Comunicarea în energie. Interviurile InvesTenergy. Elena RATCU, peste 40 de ani dedicați comunicării: Pentru energeticieni merită să-ți pui toate resursele profesionale și aptitudinile personale ca să faci PR și să le pui în valoare competențele

Publicat pe Categorii Comunicarea în energie, Esential, Exclusiv, Interviuri InvesTenergy, Semnal
Prima Pagina Actual Esential Comunicarea în energie. Interviurile InvesTenergy. Elena RATCU, peste 40 de ani dedicați comunicării: Pentru energeticieni merită să-ți pui toate resursele profesionale și aptitudinile personale ca să faci PR și să le pui în valoare competențele

Comunicarea este cheia și rezolvarea tuturor problemelor, iar comunicarea corporate trebuie făcută cu știință, empatie, dar și cu un pic de har. Dragi specialiști în Relații Publice, nu ezitați să schimbați mentalități, dacă se poate!

InvesTenergy dedică o rubrică Comunicării în energie. Oamenilor/profesioniștilor de  comunicare din companii/instituții – managerii de PR, Marketing și Public Affairs, Experți în comunicare. Să punem comunicarea în lumină!, este invitația/îndemnul InvesTenergy. Avem cu toții nevoie de specialiști în comunicare. De profesioniști în comunicare. Dacă vrei să ai succes în ceea ce faci, un lucru este clar: trebuie să ai un PR. Pentru autorități, șefi de companii și nu numai, ei sunt cei care îi cunosc/citesc foarte bine și reușesc, cu talent și pregătire, să îi reprezinte și să le insufle încredere în tot ce fac, cu sprijinul lor se promovează activitatea/business-ul. Cu ei poți depăși perioade de criză.

De ce este diferit Omul care se ocupă de comunicarea în domeniul energetic de colegii din alte domenii? Ca să poți să faci comunicare în acest domeniu trebuie să îl cunoști, să înveți sau mai degrabă să furi de la specialiști, să te specializezi la rândul tău. În cei peste  25 de ani de experiență acumultată în jurnalism și comunicare, cu precădere în domeniul energteic, am avut ocazia să întâlnesc mulți Specialiști în comunicare, le-am urmărit activitatea, am învățat de la ei. Dorim să vă prezentăm, pe www.investenergy.ro, într-o serie de interviuri, Profesioniștii în comunicare din sectorul energetic, să aflăm împreună poveștile lor, dar mai ales să ne spună cum se face PR în energie, care le sunt strategiile, ce ar trebui schimbat pe linie de comunicare. Care este relația lor cu ziariștii și cât de mult îi ajută mass-media în activitatea lor.

Cu respect și prețuire pentru experiența și parcursul profesional, pentru implicarea și devotamentul de care dă dovadă în tot ceea ce face, am ales ca prima mea invitată să fie Dna Elena RATCU. Cu siguranță, mulți dintre cei ce activează în sectorul energetic o cunosc pe această Doamnă inimoasă și talentată. Lucrează de o viață în domeniul energetic, pe care-l iubește, dovadă fiind și cărțile dedicate specialiștilor din energie, dialogurile de suflet cu aceștia pe care le realizează.

Elena Ratcu este, în prezent, consilier în cadrul CNR-CME (Comitetul Național Român al Consiliului Mondial al Energiei). Lucrează de peste 40 de ani în sectorul energetic unde a îndeplinit pe rând funcțiile de șef al departamentului de relații internaționale la ICEMENERG, director PR și comunicare la RENEL/CONEL, Secretar General al Transelectrica,  manager al programului de tineret FEL Romania (CNR-CME).  Este autor al Volumelor I,II și III „Seniorii energiei” și al cărților de memorialistică  „Omul Marius Peculea” și „Vis de frumos- Neli Pfeiffer”.

Mulțumesc Dna Ratcu că ați acceptat invitația mea pentru un interviu pe tema comunicării în energie. Pentru început, aș vrea să îmi spuneți cum ați decis să lucrați în comunicare?

