajând astfel, comportamentele sustenabile ale consumatorilor de energie.

Un alt punct de reper privind aplicarea sustenabilității în sectorul energetic, ar fi urmărirea și implementare sugestiilor din Strategia Energetică a României 2025-2035, cu perspectiva anului 2050 (Strategia Energetică), recent republicată de către Ministerul Energiei. Strategia, este un document programatic care definește viziunea și stabilește obiectivele fundamentale ale procesului de dezvoltare a sectorului energetic, care include și sustenabilitatea – dezvoltarea durabilă, asigurând atât competitivitatea economică cât și un loc central pentru consumator, ținând cont de țintele climatice ale UE pentru anii 2030, 2040 și 2050.

În ultimele decenii, conceptul de ESG (Environmental, Social, and Governance) a devenit și un standard important pentru evaluarea performanței corporative în domeniul sustenabilității. În special, în sectorul energetic, integrarea principiilor ESG este esențială pentru a asigura un echilibru între dezvoltarea economică, protecția mediului și responsabilitatea socială.

Sectorul energetic se confruntă cu o serie de provocări în legătură cu îndeplinirea obiectivelor ESG. Industria este vastă și complexă, cu multipli participanți a căror interese nu sunt mereu alineate. În plus, companiile din domeniul energiei sunt supuse unei presiuni imense pentru a reduce costurile de operare, cu un impact negativ asupra capacității acestora de a investi în practici durabile.

Deși implementarea acestora reprezintă o provocare, standardele ESG sunt importante și din perspectiva riscurilor pe care le comportă încălcarea sau neglijarea lor.

Unul dintre riscurile cu o evoluție constantă în ultima perioadă sunt litigiile din domeniul ESG, în special împotriva marilor companii petroliere pentru contribuțiile acestora la emisiile de gaze cu efect de seră. Cele mai frecvente acuzații împotriva companiilor, inclusiv din domeniu energie sunt cele de „greenwashing”.

Prin „greenwashing” înțelegem practicile companiilor prin care acestea diseminează informații false cu privire la eforturile sau produsele lor pentru a părea mai responsabile față de mediu decât sunt în realitate. Acest lucru poate fi realizat prin marketing înșelător, limbaj vag sau afirmații neclare.

Numărul litigiilor de mediu este în ascensiune. Astfel, baza de date a Centrului Sabin pentru Dreptul Schimbărilor Climatice^[1] înregistrează un număr de 2.341 de cazuri, dintre care 190 au fost depuse în ultimele 12 luni. Rata de creștere a numărului de cazuri pare să încetinească, însă diversitatea cazurilor este încă în creștere.

România figurează în respectivă bază de date cu trei litigii inițiate de Asociația Declic^[2],două dintre care au ca obiect suspendarea și respectiv anularea avizului de mediu pentru elaborarea PUZ – zonă industrială pentru Dezvoltarea Proiectului Minier Rovina. Cel de-al doilea dosar reprezintă primul proces pe climă din România, care urmărește obligarea Guvernului, Ministerul Mediului și Ministerul Energiei să ia măsuri concrete pentru atingerea neutralității climatice până în anul 2050.

Numărul litigiilor ESG din România nu poate decât să crească, aliniindu-se unei tendințe globale. Astfel, la nivel mondial, numărul litigiilor în domeniul climei s-a dublat din 2015, ridicând numărul total al acestora la aproximativ 2.000, dintre care 25% au fost inițiate între 2020 și 2022.

Prin urmare, este esențial pentru o companie să respecte obligațiile ESG care îi revin, pentru a evita orice repercusiuni de natură litigioasă atât pentru societate și/sau directorii acesteia.

O serie de măsuri sustenabile, pe care companiile de energie le-ar putea adopta sunt:

• sesiuni de instruire pentru angajați în vederea sporirii conștientizării și cunoștințelor acestora despre importanța sustenabilității și modalitățile în care pot contribui la atingerea obiectivelor de mediu;
• participarea activă a angajaților la inițiativele de sustenabilitate prin programe de recompensare și recunoaștere a eforturilor lor;
• elaborarea rapoartelor detaliate privind performanța ESG, incluzând date despre consumul de energie, emisiile de carbon, eficiența energetică și alte inițiative de sustenabilitate.

Totodată, integrarea obiectivelor Strategiei Energetice în politicile sectoriale contribuie în mod direct la atingerea obiectivelor 1, 7, 9 și 13 din cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD) ale Agendei 2030 pentru dezvoltarea durabilă și creează premisele pentru stabilirea indicatorilor de dezvoltare durabilă care vor asigura sinergia dintre cele 17 obiective.

Implementarea strategiilor ESG nu este doar o măsură de protecție a mediului, ci poate contribui la îmbunătățirea performanței economice și a reputație companiei în rândurile investitorilor, clienților și comunităților locale. Sustenabilitatea în domeniul energetic este o investiție în viitor, asigurând o creștere durabilă și responsabilă.

Luminița Ioana Vlaicu este de profesie inginer industrial cu specializare în sisteme de energii regenerabile, dezvoltare durabilă și protecția mediului. A absolvit ciclurile de licență și master la Universitatea Transilvania din Brașov, Facultatea de Design de Produs și Mediu. În prezent activează în calitate de Specialist Managementul Proiectelor la compania DEER – Distribuție Energie Electrică România. Luminița, s-a alăturat echipei FEL din anul 2019.

Daniela Goreacii este avocat cu o experiență profesională de peste 7 ani, dobândită în litigii administrative din domeniul energiei. Focusul practicii ei constă în reprezentarea unor importanți furnizori și distribuitori de energie electrică și gaze naturale în dosare ce au ca obiect actele administrative emise de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei.

[1] https://climatecasechart.com/

[2] https://www.declic.ro/