Fostul ministru al Energiei, Bogdan Ivan, a readus în stilul caracteristic, în spațiul public, una dintre cele mai sensibile teme ale acestui moment: posibilitatea limitării consumului de energie la marii consumatori industriali. Mesajul său a fost însă unul de alarmă maximă: „cel mai negru scenariu se întâmplă”, „criza a ajuns la poarta fabricilor”, „primele notificări privind limitarea consumului au ajuns deja în industrie”, iar situația ar reprezenta „o amenințare directă la siguranța României”. Într-un sistem energetic aflat sub presiune, asemenea declarații produc efecte. Iar când vin de la un fost ministru al Energiei, greutatea lor este cu atât mai mare.
Problema este că un document confidențial ajuns în spațiul public și explicațiile oficiale ulterioare arată o realitate mai nuanțată decât cea prezentată politic. DEER spune foarte clar că, la solicitarea Transelectrica, operatorii de distribuție au transmis unor utilizatori informări privind includerea acestora în Normativul de limitări de consum. Și tot DEER precizează că aceste informări „nu reprezintă notificări privind aplicarea efectivă a unor limitări de consum” și că „până în prezent, niciun utilizator nu a fost notificat în vederea limitării consumului”. Este o diferență esențială. Una este să fii informat că te afli într-un mecanism de siguranță care poate fi activat în anumite condiții. Alta este să primești ordinul că, de la o anumită oră, trebuie să îți reduci consumul. Între cele două este exact distanța pe care o poate face o comunicare responsabilă sau, dimpotrivă, o comunicare alarmistă.
Existența Normativului de limitări nu este o invenție și nici un detaliu administrativ fără importanță. Guvernul a creat cadrul legal pentru ca, în cazul unei situații critice în funcționarea Sistemului Electroenergetic Național, Transelectrica să poată interveni, în ultimă instanță, inclusiv prin limitarea în tranșe a consumului unor mari consumatori. Este un instrument de siguranță. Într-un sistem energetic, astfel de instrumente trebuie să existe înainte de apariția crizei, nu să fie inventate după ce criza a izbucnit. Faptul că există o listă de consumatori care ar putea fi afectați într-un scenariu extrem nu înseamnă, prin el însuși, că acel scenariu s-a produs.
Aici este însă problema ridicată de mesajul lui Bogdan Ivan. Nu faptul că un fost ministru critică Guvernul. Este absolut legitim să o facă. Nu faptul că atrage atenția asupra vulnerabilităților industriei. Și acest lucru este legitim și necesar. Problema este felul în care o informație tehnică, ce descrie o măsură preventivă, este transformată într-un mesaj public despre „cel mai negru scenariu” și despre fabrici care ar fi deja amenințate cu deconectarea. Un fost ministru al Energiei ar trebui să cunoască foarte bine diferența dintre includerea într-un normativ și activarea normativului. Ar trebui să știe că, într-un sistem electric, planificarea unor măsuri de ultimă instanță este o obligație de siguranță, nu o confirmare că sistemul a intrat deja în colaps.
Și mai este ceva. O fabrică nu este un simplu bec, iar tocmai pentru că nu este un bec, cuvintele despre oprirea sau limitarea energiei trebuie cântărite cu mare atenție. Pentru o companie industrială, o eventuală reducere a consumului poate însemna oprirea unor procese tehnologice, pierderi de producție, contracte afectate, costuri de repornire și presiune asupra angajaților. Industria are nevoie de predictibilitate, iar orice semnal privind disponibilitatea energiei este extrem de important. Dar tocmai această sensibilitate face ca alarmarea publică fără delimitarea foarte precisă între risc și fapt să fie cu atât mai periculoasă.
Premierul interimar Ilie Bolojan a reacționat și l-a acuzat pe fostul ministru de iresponsabilitate, spunând că o asemenea comunicare creează frică și că includerea unei companii pe o listă nu înseamnă că aceasta este deconectată. Din punct de vedere al distincției tehnice, explicația este importantă. Din punct de vedere politic, însă, intrăm din nou într-un război al declarațiilor care nu ajută pe nimeni.
România nu are nevoie, într-un moment sensibil pentru sistemul energetic, de încă o confruntare între doi oameni politici care își dispută public cine are dreptate. Are nevoie de date, explicații și predictibilitate.
Ce înțelege industria din această dispută. Ce înțelege un investitor? Ce înțelege un angajat? Ce înțelege un consumator? Dacă dimineața fostul ministru spune că „cel mai negru scenariu” se întâmplă, iar câteva ore mai târziu șeful Guvernului spune că este doar o procedură preventivă și că nu există notificări de limitare efectivă, publicul rămâne cu cea mai proastă informație posibilă: incertitudinea.
Nu trebuie să cădem însă nici în cealaltă extremă. Faptul că DEER spune că nu au fost emise notificări de limitare efectivă nu înseamnă că riscurile sistemului energetic trebuie minimalizate. Din contră. Seceta, vremea extremă, disponibilitatea unor capacități de producție, nivelul consumului și posibilitatea unor importuri insuficiente sunt factori care trebuie urmăriți cu maximă atenție. Dacă autoritățile au considerat necesară instituirea acestui mecanism, explicația trebuie să fie una serioasă și transparentă. Industria trebuie să știe de ce există normativul, în ce condiții poate fi activat și care este situația reală a sistemului.
Asta este, de fapt, responsabilitatea autorităților: să spună adevărul complet, nu doar partea convenabilă politic. Dacă există risc, să spună că există risc. Dacă este un scenariu preventiv, să explice că este preventiv. Dacă se ajunge la limitare, să spună cine decide, în ce condiții și cât durează. Iar dacă nu se ajunge acolo, să nu lase spațiul public să fie ocupat de scenarii apocaliptice.
În același timp, responsabilitatea nu se termină pentru un fost ministru odată cu încetarea mandatului. Din contră. Un om care a condus Ministerul Energiei știe cât de sensibil este sistemul și cât de repede poate o declarație publică să transforme o procedură tehnică într-o criză de încredere. Tocmai de aceea, afirmațiile sale trebuie să fie mai precise, nu mai spectaculoase. Poți critica politica energetică a Guvernului fără să sugerezi că România este în pragul blackout-ului atunci când documentele oficiale nu spun asta.
În această perioadă, fiecare megawatt contează, dar și fiecare cuvânt trebuie măsurat. Energia se poate echilibra prin decizii tehnice. Panica, odată lansată în spațiul public, nu se mai echilibrează atât de ușor.
.jpg)
