Conducerea Nuclearelectrica va prezenta acționarilor, în ședința din această lună, strategia de acomodare a personalului PMT/TMO (Project Management Team și Technical Management Office) implicat în proiectul de retehnologizare a Unității 1 de la Cernavodă, precum și decizia de investiție rezultată în urma analizei tehnico-economice.
Se propune un model hibrid de asigurare a cazării, care combină achiziția unui nucleu stabil de aproximativ 100 de unități locative cu închirierea de spații suplimentare în perioadele de vârf ale mobilizării. Potrivit documentului pregătit pentru acționari, necesarul de cazare al personalului implicat în proiect va crește semnificativ în următorii ani, pe măsură ce proiectul de retehnologizare a Unității 1 intră în etapele cu cel mai ridicat nivel de mobilizare.
Proiectul de retehnologizare a Unității 1 CNE Cernavodă este unul dintre cele mai importante proiecte de investiții ale Nuclearelectrica. Unitatea, intrată în exploatare comercială în 1996, a depășit 210.000 de ore de operare, iar programul de retehnologizare urmărește prelungirea duratei sale de viață operațională cu încă aproximativ 30 de ani.
Programul include lucrări complexe asupra reactorului și sistemelor aferente, între care înlocuirea canalelor de combustibil, a tuburilor calandria și a feederilor, modernizarea sistemelor de securitate nucleară și a sistemelor de control, precum și intervenții asupra infrastructurii auxiliare.
Potrivit documentului SNN, necesitatea retehnologizării este determinată inclusiv de evoluția în timp a unor componente critice ale reactorului, fiind menționate coroziunea feederilor și deformarea tuburilor de presiune.
Proiectul se află în prezent în Faza 2, iar creșterea volumului de activități presupune și o mobilizare progresivă a personalului Project Management Team (PMT) și Technical Management Office (TMO).
Capacitatea actuală de cazare acoperă necesarul doar până în octombrie
Una dintre problemele logistice identificate de SNN este capacitatea limitată de cazare disponibilă în prezent pentru personalul implicat în proiect.
Potrivit analizei interne, capacitatea alocată proiectului în campusul CNE Cernavodă este de 66 de unități de cazare, dintre care 56 sunt deja ocupate. Această capacitate este estimată să acopere necesarul până în octombrie 2026.
Începând cu luna noiembrie, compania anticipează apariția unui deficit care se va amplifica pe măsură ce proiectul avansează.
Potrivit documentului SNN, vârful de mobilizare este estimat pentru perioada decembrie 2027 – ianuarie 2028, când necesarul total de cazare ar urma să ajungă la aproximativ 262 de unități.
În același timp, SNN estimează că un nucleu de aproximativ 100 de unități va fi necesar în mod constant timp de circa 36 de luni, în intervalul iunie 2027 – aprilie 2030, pentru personalul cu prezență permanentă în cadrul proiectului.
Documentul transmis acționarilor arată că piața locală din Cernavodă nu oferă suficiente unități pentru a acoperi necesarul estimat, atât din perspectiva capacității disponibile, cât și a cerințelor și standardelor stabilite pentru personalul specializat. În plus, construirea unor facilități noi este considerată dificil de realizat în intervalul de timp disponibil, având în vedere durata proceselor de autorizare și execuție și suprapunerea cu lucrările de infrastructură aferente proiectului.
În aceste condiții, lipsa unei soluții de cazare este considerată de SNN un risc pentru derularea proiectului. Compania indică drept posibile consecințe întârzieri în execuție, penalități contractuale, demobilizarea personalului internațional și perturbarea continuității operaționale.
Necesitatea asigurării cazării rezultă, potrivit documentului, și din obligațiile asumate de SNN prin contractul EPC, Propunerea Tehnică Finală și documentele aferente negocierilor contractuale. Acestea prevăd responsabilități privind asigurarea unităților de cazare, a utilităților, mentenanței, securității și transportului pentru personalul mobilizat în proiect.
Pentru acoperirea necesarului, Nuclearelectrica a analizat trei scenarii.
Prima variantă este achiziția integrală a unităților de cazare necesare. Aceasta oferă companiei un grad ridicat de stabilitate și control asupra activelor, însă presupune un efort financiar inițial mai mare și o flexibilitate redusă în cazul în care necesarul de cazare variază.
A doua variantă este închirierea integrală, care permite ajustarea rapidă a capacității în funcție de evoluția mobilizării personalului. Dezavantajul identificat în analiză îl reprezintă costul mai ridicat pe termen lung.
A treia variantă este modelul hibrid, propus de SNN ca soluție rezultată în urma analizei. Acesta presupune achiziția unui nucleu stabil de aproximativ 100 de unități, completat prin închirierea unor unități suplimentare, în funcție de necesarul din perioadele de vârf.
Conform documentului, modelul hibrid ar urma să combine stabilitatea oferită de deținerea unor active cu flexibilitatea necesară pentru gestionarea variațiilor de personal pe durata proiectului.
Unul dintre argumentele financiare centrale prezentate de Nuclearelectrica este diferența dintre costul estimat al achiziției și cel al închirierii. Analiza realizată de companie, pe baza costului real consumat de proiect și a amortizării activelor pe durata proiectului, indică un cost de aproximativ 306 euro/unitate/lună în cazul achiziției, comparativ cu circa 1.200 euro/unitate/lună în cazul închirierii. Potrivit calculelor SNN, diferența reprezintă o reducere de aproximativ 74,5% în favoarea achiziției.
Un argument suplimentar pentru modelul hibrid este perspectiva reutilizării activelor achiziționate după finalizarea proiectului de retehnologizare a Unității 1. SNN menționează posibilitatea utilizării portofoliului de unități de cazare în proiecte viitoare, inclusiv în contextul retehnologizării Unității 2 și al dezvoltării Unităților 3 și 4 de la Cernavodă.
În această logică, achiziția nu este tratată exclusiv ca o cheltuială necesară pentru proiectul actual, ci și ca o investiție în active care ar putea avea utilizări ulterioare în cadrul companiei.
Strategia are în vedere mai multe zone pentru achiziția sau închirierea unităților de cazare, între acestea fiind menționate municipiul Constanța, Mamaia, Năvodari, Fetești și alte zone periurbane.Potrivit SNN, gruparea geografică a unităților ar permite optimizarea rutelor de transport și a costurilor logistice. Soluția trebuie să țină cont și de particularitățile personalului PMT/TMO, care presupun prezență continuă pe șantier, fluctuații ale efectivelor de la o lună la alta sau de la un trimestru la altul și disponibilitate permanentă în perioadele critice ale proiectului.
Strategia de acomodare este fundamentată pe evoluția estimată a necesarului de personal și pe obligațiile contractuale asumate de SNN în cadrul proiectului de retehnologizare.
.jpg)