-Eu sunt cea care trebuie să vă mulțumesc pentru ideea aceasta frumoasă de a aduce  în lumina reflectoarelor comunicarea, această artă, i-aș spune, care parcă a intrat un pic într-un con de umbră și care, dacă ar fi folosită așa cum trebuie, ar deveni o redutabilă armă în multe privințe. În ceea ce mă privește, nu eu am decis să lucrez în comunicare, ci comunicarea a venit cumva, așa de la sine. Iubesc mult copiii și inițial mi-am dorit să devin medic pediatru, dar mi-am dat seama că nu aș fi rezistat disecțiilor care se fac în primul an de medicină. Tot din dragul pentru copii mi-am dorit apoi să devin profesoară, și chiar am devenit. Am fost profesoară de engleză și iubeam mult ce făceam. Uneori, însă, soarta are alte planuri cu noi și, după doi an de profesorat, dintr-o întâmplare, pe care aș numi-o providențială, am ajuns la ICEMENERG, renumit instit de cercetări și modernizări energetice din București, unde am făcut cooperare internațioanlă și comunicare.

Prezentați-ne drumul parcurs în comunicare…

-Dacă stau să mă gândesc bine, am făcut comunicare de când mă știu. De mic copil eram înclinată spre literatură, apoi spre științele umaniste și îmi plăcea grozav să vorbesc cu oamenii din toate categoriile sociale, pe care îi făceam să-și deschidă sufletul în fața mea fără niciun efort. Mama îmi spunea deseori râzând: ”Parcă deții iarba fiarelor. Cred că tu ai putea face vorbi chiar și o piatră”. La ICEMENERG am fost angajată la departamentul de relații internaționale și făceam de toate: răspundeam de cooperarea bilaterală cu patru țări (Marea Britanie, SUA, Iugoslavia, Grecia) și derulam cu succes protocoalele de colaborare cu aceste țări, colaboram la organizarea de conferințe naționale cu participare internațională, făceam traduceri, retroversiuni, translație simultană la cască la conferințele organizate de Ministerul Energiei Electrice, în subordinea căruia se afla ICEMENERG, realizam broșurile de prezentare și cataloagele de produse ale institutului, fiind implicată chiar în activitatea de marketing a acestuia. Deci, făceam comunicare și PR fără să știu exact ce înseamnă asta, deoarece despre termenul de PR auzeam pe vremea aceea doar în filmele străine. La noi acest termen a început să fie folosit abia la începutul anilor ’90. Aici se cuvine să-l menționez pe Călin Mihăileanu, directorul general al institutului, care, fără să ezite nicio clipă m-a aruncat încă de la la vîrsta de 27 de ani în proiecte de anvergură ale comunicării și cooperării internaționale,dar și în activitatea CNR-CME, atît de dragă mie și unde colaborez și acum. Vedeți, pe vremea aceea șefii obișnuiau să-i implice pe cei tineri în activități de mare răspundere, ceea ce le forma caracteruil, îi disciplina și îi determina și pe ei să abordeze activitățile cu aceeași responsabilitate. După 1990 am fost aleasă, prin concurs, șeful acestui departament, iar activitatea a continuat pe aceleași paliere, la scară chiar mai largă pentru că noul director general al institutului, Jean Constantinescu, avea proiecte extrem de ambițioase pentru dezvoltarea institutului pe plan intern și extern. Ca atare, a consolidat activitatea de comunicare și relații internaționale,iar în scurt timp, ICEMENERG și-a extins domeniile de colaborare externă și a devenit mult mai cunoscut dincolo de granițele țării.

