Proiectul reactoarelor modulare mici (SMR) de la Doicești intră într-o etapă decisivă. Acționarii Nuclearelectrica vor analiza actualizarea strategiei de implementare, într-un moment în care tehnologia SMR se află în centrul politicilor energetice internaționale, iar competiția dintre state pentru dezvoltarea primelor proiecte comerciale devine tot mai intensă.
Pentru România, miza depășește realizarea unei noi investiții în producția de energie electrică și vizează poziționarea țării în primul val al statelor care vor beneficia de avantajele industriale, economice și tehnologice ale noii generații de reactoare nucleare, susțin experții în domeniu.
Reactoarele nucleare modulare mici (SMR) au fost dezvoltate pe baza experienței acumulate în peste șase decenii de exploatare a reactoarelor nucleare convenționale, fiind concepute pentru a răspunde noilor cerințe ale sistemelor energetice moderne: flexibilitate, costuri competitive și implementare mai rapidă. În prezent, tehnologia beneficiază de un sprijin consistent atât la nivel european, cât și internațional, fiind inclusă în strategiile de securitate energetică și de decarbonizare.
SMR-urile pot produce până la 300 MWe, o putere mult mai mică decât cea a reactoarelor tradiționale, care produc de obicei între 1.000 și 1.400 MWe, însă marele avantaj vine din faptul că SMR-urile sunt proiectate pentru producția în serie în fabrici, în vederea reducerii costurilor și a timpului de construcție.
Flexibilitatea reprezintă unul dintre principalele atuuri ale acestor reactoare. Ele pot funcționa individual sau în configurații cu mai multe module, adaptând producția de energie la necesitățile sistemului electric și completând dezvoltarea accelerată a surselor regenerabile.
Cele patru tipuri principale de reactoare sunt reactoarele cu apă ușoară, reactoarele cu neutroni rapizi, reactoarele de temperatură înaltă moderate cu grafit și reactoarele cu sare topită. Designul lor compact și modular permite un transport și o instalare mai ușoare, fiind ideale pentru centrele de date sau locațiile izolate, unde conectarea la rețeaua electrică este costisitoare.
Proiectul de la Doicești este unul dintre cele mai avansate proiecte SMR din Europa și primul care urmărește amplasarea tehnologiei NuScale pe situl unei foste termocentrale pe cărbune. Valorificarea infrastructurii energetice existente – teren, racorduri la rețeaua electrică și o parte din facilitățile industriale – reduce necesarul investițiilor suplimentare și poate accelera implementarea proiectului. În același timp, investiția creează premisele reconversiei economice a zonei și dezvoltării unui nou ecosistem industrial și tehnologic.
Interesul pentru SMR-uri crește accelerat pe fondul nevoii de energie curată, al dezvoltării centrelor de date și al creșterii consumului de electricitate. Statele Unite conduc dezvoltarea acestei tehnologii, cu 28 de amplasamente aflate în diferite stadii de implementare, urmate de Canada (9), Marea Britanie (7), China, Franța, Polonia și Finlanda (câte 4), respectiv Suedia (3). Competiția nu vizează doar producția de energie, ci și dezvoltarea lanțurilor industriale, atragerea investițiilor și formarea unei noi generații de specialiști în domeniul nuclear.