În 1997 profesorul Aureliu Leca, președintele de atunci RENEL, cu care colaborasem în organizarea Conferințelor Naționale de Energie ce aveau să devină FOREN-ul de astăzi, mi-a spus că dorește să înființeze la RENEL o Direcție de Relații Publice și Comunicare, al cărei director să fiu eu, și m-a rugat ca, în termen de o lună, să-i prezint un document despre cum aș vedea eu structura și activitățile acelei direcții. Am fost onorată și surprinsă de această propunere, dar și un pic speriată. Habar n-aveam pe vremea aceea ce înseamna PR!. La noi nu se uzita încă termenul așa cum trebuie și nici lieratură de specialitate nu exista. Am căutat peste tot materiale privind acest domeniu și, spre norocul meu, într-o librărie am găsit cartea lui Philip Kotler, „Managementul marketingulului”, singura carte editată în limba română la acea vreme despre domeniu, care mi-a devenit carte de căpătâi pentru mulți ani. Abia citind cartea lui Kotler am realizat că, de fapt, în toată activitatea mea de până atunci eu făcusem PR și comunicare, fără să știu. După o lună m-am prezentat la Profesorul Aureliu Leca cu materialul solicitat, iar după o săptămână eram angajată la RENEL, care la scurt timp a devenit CONEL, în urma unui proces de reorganizare.

RENEL/CONEL și Transelectrica au însemnat pentru mine enorm. Dacă ICEMENERG este institutul în care m-am format profesional si al cărui oameni formidabili îi simt si acum aproape de sufletul meu, ca pe o a doua familie, iar RENEL si CONEL au însemnat pentru mine șlefuirea, cu siguranță, Transelectrica a însemnat împlinirea mea ca om și ca profesionist.

– Cât de multe ați învățat despre sectorul energetic din această poziție?

– Am învățat enorm despre sectorul energetic, încă din primii ani de ICEMENERG. Prin natura activității pe care o desfășuram, aveam tangență cu toate domeniile energeticii legate de producerea, distribuția, transportul și dispecerizarea energiei electrice și cu majoritatea oamenilor implicați în aceste domenii. Tot scriind pliante și broșuri, realizând interviuri cu energeticieni de valoare, scenarii de film corporate și lucrând la realizarea de articole și prezentări la conferințe naționale și internaționale ale specialiștilor noștri, domeniul energetic mi-a devenit atât de familiar, încît la un moment dat Călin Mihăileanu a spus: „Ella este filolog prin formație și energetician prin adopție”. Ei, m-a emoționat teribil această afirmație, de ce să mint!

Părerea mea este că nu poți face PR și comunicare într-un domeniu, la nivel superior, dacă nu cunoști la perfecție toate activitățile și subtititățile acelui domeniu și dacă nu cunoști la perfecție oamenii implicați. Eu am avut acest noroc și mulțumesc cerului pentru asta. Energetica este prin excelență un domeniu al excelenței, iar energeticieni sunt oameni extraordinari, fără al căror profesionalism, dedicație și responsabilitate guvernată de rigoare, disciplină, dedicație, curaj, creativitate și echilibru, niciuna dintre realizările energeticii nu s-ar fi înfăptui. Sunt oameni, care, indiferent de vreme și de vremuri, de condiții, de stări și probleme personale, se dăruiesc profesiei de energretician chiar până la uitarea de sine. Oameni a căror muncă se desfășoară  de multe ori în anonimat și  fără de care funcționarea sistemului energetic național ar putea fi perturbată sau chiar paralizată. Pentru acești oameni merită să-ți pui toate resursele profesionale și aptitudinile personale ca să faci PR și să le pui în valoare competențele.

Cum este să lucrezi cu adevărați specialiști în domeniu, pe care vă rog să îi și menționați în răspunsul dvs.

– Specialiștii în domeniul energetic de la care am învățat mult și în fața cărora mă înclin, se numesc Călin Mihileanu, Jean Constantinescu, Gheorghe Bălan, Aureliu Leca, Ion Merfu, Stelian Gal, pe care-i consider adevărați mentori, dar și toți ceilalti colegi, mulți, foarte mulți  în mijlocul cărora am lucrat și m-am format  pe plan profesional . Îmi sunt atât de dragi, încât, aș fi în stare să-i enumăr pe toți.

Specialiștii în comunicare de la care am învățat în mod științific tainele acestei meserii se numesc Dumitru Borțun și Aurel Niță, ambii profesori la SNSPA. Pentru mine întâlnirea cu acești doi profesori extraordinari la un curs de comunicare de cinci zile, organizat în 1998, de IROMA (Institutul Român de Management) pentru RENEL a însemnat enorm și am învățat de la domnii Borțun și Niță în cele cinci zile cât aș fi învățat într-un an. Am mai făcut după aceea câteva cursuri în domeniu, dar eu deja aveam cunoștințele consolidate de la întâlnirea cu acești doi profesori minunați pe care și acum îi urmăresc cu drag ori de căte ori am ocazia.

PR-ul tradițional versus PR-ul digital

-Eu am început prin a face PR tradițional, când încă se lucra cu mașina de scris (aveam doar două calculatoare într-un departament cu 28 de persoane și, evident, era bătaie pe ele) și cu telefonul fix. Dar, atunci când îți place să faci ceea ce faci, nu te încurci cu fleacuri din astea, cum ar fi lipsa mijloacelor moderne de lucru. Faci, și gata!Și, zic eu, împreună cu echipa grozavă pe care o formasem încă de la ICEMENERG și care m-a urmat după aceea pe tot parcursul, până la Transelectrica, am făcut lucruri frumoase și apreciate. Am fost teribil de fericită când am avut primul meu calculator pe birou și primul telefon mobil. Publicațiile periodice și ziare erau atunci doar pe suport de hârtie, făceam zilnic revista presei din zecile de cotidiene, pe care o prezentam la ora 9 dimineața directorului general și, multiplicată, tuturor directorilor din companie. Acum, mă îngrozesc gândindu-mă câtă hârtie se consuma pe treaba asta. Legătura cu jurnaliștii o țineam prin telefon și fax, iar până transmiteam prin fax câte un comunicat de presă tuturor jurnaliștilor dura câte două ore. Poșta electronică a apărut ceva mai târziu.

Desigur, PR-ul digital ușurează extraordinar de mult munca specialistului în comunicare în a forma și a consolida imaginea companiei la care lucrează și a angajaților săi. Instrumentele moderne de analiză și monitorizare de azi, tehnologia digitală și device-urile moderne, publicațiile online care, în mare măsură, au înlocuit publicațiile pe suport de hârtie, platformele de social media, site-urile web corporate cu arhitecturi moderne și prietenoase, forumurile de discuții, toate acestea vin acum în întâmpinarea PR-istului. În plus, PR-ul digital îmbunătățește mult prezența, vizibilitatea și consolidarea poziției unui brand pe piață pentru că informația statică se poate oricând transforma în discuții directe, „person-to-person”, iar activitățile companiilor pot ajunge mult mai rapid la pubicul lor țintă. De altfel, prezența acestui virus ciudat cu care, din păcate, ne confruntăm de peste jumăate de an, ne-a obligat pe toți să ne digitalizăm modul de lucru, iar platformele video pe care se desfășoară acum aproape toate activitățile ne-au devenit familiare.

-Cum se făcea PR și comunicare în Transelectrica în urmă cu…ani? Ce considerați că ar trebui păstrat și acum în companii pe linie de comunicare?

-În Transelectrica, dar și în companiile la care am lucrat înainte, am pus mare preț pe echipă. Nu poți să ai succes fără să ai alături o echipă puternică și unită, oricât ai fi tu de bun. De aceea am lucrat permanent, cot la cot, cu echipa mea formidabilă de care sunt foarte mândră și acum.

Am avut, de asemenea norocul de a avea mereu alături de mine lideri de valoare, pentru că toți directorii generali pe care i-am avut și pe care i-am enumerat mai sus, au avut încredere în mine, mi-au dat mână liberă și au sprijinit toate acțiunile mele, chiar și dacă, uneori, erau mai nonconformiste. Erau conducători cu viziune, realizau rolul și importanța unui departament eficient de PR și știau că acesta era menit să îmbunătățească imaginea companiei și să crească prestigiului acesteia, al conducătorilor și al oamenilor săi.

S-au făcut lucruri frumoase atunci în materie de comunicare, dacă stau să mă gîndesc bine. În primul rând s-a creat o frumoasă și solidă colaborare cu jurnaliștii, grație „Planului de comunicare cu mass-media” pe care l-am realizat și pe care noi toți, energeticieni și comunicatori, îl respectam cu sfințenie. De altfel, Jean Constantinescu, primul director general al Transelectrica și creatorul de facto al companiei, organiza periodic întâlniri formale și informale cu jurnaliștii pentru a-i familiariza cu modul de funcționare a companiei pe piața energiei electrice și pentru a prezenta activitățile realizate sau cele în curs de desfășurare. Obicei însușit și de ceilalți conducătoi ai companiei care i-au urmat. Apoi, am elaborat în anii aceia, împreună cu echipa mea, o serie de documente care, cred eu, reprezintă instrumente de comunicare, indispensabile funcționării oricărei companii: „Strategia de relații publice și comunicare a Transelectrica” și „Codul de etică și de conduită profesională a angajaților Transelectrica”, „Manualul de identitate corporativă”, „Planul de situații de criză” – documente însușite de către toți angajații companiei și ai celor opt sucursale ale acesteia-; Rapoarte anuale, Rapoarte anuale de mediu, Revista „Impuls”, cu apariție trimestrială care prezenta poveștile de succes ale Transelectrica, pliante și broșuri corporative, actualizate permanent, Monografia„Transelectrica – 10 ani de funcțioanare”. De asemenea, îmi amintesc cu drag, cum ne-am implicat cu toții, comunicatori și directori, în activitatea de rebranding a Transelectrica, coordonată de Stelian Gal directorul de atunci al companiei, sau cum am realizat filmele documentare „Aniversarea a 50 de ani a Dispecerului Energetic Național” și „Transelectrica – 10 ani., ori „Ziua porților deschise Transelectrica”, eveniment apreciat în egală măsură de public și de mass media. Toți iubeam compania și întotdeauna, când erau activități deosebite de realizat, ne uneam forțele și ne implicam total pentru realizarea acestora. chiar dacă, nu de puține ori, ne apuca ora 9 sau 10 seara la birou. Ca să nu mai spun de numărul impresionant de Mese Rotunde și Conferințe organizate, pe diverse teme și de coordonarea afilerii companiei la organisme și asociații profesionale națioanle și internaționale. Aș aminti aici și seria de cinci conferințe pe teme de comunicare in energetică, proiect inițiat de Elena Voinea – Șeful Departamentului Comunicare Electrica, la a căror organizare au participat toate companiile din energetica: Electrica, Transelectrica, Nuclearelectrica și Hidroelectrica, evenimente de mare impact nu numai pentru comunicatorii din energetica, dar și pentru energeticieni. La toate acestea am pus o fărâmă din sufletul meu. Îmi cer scuze că m-am lăsat dusă de val, dar mi-ați stârnit amintiri dragi cu acest întrebări.

Foto: Echipa de comunicatori Electrica și Transelectrica la Simpozionul de Comunicare, Tulcea, 2004

Ce ar trebui păstrat acum? În opinia mea, comunicarea strategică trebuie păstrată și  abordată la modul cel mai serios, deoarece aceasta cuprinde atât comunicarea internă, cât și comunicarea externă, două segmente extrem de importante pentru fiecare companie în parte. Dezvoltarea acestora duce la construirea unei culturi a responsabilității care, la rândul ei, poate face posibilă dezvoltarea durabila în toate domeniile de activitate ale companiei. Nu știu să existe vreo companie care să nu-și dorească aceste lucruri. De asemenea, ar trebui să se păstreze dragul de compania în care îți desfășori activitatea, de oamenii săi și de echipa alături de care lucrezi. Si mai cred că viitorul specialiștilor de comunicare depinde de cât de mult, cum și ce își dorește o companie să comunice, de modul în care conducătorii acesteia înțeleg utilitatea comunicării și a comunicatorului, dar și de sistemul de valori etice pe care doresc să îl aplice. Omul trebuie să vină cu drag la muncă și să știe că munca lui este apreciată. Nu trebuie mult pentru aceasta, un simplu „mulțumesc” și o vorbă bună, spuse la timp colaboratorilor de catre managerul lor, poate avea efecte nebănuite. Acum comunicarea se face, de regulă, în cadrul departamentelor de afaceri publice și de reglementare și, uneori, sunt asociate cu relațiile cu investitorii, ceea ce mi se pare benefic pentru o mai bună comunicare a companiilor cu investitorii și pentru o mai bună guvernanță corporativă.

Suntem într-o perioadă dificilă marcată de pandemia de Covid 19. Dinspre sectorul energetic, cum s-a comunicat?

-Am urmărit cu atenție modul în care s-a comunicat ca urmare a declanșării pandemiei Covid-19 și, așa cum mi-am imaginat, am constatat că aproape fiecare companie din sector a elaborat și a aplicat planuri speciale de măsuri organizatorice și că s-a intensificat comunicarea internă și externă cu angajații, clienții, furnizorii, investitorii, astfel încât activitatea să se poată desfășura în condiții de siguranță, iar alimentarea cu energie electrică să nu fie în niciun moment perturbată. Companiile care au strategii de comunicare în situații de criză le-au pus în aplicare, iar celelalte au elaborat planuri speciale de comunicare ori și-au adaptat planurile existente noilor condiții sanitare. Energeticienii s-au organizat ireproșabil și au lucrat non stop, chiar și acolo unde s-a întâmplat ca unii dintre să fie atinși de virusul acesta necruțător. Eu întotdeauna am spus că nu poți cunoaște un om cu adevărat decât în momente de criză, indiferent de natura crizei. Oamenii din energie, comunicatorii și jurnaliștii din domeniu ne-au demonstrat o dată în plus valoarea lor ca oameni și ca profesioniști. De ce? Pentru că nu s-a întâmplat niciodată ca în această perioadă sau în vreun alt moment de criză să rămânem fără lumină sau fără gaze.

Asistăm, suntem părtași la multe schimbări de legislație, reguli. În calitate de consumator, ce așteptări aveți de la autorități/consumatori pe linie de comunicare?

– Cred că aceste schimbări de legislație ar trebui comunicate din timp, corect și în termeni pe înțelesul tuturor, astfel încât toți consumatorii să poată înțelege hățișul acestor legi, reguli și reglementări. Mi-aș dori o comunicare mai fluentă și constantă din partea autorităților, realizată de profesioniști adevărați, ceea ce nu se întâmplă întotdeauna, din varii motive. O comunicare corectă este o componentă a responsabilității autorităților și companiilor față de consumatori, nu-i așa?

-Relația omului de comunicare cu jurnaliștii, cum ar trebui să fie? Îmi amintesc că dvs ați lucrat mult cu ziariștii…De ce sunt importanți în activitatea de comunicare?

-Lucrez cu jurnaliștii din energie din 1997, când am devenit director de PR și comunicare la RENEL și când, una dintre primele sarcini date de profesorul Aureliu Leca a fost să fac în așa fel incât să spulber mitul femeii de serviciu de la RENEL care avea salariu mai mare decât un profesor universitar, și mitul sporurilor uriașe pe care le-ar fi avut lucrătorii din domeniul energetic, așa cum scria atunci toată presa vremii. În anii aceia presa era considerată a patra putere în stat, după cele trei puteri tradiționale delimitate ale unui stat democratic: legislativă, executivă și judecătorească. Eu întotdeauna am avut un mare respect pentru jurnaliști și nu mi-a fost deloc greu ca, folosind toate mijloacele de comunicare pe care le aveam la îndemână, să-i fac să înțeleagă dificultatea și frumusețea meseriei de energetician. Succesul maxim l-am avut când, în 1999, am organizat pentru jurnaliști o vizită de două zile la trei entități importante ale sectorului: Stația de transformare a energiei electrice de 400 kV Țânțăreni-Craiova, termocentrala de la Turceni și hidrocentrala Porțile de Fier. Abia acolo, pe teren, văzând și vorbind cu oamenii, au înțeles cu adevărat ce înseamnă și cum se produce energia electrică.

Mie îmi sunt foarte dragi jurnaliștii din energie pentru că sunt adevărați profesioniști. Majoritatea lor s-a mutat de la presa scrisă la cea online, dar toți au evoluat frumos, vertical și inteligent, pornind, cu ani în urmă, de la simpli ziariști sau reporteri de teren și ajungând astăzi adevarați profesioniști în presa scrisă sau online, editorialiști apreciați, excelenți organizatori și moderatori de conferințe pe teme de energie- mediu, directori generali ai propriilor publicații online sau redutabili specialiști în relații publice la firme si companii prestigioase. Intre timp, mulți dintre ai au devenit prieteni ai energeticienilor, realizând că energetica este o meserie grea, incitantă, plină de neprevăzut uneori, dat atât de frumoasă. Dincolo de aceste sentimente personale exprimate aici, vreau sa subliniez, cu litere de tipar dacă se poate, că un bun specialist PR trebuie să aibă o relație foarte bună cu presa, bazată pe încredere și apreciere reciprocă. Nu de puține ori au existat momente tensionate în companiile unde am lucrat și de foarte multe ori relația bună pe care am avut-o cu jurnaliștii m-a scos din impas și a netezit acele momente. Le mulțumesc pentru asta și pe această cale.

  Foto: Întâlnire informală  cu presa a directorului general Transelectrica, Ion Merfu, martie 2006

-Mesajul dvs pentru autorități, directori de companii. Ce așteptări aveți de la aceștia pe linie de comunicare?

-Să înțeleagă importanța comunicării strategice, să o aplice și să conștientizeze că eficiența comunicării înseamnă de fapt comunicarea succesului activităților pe care aceștia le desfășoară. Nu știu să existe vreun director de companie care să nu-și dorescă succes, iar cu asta, cred că am răspuns și întrebării dumneavoastră.

-Mesajul pentru PR-iști.

-Comunicarea este cheia și rezolvarea tuturor problemelor, iar comunicarea corporate trebuie făcută cu știință, empatie, dar și cu un pic de har. Nu ezitați să vă folosiți profesionalismul, inteligența, creativitatea, viziunea, ideile proaspete și știința comunicării, dragi specialiști în Relații Publice. Nu ezitați să schimbați mentalități, dacă se poate! Și, nu uitați că succesul companiei pentru care sau în care lucrați depinde și de succesul comunicării voastre. Este, până la urmă o activitate „win-win”!

Vă mulțumesc.


Publicat de

Cristina Trefaș

Director Editorial

2 comentarii la “Comunicarea în energie. Interviurile InvesTenergy. Elena RATCU, peste 40 de ani dedicați comunicării: Pentru energeticieni merită să-ți pui toate resursele profesionale și aptitudinile personale ca să faci PR și să le pui în valoare competențele”

  1. Felicitări pentru interviu! Ella este o persoana extraordinara care pune mult suflet în tot ceea ce face. Persoanei pe care a pomenit-o de mai multe ori pe parcursul ei profesional, Domnul Călin Mihăileanu, i s-a dedicat de curând un web site (www.calinmihaileanu.com) a care Ella a avut o contribuție deosebita.
    Mult succes în continuare!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *